Felix...

Reflux, oceanele împing în maluri
Şi inima-n artere-n ritm la fel;
Cum pielea explodează în erizipel
Şi dragostea se înspumă-n vârf de valuri.

Se umflă-n unghii, în păr -cum cheratină
Cu sebum şi sudoare-n foc- căldură...
În creier răbufneşte scoarţa-n tevatură;
Tahicardie-n tensiuni d-adrenalină.

E trambulina sau extensia de coardă,
Naveta spaţiului în kerosen arzând
Sau Jet-ul ce refuză a coborâ-urcând...
Plămânu-n inspiraţia pădurilor ce îl dezmiardă.

În supersonic "spin", e timpul la iubire...
Refluxul milenar retrage seva-n vene
Şi mări, păduri se-ncolăcesc epuizate-n lene...
Ah, cât de scurt ne încântăm de fericire!

E un reflux în ciclu, fluxul cu putere,
Ce ne-ntrebăm, în fals, de nu e inefabil;
E cineva mai sus, ce l-a decis, probabil...
Să fie doar clipite, să nu-l ai... "avere"!?

E singura dreptate universală
Fără control d-escroci sau potentaţi
Şi o deplângem cât de scurtă-i, disperaţi...
Da-i unică, un "fair", de distribuţie egală.

O soarbe-n clipe-ntrega omenire;
E plusul de gigant, la hâdul minus,
E-o bogăţie arzând, într-un instant, de Primus...
O năzuinţă-i, un deziderat de trai... O felix... fericire!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux si reflux

Alerg prin mintea lumii,
Să găsesc un răspuns
La eternul ei flux şi reflux,
Ce schimbă istorii.

Spre ochiul lumii-mi ţin privirea aţintită,
Şi într-un început,
Văd marea liniştită,
Cu fluxul ei ştiut.

Pe apa azurie,
Văd cum se-nghesuie de zor,
Mulţimi de nave încărcate,
Cu tezaur, să ajungă şi pentru viitor.

Dar după fluxul domol şi armonic,
Apare refluxul brutal şi entropic,
Ce-nghite în apele sale-nspumate,
Munţi de trudă şi idealuri visate.

Şi apoi din nou flux,
Şi-un alt reflux...?

poezie de Gheorghe Alionte (9 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire...

Azi e ziua ta
Fericire eu mereu te - aş purta
Să fi a mea.. Să fi a ta
Asta e puterea ta

Luna confidenta mea frumoasă
Îmi ascultă ruga mea de seară
Soarele eroul meu. Ce-l voi venera mereu
Ne v - a vindeca de greu

Avem nevoie de căldură.. De iubire
Întreaga omenire vrea fericire
Suntem toţi de aceaşi fire
Omenire vă indemn... La Iubire..

Luna mi-a vorbit
Ea a avut un iubit
Dar de el a fugit
Soare mereu pe ea a urmărit

Uşoare fapte în lumea asta mare
Au acum urmare
Dar din iubire nu se moare
Iubirea dă născare
Să ne iubim cu mic cu mare...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu...

... freaticul se tot revarsă din haznale, criptele-n periplu,
într-un melanj cu parfum spart în lacrimi
şi ceva sudoare, în palme, sau în patimi,
cu un lipici de la sărut
şi muls în laptele de supt,
sau scurgeri din gonade,
se amestecând cu sângele, dând roşu în curcubeu cu acolade,
ce stau pe roua dimineţilor ce le prind fortunaţii,
căror le curge încă soarta în raţii,
de picătură după picătură,
în şuvoi, plecând de la izvor,
ce adună în mări, oceane, nor,
spunând că spală lumea, ploaie, doar o apă în ciclu...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
şi ne vom cufunda-n apus
atât de jos şi-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
şi-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini şi-atât de goi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

La cât de serioasă-i lumea,
chiar cât de gravă,
până la omor,
mai practică joc... până lunea,
când iar se pune pe ispravă
de aneanti vreun om, popor...
şi lasă în fond să se creadă
că-i doar un joc,
de artificii
în pas de marş, ca la paradă,
cu puţin foc,
ceva suplicii...
Imens noroc că totu-i joacă,
o trecere din plus în minus...
pârlit de meci,
făcut să placă;
unde-i un ars şi altu-i... "Primus".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După reflux urmează totdeauna fluxul.

proverbe algeriene
Adăugat de Mercas Florin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoiala

Probabil nici n-a fost iubire
Şi nici iertare nu a fost,
O vorbă cât o amăgire,
S-a repetat fără vreun rost.

