Dacă vreun om luminat se foloseşte de o glumă subtilă şi delicată, ea rămâne neînţeleasă; obosind degrabă să tot dea fără să primească nimic, el stă acasă şi-i lasă pe proşti să domnească pe terenul lui.

Balzac în Istoria celor treisprezece, Fata cu ochii de aur
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un alt om nu ştie nimic despre dragostea altuia. Este întotdeauna un alt miracol sau un alt blestem - şi fiecare om este destinat să şi-l poarte singur, fără putinţă de evadare, fără nădejdea unei destăinuiri care să comunice cu adevărat substanţa. Zadarnice sunt toate confesiunile în dragoste; chiar dacă e mărturisită, rămâne neînţeleasă celuilalt, fiecare o traduce prin experienţa lui, şi deci nimeni nu o poate judeca.

Mircea Eliade în Întoarcerea din rai (1934)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine acasă plouă tot timpul, şi alea sunt ploi, nu glumă! Dacă ar trebui să nu mai facem nimic din ceea ce vrem, de teamă să nu ne udăm, până la urmă ne-am pune mâinile pe piept. N-ai înţeles nimic, ploaia nu te omoară în felul ăsta. Tu n-o cunoşti, în schimb, eu da!

citat din Marc Levy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă justiţia ar şti să cântărească anumite cazuri ca şi Dumnezeu, dacă s-ar osteni să vadă că şi în asasin şi în victimă există un monstru, aş rămâne fără ezitare printre oameni.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nimic

Nu sunt nimic...
Dar dac-aş fi ceva
N-aş fi vreun genial neînţeles
Vreun guru adulat, semeţ, ales
De-ar fi s-aleg, aleg să fiu comun,
Obişnuit, servit carne de tun!

Nu sunt nimic...
Dar dac-aş fi ceva
N-aş fi poetul publicat în viaţă
Cel mult postum s-ar arăta pe faţă
Ce-am scris şi-a fost ascuns, în manuscris...
Rămâne să decideţi, sunt proscris?

Nu sunt nimic...
Dar dac-aş fi ceva
Aş vrea să fiu o frunză-ntr-un copac
Să cresc, să-mbătrânesc şi să împac
Fireasca lege: moarte după viaţă,
Să mă-ntâlnesc cu Cerul, faţă-n faţă!

Iar dacă n-oi avea vreun loc în vreo prefaţă
Să mă fixaţi atent într-o postfaţă...

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 septembrie 2020 (18 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se purifică

Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
şi n-am ştiut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.

Am semne în care nu mai cred orbeşte
şi nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.

Nu tot ce-i dureros e şi fatal,
durerea lasă totuşi urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba şi pe terenul ars.

Lovirea pe neaşteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupţi cu toate mijloacele posibile.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tot ce-i dureros e şi fatal

Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
şi n-am ştiut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.

Am semne în care nu mai cred orbeşte
şi nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.

Nu tot ce-i dureros e şi fatal
durerea lasă totuşi urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba şi pe terenul ars.

Lovirea pe neaşteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupţi cu toate mijloacele posibile.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce-i făcută nebunia cea mai subtilă, dacă nu din înţelepciunea cea mai subtilă?

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine în glumă trăieşte
nimic nu agoniseşte.
Glumă face, glumă are,
nu trăieşte mul sub soare.

catren de Dumitru Delcă (iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarva şi propria larmă care se învârteşte în ţeasta unui "civilizat" îl face să nu mai poată lua aminte la nimic. Pentru el nu mai există astfel nimic tainic. Ei însă cei ce au părăsit această lume, fără zadarnice întrebări, fără răzvrătitul de trufie al cugetării, îşi umplu ochii de frumuseţile tainice ale pământului şi cerului. Ştiu să primească şi să simtă viu înrăuririle lucrurilor şi ale duhurilor, lasă sfânta viaţă universală să răzbată în propria lor viaţă. Aceasta înseamnă să "ai urechi de auzit".

Daniil Sandu Tudor în Cartea Muntelui Sfânt (1930)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio fată nu-şi scoate capul pe fereastră, fără ca să nu fie zărită de vreun pâlc de gură-cască.

citat celebru din romanul Eugenie Grandet de Balzac
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când c-o vorbă spusă-n glumă

Când c-o vorbă spusă-n glumă
prietenul ţi-ai supărat,
Nu te aştepta să-ţi spună
că îl iubeşti cu-adevărat.
Cu o vorbă spusă-n glumă,
el simte că l-ai jignit.
În suflet îi lasă urmă
şi pe loc te-a părăsit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă aduce pagubă; orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerităţii.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am vise neîmplinite. Am doar un fel de supărare pe foarte mulţi oameni extraordinari din Romania. Scârbiţi de exagerările presei, preferă să nu mai dea interviuri, fără să-şi dea seama că, în acest mod, lasă caracatiţa prostului gust să ocupe lent terenul şi să nu mai existe comparaţia dintre valoare şi minciună! Izolarea şi dezgustul lasă loc celor mai mari ticăloşii.

citat din Cristi Brancu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea este mâna care oferă, fără a rămâne întinsă ca să primească ceva în schimb.

Elena Meculescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, ruşii, niciodată nu am avut romantici proşti, cu capul în stele, ca germanii, şi mai ales ca francezii, care nu reacţionează la nimic;chiar dacă se crapă pământul sub ei, chiar dacă Franţa ar pieri pe baricade, ei sunt la fel, nici măcar cuviinţa nu li se schimbă, şi îşi vor cânta cântecele lor stelare, cum să spun, până vor intra în mormânt, pentru că sunt proşti. La noi, pe pământ rusesc, nu exista proşti;asta se ştie;prin asta ne deosebim de celelalte popoare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde deopotrivă cântecele vieţuiesc cu adevărat, se nasc, mor, se prefac, nedespărţite de traiul mediului din care s-au ivit, realitatea muzicală va rămâne neînţeleasă fără cunoaşterea realităţii sociale.

citat clasic din Constantin Brăiloiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delimitarea dintre Voinţă şi Inconştienţă este una foarte vagă şi delicată; este ca un contur cu creion dermatograf la baza genelor. Nu ştii dacă privirea acelei femei chiar este inteligentă sau dacă este umbrită de o profunzime – poate e doar dunga cenuşie, vagă şi delicată, care trişează şi dă un plus de mister unei priviri obişnuite, opace şi obtuze. Poate de aceea, multe dintre femeile demachiate par să nu mai aibă nimic de spus.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?

Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

acasă

Acasă este locul unde, când trebuie să te duci, trebuie să te primească înăuntru.

definiţie de Robert Frost
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie ştie, la treizeci de ani, să râdă, să glumească, să cocheteze, fără să se compromită. Ea are tactul necesar pentru a ataca toate coardele sensibile ale unui bărbat şi pentru a studia ce sunete poate să scoată din ele. Tăcerea ei este tot atât de primejdioasă ca şi pământul. Nu vă veţi da seama niciodată dacă, la această vârstă, ea e sinceră sau mincinoasă, dacă-şi bate joc sau e de bună-credinţă în mărturisirile sale. După ce ţi-a dat dreptul să te înfrunţi cu ea, dintr-o dată, printr-un cuvânt, printr-o privire, printr-unul din acele gesturi căruia îi cunoaşte întreaga putere, curmă lupta, te părăseşte şi rămâne stăpâna secretului tău, liberă să te distrugă cu o glumă, liberă să se preocupe de tine, ocrotită deopotrivă şi de slăbiciunea ei şi de forţa ta.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!