Chemări
am să vin iubito în noaptea înstelată
printre aprige valuri și stânci
atât de ascuțite și adânci
privesc cum te ivești din spuma mării
atât de goală, atât de pură
un trup de jad, sculptat de lună
în marea asta, aprigă, nebună
croită ești din duioase șoapte și suspine înfiorate
femeie, născută din iubire
trăiești, visezi și împletești iubire
te dărui mie în clipe mistice de fericire
cuprind ușor în palme de amor
sânul alb și gol de întrebări
întreb stele, întreb timpul, întreb zarea
unde este ea
cea mai frumoasă dintre cele
te scurgi în fluxul gândului
te regăsesc în refluxul visului
pășesc în templul tău, iubito
e adâncă chemare
în marea albastră a dorurilor noastre
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.