Pesemne nu a fost duioasă
Şi practic nici n-a corespuns,
Iar noaptea – aceea sperioasă
Înc-a rămas fără răspuns.

Probabil n-am avut curaj
Să stăvilim un biet reflux,
Iar dorul – simplu ancoraj
A devenit slogan de lux.

Speranţa n-a fost îndeajuns,
Iar motivarea prea subţire,
În lacrimi mute s-a ascuns,
Probabil, nu a fost iubire.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar la reflux poţi descoperi cine înota în pielea goală.

citat din Warren Buffett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie ce-o fi

(apoi şi la urma urmei)

clipa lasă urme-n inima omului
precum seminţele căzute-n deşert
încolţite-n adierea de ploaie

într-un decor de pictori trăzniţi
pe o pânză de corăbii pusă-n rol de broderie
tu cu gândul dus în stele te-ai împuns în Poezie
într-un răgaz de suspin
o ramură de măslin
înflorit

Colecţionarului i-am promis un tablou
cu portretul femeii cu cercel de scoică

pianul care nu există, jumătate pian şi jumătate clavecin
l-am cumpărat de la un vecin,
marea era in reflux
femeia ieşise să culeagă scoici
pe plaja unei mări
cu flux şi reflux

apoi şi la urma urmei
important este să nu ne pierdem
şi să ne ţinem de cuvânt
din aer
din vânturi
dintr-o flacără de joc
poate chiar din nimic

o clipă de Lumină se întinde peste-un an
într-un port al veşniciei

un ţiuit ca de greier
se joacă prin creier
evident o iluzie
ceva introductiv
de motiv
sau altceva

fie ce-o fi

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesurile

Înţelesurile
ca nişte pietre acoperite de-o mare
diferit colorată
de orele zilei, de orele veacului
trecătoare.
Înţelesurile neclintite,
îngropate pe jumătate în nisip
doar apa le lunecă liniile,
le rotunjeşte,
le frânge,
le dă un chip
mereu schimbător,
încât eu nu văd decât
fluxul şi refluxul unor sensuri
reverberate de valul falsificator,
veşnic crud
la dus şi la-ntors
peste pietrele-afunde,
flux şi reflux al unor sensuri
care aud
întrebările, dar nu şi
cine şi ce le răspunde.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valuri line de iubire

Alene coborând pe dealuri
Încet amurgul s-a lăsat
Nici apa nu şopteşte-n maluri
Şi-atâta linişte e-n sat.

În grabă una câte una
Făcliile nopţii s-aprind
În zare se vesteşte luna
Iar eu în braţe te cuprind...

Şi îmbătaţi de fericire
La piept strângându-te cu dor
Pe valuri line de iubire
Ne legănăm plutind uşor.

Nu ştim, e cânt sau poezie
Un freamăt dulce în frunziş
E noapte clară şi târzie
Căci timpul trece pe furiş.

Răpiţi de vraja fără seamăn
Am vrea ca vremea-n loc să stea
Când visurile noastre deapăn
Cu fir de doruri dragostea.

Iubito!... Iubite!... şoptim cu drag
Sfânt adevăr cât ne iubim
Cu-al lacrimilor mândru şirag
Noi inimile ne-mpodobim.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea - pasăre spin

De sub apa mării iasă
Dragostea - pasăre spin,
Şi în zbor tăcut se lasă
Peste mine, un suspin.

De sub frunzele căzute
Dragostea din nou apare,
Cu sclipiri nemaivăzute,
Pline de multă culoare.

Dragoste - durere adâncă,
Mă străpungi ş-apoi mă laşi,
În suflet te mai simt încă,
Şi parcă nu sunt acelaşi.

