Destine identice

Ne stăpânea temeinic Poarta,
Eram sultanului supuşi;
Dar astăzi alta ne e soarta:
Şi Poarta şade pe la uşi.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă

Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopţii,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumeţiilor celeste,
portretul vieţii este veşnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf la incinerarea mea

Oricine poate să-nţeleagă
Că soarta nu l-a răsfăţat;
Pârlit a fost o viaţă-ntreagă,
Sfârşeşte azi incinerat.

epitaf epigramatic de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alta este problema

De un timp m-am lămurit
Că în patria română
Ea, speranţa n-a murit,
Rău e că mereu se-amână.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta Sărutului

La a sărutului... măreaţă poartă,
Cu drag, îndrăgostiţii aşteaptă
Îmbrăţişaţi strâns şi supuşi...
Sărutul sfânt... al lui Brâncuşi...

madrigal de Constantin Enescu (27 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Oricine poate să-nţeleagă
Că soarta nu m-a răsfăţat:
Pârlit am fost o viaţă-ntreagă,
Iar azi sfârşesc... incinerat!

epitaf epigramatic de Constantin Iuraşcu-Tataia
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu numai în rai

Consensul biblic, generos
Ne-a transformat în pământeni;
Dar astăzi mai periculos
E cel cerut de Cotroceni.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta nouă

La poarta U. E. stau cam trist
Şi mă gândsc ca un viţel
Cum am să pot eu să subzist
Cu licuriciul mititel?

epigramă de Iconiţa Octavia Micu din Satiricon (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta epigramei

Ieşind pilit din fundul cramei,
Un bard haios, cu ochii-n rouă,
Privea la poarta epigramei,
Ca ştim noi ce... la poarta nouă.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

E drept, aceasta este carta
Măgarului, dar m-a frapat
Cât de nedreaptă-i este soarta
Când e cu omul comparat.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbări aşteptate

Dar Moşul, astăzi necăjit,
Precis ne va aduce el,
Sac nou şi bine garnisit
Când va veni de la Bruxelles.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precizare semantică

Eu îi recomand pe dată
Să-şi dreseze neuronii.
Vechea, clasica SONATĂ
Astăzi se numeşte SONY.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decadenţă

Da. Ştefan a avut coconi,
Ce astăzi nu se regăsesc:
Avem nepoţi, chiar şi baroni
Dar de neam prost, nu-s os domnesc.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată, deschide-mi poarta

Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam şi Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Şi plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig şi bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!

poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce i-a folosit?

Visa cândva ca un tehui,
Imaginaţia nu-i crimă;
Anii-au trecut şi astăzi nu-i
Decât soţie legitimă.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţia de pe poarta Raiului

Pe poarta Raiului, Creatorul
A scris, să ştie tot poporul:
"Nu intră-n Rai" – şi-aşa stă treaba,
"Cei care au trăit degeaba!"

epigramă de George Budoi (6 aprilie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notorietate

Da, Buzăul ştim că-şi trage vlaga
Şi din branduri vechi dar şi mai noi:
Ieri, din piesa "Omul cu mârţoaga"
Astăzi, din "cârnatul de Pleşcoi".

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă poarta Raiului

Lângă poarta
Raiului,
Om, cu soarta
Scaiului.
Lângă apa
Domnului,
Om, în groapa
Somnului.

Lângă visul
Stelelor,
Om, cu scrisul
Relelor.

Lângă locul
Dragostei,
Om, în focul
Pacostei.

Lângă pomul
Plângerii,
Omul, omul
Stingerii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte ca viţelul la poartă nouă

Omul, blestemându-şi soarta,
Pierdu lupta cu natura,
Şi viţelul, ca şi poarta,
S-au tot dus... cu viitura.

epigramă de Constantin Cristian (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când şi dacii ne-nchid poarta

Ne lasă singuri, astăzi, soarta
Şi mohorât ne este ceasul,
De când şi dacii ne-nchid poarta,
Văzând ce-ncet ne este pasul,

Şovăitor, prin noaptea dată
De o putere din pustie,
Ce-a năpădit azi ţara toată
C-un veac întreg de insomnie.

Dar mult prea laşi, privim la stele
Şi invocăm puteri divine,
Ca vechii daci, treziţi din ele,
Să schimbe tristele destine

Ce le avem, bătuţi de soartă,
Că n-auzim chemarea ruptă
Din steag cu lup, lăsat la poartă,
Care-n zadar cheamă la luptă...

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPŢII

La poarta nopţii dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Şi nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ţi dă aripi pentru zbor!

La poarta nopţii, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniţi dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!

La poarta nopţii dacă va suna,
Din trâmbiţă, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;

Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Şi-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!