Mereu
Mărgea pe șnur, de timp non stop,
Perpetuu în mișcare d-un bijutier;
... E viața însăși, scumpul colier
P-o ață-n două capete, în veșnic hop.
E ciclul de-nceput în nesfârșit
Vândut pentru rulaj la relantiu
Risipitor, predând salutul din chipiu
'n sinistru început, de suflet istovit.
Rostogolire de idei și vise
În mințile ce n-au nicio idee;
Nici de-nceput, din corpul de femeie,
Nici din topitul neștiut în cave-nchise.
Rămâne lanțul genelor perechi
Cu X și Y, matematice de sex
Și ticuri înăscute sau reflex
Cu dogme mereu noi, dar toate vechi.
Este mereul invocat de filozofi;
Ce-s terminalele novice din divin
Cu impregnări eterne-n minți, într-un destin...
Suntem un uriaș, un infinit miriapod, cu mulți... pantofi.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trupul femeii
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre mișcare
- poezii despre minciună
Citate similare
Întâia întâlnire...
... atunci, te-am luat de mână și a început să-mi tremure voce,
să-mi simt urechile calde și inima tare să-mi bată, atroce
și-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer și fața îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mișcare
ca un zvâcnet și mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă mă doare,
până și cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, așa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre și toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgență, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârșit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum să pot, peste timp să țin nealterat atât rău, să-mi provoc neîncetat suferință...
ca și în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorință?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre iubire, poezii despre voce, poezii despre urechi, poezii despre sunet, poezii despre suferință sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Timp
Am un dușman de moarte, timpul,
Ce-i singurul inexorabil, fără stop...
Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop-
Chiar de divinității, în cerșit, îl stipul.
Îl am cu mărturii nenumărate
Pentru distrugerile-mi de proprietate
Vizibile; constrâns din libertate
De-a avea dorințe noi, neexplorate.
Îl pierd în fiecare zi, din ce-am avut;
Mă uit în juru-mi, oamenii se schimbă,
Nu sunt la fel, vorbind aceeași limbă...
Urăsc profund apelativul... A trecut!
Ce schimburi chimice în creier îmi produce
Dându-mi impresia că sunt mereu la fel
- În propria-mi introspectivă d-eternel -
Cu judecata-i crudă și final de cruce.
De ce nu se curbează timp, ci numai spațiu,
Să-l fac un rond, să mă întorc copil,
Să fiu într-un perpetuu viu exil...
Veșnic să fiu contemporanul lui Horațiu!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre trecut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre ritm
- poezii despre religie
- poezii despre libertate
- poezii despre dușmănie
Irosiri
N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Și din gândire-am fi recuperat.
Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs, lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârșit, mereu e pentru prima oară.
Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.
Ca ei decerebrăm materie de liric,
- Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm -
Atribuim doar corpului valori, empiric...
Nici simpla informație n-o mai păstrăm.
Ce simplu ar fi fost și ar fi lumii
Să țină, să-și mențină, creierele-n viață
Prin carotidele ce-s "alimentele" minunii...
Fără de corp, că-i inutil, fără de gheață.
Am fi dispus de Einstein, Michelangello, de Kant
De Moliere, de Beethoven, Enescu...
Shakespeare era și acum în viață, un gigant...
Contemporani erau Coșbuc și Eminescu...
Ideea la profan este lugubră în sine,
Dar rezultatul este colosal!
Despre Geneză ar fi știut, de mult, oricine
Și-am fi trăit turiști... în spațiu-universal!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre creier, poezii despre corp, poezii despre valoare, poezii despre turism, poezii despre sacrilegiu sau poezii despre mâncare
Sămânță... de eternitate
De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de senili.
Nici paraziți n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminați, ingurgitați, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naștere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii, asigurându-și etern drum.
Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli... semință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reciprocitate, poezii despre naștere, poezii despre fructe, poezii despre existență sau poezii despre Dumnezeu
Perimabili organici
De "viul" ca să fie, să "existe" în timp... și spațiul să ocupe,
este cu chinul nesfârșit să-și treacă "eu" de-o zi pe alta,
se consumând în energii doar să se țină a nu se rupe...
deci nu "știe" decât consum și reprodus, cum tren vrea halta...
e clar, sau trebuie să fie, că anorganic, mineral
-ce e de sine stătător... și umple întregul Univers
se trecând doar în propriul "său", pentru a rămâne "imortal",
etern pe veci, din "el" materii- acum... devine ergi ș-invers, revers,
fără a se pierde... e-un răspuns cert că "organism" nu-i nicio culme,
nu-i "el" extremul, nici vreun summum și nu-i niciun evolutiv
-chiar de nu are nici conștiință, nu-și pierde timp să-și ia vreun nume,
să se identifice-n vreun fel-... nu-și are gând, vise, motiv...
... pe când vrutul, de-"a fi", frugalul, își stoarce neîncetat din sine,
se sparge în clone nesfârșite, sau se acuplează să dureze,
își face minți să prelucreze gânduri, să-și aibă ce conține,
făcându-și neîncetat speranțe -ce-s așa scurte- să creeze
un "nesfârșit" ce nu-i oricum, că-i plin neantul de pieire-
ce doar ne pare; în fond doar suntem rău de "scurți" la scara "este"
și ne credem c-o avem credință- că tot ce e, e-o povestire,
ce de n-o scriem noi, ea n-ar fi, doar material... Proaste celeste!!
Organic, fauna, viu fragil, floră, sunt "perisabil"... niște teste!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre trenuri, poezii despre prostie sau poezii despre evoluție
Ofertă de nou an
În clipa când în timp veți trece
Vechea secundă cu alta-n nou,
Să știți, voi lăsa gând s-aplece
Spre toți de aici, voi fi ecou
La tot ce vă doriți să fiți
Cu-ai voștri dragi, să-i aveți veșnic
La fel de sinceri caști, lipiți
Cu suflet, calzi cum facla-n sfeșnic...
Și vă urez un an de roade în dragoste
Și împlinire, cu corpul tânăr, fără tare
Și bani de-ați zice... "Pacoste!"
Vise împlinite, o încântare...
La toți, mulți ani și la mai mare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre urări, poezii despre tinerețe, poezii despre sinceritate sau poezii despre secunde
Paște
Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ș-apoi pășim spășiți, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.
Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaște;
Si-așa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paște...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.
Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forțe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârșit, eternul să-l inducem.
Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naște...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paște
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.
Mă-ntreb ades de ce-avem referință
Trecutul, recitind Sofocle, Aristotel...
Ce evoluții suntem, de ne-am schimbat țel?
Demni suntem oare d-un Christos și d-o credință?
Eu uit de mine-n fiecare primăvară...
Chiar de-ntrebări îmi pun, mă las purtat
Pe un parfum de flori și de tămâie, înălțat
D-un har, creat de mult, de mult, odinioară.
Regret amar că-ncet timp nu-i la fel
La înviere; hoarde ades de circumstanță
Se duc într-o cutumă, vide de substanță...
Nu cum bunica... m-așeza-n genunchi de mititel.
Tot sper trecut, credință, oameni... Vor renaște
Să fie iarăși ca un ciclu nesfârșit, iar o Mesie
Să reîntregească suflete hidoase într-o Tiopie?...
Să fie lumea o smerenie într-o zi de Paște???!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre traducere, poezii despre smerenie sau poezii despre primăvară
Căluț
Trece pe ulița, în praf scăldată,
Mereu cu capu-n jos, absent,
Împovărat de greu... Nu știu de-i fată
Și nici de sănătatea-i... Nu e, evident?!
Frizează timp, putere,
În plină iarnă-i gol
Și-așteaptă de se cere,
Fără să ceară... un pol.