Mă laşi s-alunec gânditor
Printre ruine de iubire,
Mă laşi să-mi fie tot mai dor,
Să mor lipsit de fericire.

poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii nu simt fericire întrucât sunt mai interesaţi de control, putere decât de iubire.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

... te-am strigat, în gând şi-am auzit ecoul, ca un flux de maree
ce mi-a inundat fruntea, înecat de-atâta aşteptare zile la rând,
inutile, când numai noaptea, întunericul, el singur, îmi dă-n vise curcubee,
să te amestec infinit culori, să te ţes până ploaia cerne, se plângând
că nu mai are arc să-şi facă punte către soare,
să piară într-un reflux şi să rămân o arătare...
uscat, până ce mă vei inunda din nou, cu strigătul asfixiat în propriul gând...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dezrobit

M-am scuturat de lanţurile tale;
Ţi-erau vorbele otrăvuri letale,
M-am dezrobit brusc, nu mi-a fost uşor,
Era să mor, rănile încă dor!
Iubirea ta era un jug de soi,
Cât ţi-am fost prizonier, fără război,
Avidă de dragoste, ca de poame,
Tu-mi aruncai cât să nu mor de foame!
Inima mi-e meteorit arzând,
Căci n-ai ştiut să mi-o tratezi mai blând,
Spre minus infinit, cade haotic,
Va fi quasar în univers habotnic.
Mă scald în suferinţe şi lacrimi care ard,
Am vânătăi ce nu le ascunde niciun fard;
Destinul meu e ca şi timpul probabil,
Se-anunţă soare dar plouă implacabil!
Mi-ai fost stăpân, călău şi temnicer,
Nimic n-aş îndrăzni să îţi mai cer,
Cum aş putea să mai cred în minuni?
Şi pe creier mi-ai lăsat leziuni
C-un gest, ai făcut ce-i frumos să piară
Eu nu un om, eu am iubit o fiară!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

am să vin iubito în noaptea înstelată
printre aprige valuri şi stânci
atât de ascuţite şi adânci
privesc cum te iveşti din spuma mării
atât de goală, atât de pură
un trup de jad, sculptat de lună
în marea asta, aprigă, nebună
croită eşti din duioase şoapte şi suspine înfiorate
femeie, născută din iubire
trăieşti, visezi şi împleteşti iubire
te dărui mie în clipe mistice de fericire
cuprind uşor în palme de amor
sânul alb şi gol de întrebări
întreb stele, întreb timpul, întreb zarea
unde este ea
cea mai frumoasă dintre cele
te scurgi în fluxul gândului
te regăsesc în refluxul visului
păşesc în templul tău, iubito
e adâncă chemare
în marea albastră a dorurilor noastre

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelimitat...

... sunt un dezorientat,
din fericire,
de atâtea gânduri fără limită;
pot plana nevăzutul,
ce-l ador ca pe orice nu ai,
când nu mai există niciun întâmplat,
un fel de împuternicire,
de nu ştiu care oferită
şi doar mă folosesc de împrumutul
de-o viaţă, ce şi tu tot la fel o ai... s-o porţi un pic şi-apoi s-o dai.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea în reflux era calmă sub luna de sus, farurile din port îşi prelungeau luminile peste încreţiturile apei şi, una peste alta, părea că intrasem cu picioarele goale într-un univers de lene.

Adrian Cioroianu în Adulter cu smochine şi pescăruşi (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
şi-acum moare.

Şi de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?

L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.

Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.

Aşa vrem noi s-avem măsură
pentru că vrem s-o avem ca o tortură,
timpul...
un sfârşit de sine...

Ce oroare... lamentabilă,
definitiv irevocabilă...
Timpul...
n-are resetare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoare

Un standard, de cotaţie în baremuri stricte,
Probat numeric în reguli acceptate
De-o masă-ţintă, evitând delicte
De impostură, fals, duplicitate.

În plus, e merit ipotetic, sau palpabil;
În minus, pierdere, doar presupus avută.
Adesea-i doar un acceptat valabil,
Iar fără, e căutare-n ieftin... necerută!

E relativă, în afirmaţii partizane
Şi absolută, ar fi, de-i intrinsecă;
Cum în conducere-s numirile profane
Ce carte-au... raft de lemn, bibliotecă.

Nefericirea-i că-i aşa profund subiectivă
Şi-n sinea ei credulă-i, renegată ades;
E-un demodat cotidian, este o arhivă...
Un praf dintr-un alt timp, valabil tot mai şters!

Este o extincţie de amfitrioni, mecene;
Doar superfluul cras, tembel, e-n căutare,
Căci şi cerinţa şi oferta s-au decis s-antrene
În jocul nulităţii, reciprocul, lipsa de valoare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!