Declaraţii de avere (Unui măr)

Declar că mărul meu, din ram,
Şi frunza mea, cu toată seva,
Le moştenesc de la Adam,
Iar el, de la mătuşa Eva...

epigramă de Emil Ianuş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Adam şi...

Proverbele, constat,
Din Biblie-şi trag seva;
La mărul lăudat
Să nu te duci cu... Eva!

epigramă de Iulian Bostan din suplimentul de umor "Buzunar" (2007)
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza Evei, a fost din mărul lui Adam...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teologie

Nu, nu şarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.

Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Şarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.

Între timp, şarpele
Îşi digeră liniştit hrana –
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul lui Adam

Mărul lui Adam. Cel mai cunoscut măr al discordiei.

definiţie aforistică de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi frunza...

Frunza-n vii e ruginită,
Numai frunza lui Adam
A rămas înţepenită...
Nu mai cade de pe ram!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul lui Traian. Păcăleală

P. M. P.-ul ne serveşte noul măr al lui Traian.
Nu-i ca mărul din poveste, nici ca mărul lui Adam.
E rumen, mare, arătos. Cu greu îl deosebeşti.
Deşi e aşa frumos, muşcând din el, te otrăveşti.

poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul din vecini

Când Eva şi Adam erau în rai,
Pe frunze de-ntuneric ei cântau din nai,
Şarpele dansa din şolduri pe tulpină
Până-n ziua-n care veniră o vecină.

Eva pizmuitoare se uita atentă
Făcând din ochii ageri câte-o piruetă,
Adam sedus de mărul, vecinii lui, din sân
Dori să se înfrupte, se rugă la Stăpân.

Domnul, o, Preabunul, a încuviinţat
Şi-Adam fără astâmpăr mereu s-a înfruptat,
De-atunci este zicala că mărul din vecini
Este mai bun la alţii chiar dacă are spini!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucându-se cu pământenii "de-a Wilhelm Tell", Amor ţinteşte "mărul ispitei", Marte - "mărul lui Adam".

aforism de N. Petrescu-Redi (2 februarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evei

Toamnă lungă şi ploioasă...
Numai Eva-i dezbrăcată.
Doar Adam al ei nu vine,
Frunza să mai pice-odată.

De-ar fi în ceruri toamnă
Ar ştii şi el, Adam
Secretul Evei sale,
Cu frunza de pe ram.

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridicarea la putere

Adam, când o văzu pe Eva,
Cu sâni ce aerul despică,
Simţi că-n trunchi se-adună seva
Şi-n faţă frunza se ridică.

epigramă de Elis Râpeanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva către Adam: Mărul dacă nu-l mâncam/Din Rai nu mai Eva... Adam!

aforism de Mihail Mataringa (25 iunie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea

pe umerii şarpelui
se sprijină păcatul
mărul se disipă în frunză
când Eva adoarme
cârtiţa duce
greul pământului
fragilitatea ierbii transcede
în seva copacilor
şi Adam plânge
apăsătoare şi dulce
rămâne privirea
şireată a vulpii
ce cară în spate o sferă
din care se nasc
oameni plăpânzi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când Adam

De când Adam furase mărul
Şi Eva a gustat din el,
Minciuna este adevărul,
Ascuns de ruj şi de rimel.

epigramă de Ioan Filimon din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

De când lumea şi-a tras seva,
De Adam vorbim răzleţ,
Pe când şarpele şi Eva
Sunt de-acum la mare preţ.

epigramă de Dumitru Negrea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii moştenesc în inconştientul lor copilăria, dorinţa şi istoria părinţilor lor, în aceeaşi măsură în care moştenesc şi diferenţa sexuală.

Elisabeth Roudinesco în Familia în dezordine (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva în rai afectaţi de modă maxi

Cheltuială de soţie
Pe Adam să-l usture
A schimbat frunza de vie
Cu una de... brusture!

epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Şi iarăşi e târziu şi te aştept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea fiinţă te adoară.

Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.

Îşi ninge mărul floarea liniştit
Pe creştetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aştept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.

Te-aştept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars fiinţa toată.

Te-aştept oftând uşor şi e târziu
Sub mărul înflorit a sărbătoare,
Ca Sfinxul împietrit, dar încă viu,
Să-mi dăruieşti iubire ce nu doare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăcămintea unui cuplu ideal

Îmbrăcămintea ce o ai
Ştiu c-o purta şi Eva-n Rai;
Costumul ce pe mine-l am
Îl moştenesc de la Adam.

epigramă de Vasile B. Gădălin din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crearea lumii

Când Isus, în săptămâna din toate mai fecundă,
A plămădit lumea, toată materia primă
Era deja acolo; El a vrut-o verde, mare şi rotundă,
Ca un harbuz copt, cu mireasmă plăcută de azimă.

El a făcut, ştiutor, din aproape-n aproape,
Soarele, luna şi-o mulţime nenumărată de stele,
Păsări în aer, animale pe suhat, peşti în ape,
A sădit plante şi-apoi spus: "De-ajuns cu muncile grele."

Am uitat să spun c-a mai creat, ăsta-i adevărul,
Omul – şi pentru om, o femeie, adică pe Adam şi Eva;
Şi le-a interzis să mănânce-un anumit fruct, mărul.

Apoi i-a văzut mâncându-l, sorbindu-i seva,
"O, Doamne," a strigat cât a putut de tare,
"Tocmai au dat-o-n bară generaţiile viitoare!"

poezie de Giuseppe Gioacchino Belli, 1791- 1863, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti arborele...

Eşti arbore...
Sunt frunza ta
Şi-mi contenesc chemarea...
Sunt frunza ta
Şi nu am curajul să definesc...
iubirea dintre mine
şi fiinţa mea..
Sunt o frunză ca oricare alta
dar nu asemeni
Pentru că taina mă face să-mi
trag seva din tine.
Priveste în jurul tău şi vei vedea
Sute de frunze.. dar nu ca mine...
Un glas trist şi singur
se-aude de pe-o culme:
"Sunt singură dar sunt cu tine arbore"...
Frunza suspină, amorţeşte
dar sufletul nu moare!
Din cenuşa amorţelii,
frunza se va naşte
în primăvara următoare...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!