Stă veșnic în picioare
Și-aleargă fără scrâșnet.
Rabdă tot cu sudoare,
E ager, tot un zvâcnet.
Oare cine-l așteaptă
Târziu, în nopți de trudă
Și-n zori cine-l deșteaptă...
Cine de drag îi indrugă?...
Nici azi nu e-un răspuns;
E prea târziu, oricum...
Căluțu-a fost răpus
De-un stop, în piept... pe drum!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre inteligență sau poezii despre cai
Traseu
... s-a hotărât tot într-o zi,
fără să fiu întrebat, că nici nu aș fi putut fi,
să mă fac dintr-o întâlnire ou,
apoi să fiu o mură-ncet, încet erou
de-o aventură; să stau într-un marsupiu-nchis
în cineva, foarte de-al meu, un fel de ieri promis,
cerut se pare și la Dumnezeu; dar, de la sfânt,
așa cum timpu-a demonstrat... Un sunt
scos la lumină, rău de tot plângând,
împins într-un ieșind-intrând,
ca pe un tobogan alunecos,
ce-am început să-l urc de jos,
tot încercând să mă agăț,
de pot, de-un neștiut, așa de-un apărut în cale, un băț...
(Ce obositor!
Atâta trudă ca să pot să mă-ntrețin, doar să nu mor!?)
... și-am stat mereu cu capu-n jos, n-am văzut tot
și-ntr-una mă întreb de pot, oare mai pot,
sau doar o să mă fac cocon,
o crizalidă sau un avorton;
să-mi fi ales -de-aș fi putut- singur traseul...
Dar nu; nici eu nu v-aș fi cunoscut.... și nici voi mie, Eul!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre promisiuni, poezii despre lumină sau poezii despre eroism
Comunicat
Particula, ar fi unicat; o suferință, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar ști, cunoaște... nu ar fi nicio făptuire.
Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar ști;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...
... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire și n-am ști de frumos...
Că n-am cunoaște pe-altul, guri n-ar fi de folos!
Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulți egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre plăcere, poezii despre plâns, poezii despre particule, poezii despre nulități sau poezii despre muzică
Reproș la propria persoană
N-am scris nimic de dragoste pe noul an
Și nu-i semn bun, că de n-o ai e precum ban
Ce-ți va lipsi și-ți va rămâne numai sănătate
De care uiți crezând c-o ai... și n-ai dreptate!
Nici de prieteni nu mai vrei să știi, că te-au uitat
Și nici părinți n-ai mai îmbrățișat, că au plecat...
Tot crezi la nesfârșit că anii-ți aparțin
Să îi întinzi ca pe-un covor, un sul... se duc și vin!?
Ai picat singur în capcana nemuririi
Ce-o știi că nu-i, joci jocul nesimțirii
Tratând inevitabilul cu multă indiferență;
N-ai învățat nimic; risipitor de experiență...
... De mii, de zeci de mii de ani... Incompetență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre învățătură, poezii despre sănătate, poezii despre prietenie, poezii despre indiferență sau poezii despre dreptate
Mutandus
M-am săturat să schimb pământ
Să-mi răsădesc mereu tulpina;
Nici scoarța-mi nu-mi mai știe gând,
Nici ape nu-mi cresc rădăcina.
M-am săturat să îmi schimb oameni,
Să mă încarc cu crengi de poame
Ce nu am timp să coc; cum sameni
Și n-ajungi să-ți astâmperi foame.
M-am săturat să pierd iubiri,
Să-mi rup din inimă, ce-i una,
Neobosită-n amăgiri;
Că nici ea nu va bate-ntr-una.
M-am săturat să schimb arome
Ce-aveam, credeam, pe veci înscrise
În alveole, în pori, cum dogme
Ce-am inspirat, dar sunt doar vise.
M-am săturat să-mi las prieteni
Ce-i am în filmul pe retină
Transpus cum ace-n drum de ceteni,
Căzute verzi... Păduri ruină.
