
Promisiuni electorale
Vorbe aruncate în vânt,
Nu crede omul un cuvânt,
Când toate astea-s demodate
Încă din... antchitate!
epigramă de David Boia din ziarul "Unirea" din Alba Iulia (20 noiembrie 2008)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Pe surse
Au fost vorbe ancestrale
Dar și vorbe labirint
Unele îmbrăcate-n zale
Dar de existența lor
Se știe numai succint
Mai sunt vorbele confuze
Și cele vorbe ce mint
Iarăși evidența lor
Cine poate să-o refuze
C-a scăpat de sub control
Când vorbele deochiate
Vin cu exaltare-n cor
Astea-s toate complicate
Astea și mai tare dor
Purtând cu sine mesaje
Prin spațiul exoteric
Răscolind clipe haine
Rătăcind peste pasaje
Performează de la sine
În alt univers himeric.
poezie de David Boia (10 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt în vânt
Plopul de la fereastra mea
N-are pe ceruri nici o stea
Cu toate că se uită-n sus
A răsărit sau a fost pus?
Nu știu, dar cred c-a răsărit
Chiar de la minus infinit
Și-acuma tinde către plus
L-ai întrebat sau el ți-a spus?
Nu știe încă de cuvânt
Sau știe, dar e prea grăbit,
Că dacă tinzi la infinit
N-ai timp de vorbe spuse-n vânt.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe grele
Când aicea pe pământ
Trăim complet ca frunza-n vânt
Măcar s-avem discernământ.
tristih de David Boia (21 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Real vs virtual
Griji, necazuri și durere
Toate astea sunt reale,
Spor, progres și cu plăcere,
Astea-s numai... virtuale!
epigramă de David Boia (14 iulie 2012)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Palavragiu. Se dă în vânt după cuvânt.
aforism de David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cuvânt. Ecoul emis în vânt.
aforism de David Boia (4 martie 2024)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Indicatoare
Astea-s semne salvatoare.
monostih de David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniști mici și demodate
În bucătăria mea,
Mică și demodată,
Zburdă neliniștile mele,
Mici și demodate...
Capacul albastru,
Cu smalțul sărit,
De când l-a scăpat mama,
Pe gresia din bucătărie,
Țopăie enervant,
Pe oala în care fierbe,
Ciorba noastră
Cea de toate zilele...
La fiecare mișcare,
A capacului albastru,
Se degajă în bucătărie,
Un norișor condimentat,
De abur consistent,
Aproape comestibil,
Care mă neliniștește profund:
Oare nu se va coji zugrăveala?
Ca să mă liniștesc
Arunc priviri, la întâmplare,
Și văd firimiturile de pâine,
Din chiuvetă...
Le-a pus tata, cu grijă,
Căci el zice că pâinea e "sfântă",
Și e păcat să fie aruncate,
La gunoi, firimiturile...
Neliniștea mea crește,
La cote alarmante;
Și mă întreb disperat:
Oare nu se va înfunda chiuveta?
Bătrânii ăștia,
Distrug totul!
Mai bine nu ar exista,
Căci dacă ei nu ar fi,
Nu ar fi nici neliniștile mele,
Mici și demodate,
Din simplul motiv,
Că nici eu nu ași fi...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe bune, vorbe rele
Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar și rele,
aparțin și gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înșele.
Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:
Când omul a apărut
Ca ființă pe pământ,
Nu știa ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne ferește!
Multe mai sporovăiește.
Câte-n lună și în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înțelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alții rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlnești câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ți se zbârlește părul.
Sufletul ți se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar stați. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Și destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-învețe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-învețe s-o păstrăm
Și corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Abundență
Apropo de apropouri
Astea-s cu multe zerouri.
distih de David Boia (12 septembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când își ia omul amantă aceasta vine la pachet cu încă o soacră.
citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Cezar a trecut Rubiconul, zarurile au fost aruncate în Tibru.
aforism de David Boia (25 februarie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul
S-a ridicat cândva se crede
Dintre multe patrupede
Și asta pregnant se vede.
tristih de David Boia (26 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să insulți cu vorbe urâte mai bine insufli cu vorbe bune.
aforism de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris și liturgic mister.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris și liturgic mister.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toți și toate
Toți își dau părerea despre toate, dar
Niciunul nu te întreabă ce mai faci,
Toți îți sunt prieteni pe față,
Iar când nu ești de față, dușmani.
Toată lumea își dă cu presupusul,
În loc să afle de la tine răspunsul.
Toți sau toate găsesc motiv de bârfă,
Îi răsfoiesc pe unii și pe alții,
Mai ceva, ca pe o revistă.
Toți și toate au etichetă pentru fiecare,
Dar ei gândesc ca un oarecare.
Toți se alătură mulțimii toate,
Toate răstălmăcesc vorbe aruncate.
Dacă toți ar face reuniune cu toate,
Ar echivala cu totalitate,
Drepturi în egalitate,
Frăție și unitate.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-am idei
Caut vorbe potrivite,
Dincolo de lehamite
Începutu-i pe sfârșite.
tristih de David Boia (26 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!

El încă mai crede
că mă voi plimba zilnic
printre hologramele din camera sa
că degetele mele
înmuiate în vopseaua rece
vor picta zidurile și mobila și oglinda
că voi tăia cu brațele amândouă
aerul tânăr din balcon
că mă voi ascunde
să nu stârnim bănuieli
că vom putea vorbi
despre fericirea ocazională
el încă mai crede
că seara își va pune păpușile de sticlă
în cutia preferată
și vom râde la nesfârșit
că sângele va curge
pe podeaua lustruită
de o femeie oarecare
că ne vom tatua păuni pe abdomene
că ne vom simți teribil de bine
în tăcerile noastre
el încă mai crede toate astea
și încă multe altele
dar pereții din camera lui
vor îmbătrâni de atâta alb
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Katarsis interzis
Am spart geamul
dar poemul tot
n-a părăsit
încăperea
Gratiile
vibrează
fără cuvinte
Va trebui
să folosesc iar
interjecțiile alea
demodate
Demodate și eficiente
Hai sictir
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!