M-am săturat de mii de acuze
De risipiri trup-suflet, bunuri,
De gândurile-mi mii, confuze
Printre repere... mii de-albumuri.
M-am săturat de-atâta spațiu;
Veșnic necunoscut, cu umbre
De vis, reale... Stors de sațiu
Mă-ntorc în lumea-mi de penumbre!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre păduri sau poezii despre inimă
Nou, La Mulți Ani!
Mă rog eu, pentru voi, s-aveți un an cu bani,
și sănătate multă, pentru un LA MULȚI ANI!
Vă rog să fiți aproape prietenilor fani,
să-i aveți ca pe frați și, acum... și LA MULȚI ANI!
Îi rog pe cei ce uită de voi bogați, sărmani,
să-și readucă aminte și azi... și LA MULȚI ANI!
Rugați-vă o secundă să fim din nou umani,
că așa perpetuu OM fi, MAI MULȚI și LA MULȚI ANI!
Să ne rugăm la morți, noi, cei contemporani,
că așa o zi și alții ne vor ura... LA MULȚI ANI!
Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoțesc... de-mi urați LA MULȚI ANI!!!
Să fiți etern iubiți, iubind azi, "LA MULȚI ANI!"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bogăție

Doar iubire!
Dacă nu există început;
Nu există sfârșit;
Nu există timp;
Poate nici spațiu;
Noi existăm de când....
De când avem conștiința de..
Sine; de Noi?
Dacă suntem doar transformare;
Perpetuare; rostogolire!
Atunci suntem nemurire!
Suntem întru tot;
Un infinit!
Un Dumnezeu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit sau poezii despre conștiință
Când iubim pe Dumnezeu suntem cu adevărat liberi, pentru că El este nesfârșit, infinit și etern, veșnic, netrecător.
citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre libertate, citate despre iubire, citate despre infinit, citate despre adevăr sau citate despre Dumnezeu
Cult... ură
Se plimbă uitarea prin minți dezgolite
De cultul de carte, de dorul de-a ști,
În frâu liber, d-avalma, l-adulți, la copii...
Regină-n câmpii-n cenușii-nămolite.
E ultimul strigăt, finală redută,
Nimic nu-i ia locul pe golul lăsat...
În neted de spațiu ce timp a plasat
Meniri de cumul se tot pierd în derută.
E-o liniște cruntă în mințile goale,
Nimic nu se mișcă-n canoane de creier;
Trăim toți în fabula furnicii cu greier
Ce cântă-n play back... Arta-i gustul de țoale.
Dansăm dând din mîini peste umeri și fese,
Concertu-i DJ, atheneu-i discotecă;
Limbaju-i la fel la Bambou, pe potecă...
Prostia s-adună și-ncepe s-apese.
Ferice de mințile goale, odihnite;
Nimic nu produc, 's în perpetuu relaș.
Se poartă-i, la modă, cu capul golaș
Pe-afară, înăuntru... De stat, sunt spetite.
Suntem călătorii mileniului trei...
Progresul e-un dat la o altă de lume.
Noi suntem doar heakeri cu minți de legume;
Diplomații din pile, copii de bani grei!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre plimbare, poezii despre odihnă sau poezii despre modă
Cumpănă de vifor
Nu se mai sfârșește iarnă,
Fulgi aleargă să se cearnă,
Ghioceii au înghețat...
Suflet mi s-a spulberat.
Peste tot sunt doar troiene,
Picuri s-au lipit de gene
De la lacrimi răscolite
De-așteptări nepotolite.
Tot e-un alb de spumă rece;
Pe străzi nimeni nu mai trece,
Doar doi câini se tot miros
În amorul viforos.
Zboară țepii de cristal
Într-un vuiet mașinal,
Vânt lovește în ciomege...
Păru-l-am tari șomoiege.
Este tot o hulă rece
Pieptănând ogor când trece;
Nici respir nu mi-e ușor,
Mâinile-n mănuși mă dor.
Două ciori luptă cu viața
În aerul rece ca gheața;
Sunt purtate în neștire
În planaj, 'n rostogolire.
Sunt pierdut, nimic nu văd,
Înainte-i tot prăpăd
Și nici urmele-mi din spate
Nu mai sunt, de vânt suflate.
E natura-n Crivăț strai;
Crudul moș în alb, bălai
Ce-și varsă lumii năduf
Răsfirându-și un zuluf.
Este-o cumpănă de viață
Ce-ai avut mereu povață;
"Când doar vrei să scapi de moarte
Toate sunt averi deșarte"...
Cred că-i semnul răzbunării;
N-am dat ghes, suflet, rugării
Și-am plecat dintre bocarte...
Oi scăpa oare de moarte?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre sfaturi, poezii despre păr blond sau poezii despre păr
Nesfârșit potrivnic
S-a plictisit tot stând mereu acasă
Privind cu jind la vânzoleala străzii
Invidiind pe toți; "Vremea-i frumoasă,
Sau ger e?... Of, plictisul ogrăzii!
Nici muncă nu mai este, nu-i vacanță
Despre ceva mai bine, tot se-afundă;
Tristețea-i tot mai sumbră, nu-i speranță,
Și viața tot se scurge tot mai muribundă.
Și cât elan de zbor e, ce voință
Să spargă tot banalul, să se plimbe,
Dar de un timp -și-i lung- e doar căință
Și orice-ar vrea nu poate să mai schimbe.
Este-un abis de eșecuri, bluff șirag
Ce lasă fără nicio sursă împliniri
Și bani sfârșesc, te lasă și cel drag...
Rămâi cu ochii pe fereastră, doar gândiri!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi sau poezii despre muncă
Regrete
Nu mai sunt plopii pe drumu-nspre casă,
Doar unul rămas e, stingher, fără soț.
Nici vis nu mai mi-e liceana frumoasă
Și nu-s judecăți, să condamn timpul hoț.
Nici loc nu mai este la marginea mării,
S-adormi infinit, nu mai e niciun dor
Să stingă plăpând lăcrimările sării
Din pleoape, brăzdând doar rămasul fior.
Catarge s-au dus, nicio velă-i umflând
Priviri obosite, de un timp anticar.
Nici file nu întorc, nu sunt cărți străbătând
Imagine ițite de minți, pline har.
Și codrii-s prăvale în uitare de drag,
Lăsând luminișuri în raze, arzând.
Nici vechiul cioban nu mai are toiag,
Că fagul, stejar, nu-i mai sunt... se furând.
Albastra de floare, doar iris rămasă,
Se șterge înspre mat, cristalinul dispare
Și teiul în aur, nu mai e iz de casă...
Asfalt, ciopârțit pas, e pe-aleea ce doare.
Luceafăr e singur și acuma pe boltă
Și derm încrețește în lucirea sa rece.
Nici scris nu mai e, nu-s scrisori de revoltă...
Doar unii-s, de-ai mei și un timp care trece!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre stejari, poezii despre scrisori, poezii despre revoltă, poezii despre oi, poezii despre liceu sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ca și...
Pentru asidui... iști tic-arii,
Ce-n snobism golaș de sens,
Fumurându-și limbii carii,
Fac din dialog non-sens
Tot adăugând ce nu-i
În limbarița lor goală
"Și"ruind la tot, oricui
O conjuncție drept "fală"
-Fără-n fond nicio fălie,
Că "ca și" nu-i "elevat",
E un semn de maladie,
Un "chichiț" de internat-
Le urez în noul an,
"Ca și" ei, "ca și" "ca și"
"S-aivă" ceva "ca și" ban,
Fericire doar "ca și-i",
"Ca și", la servici, noroc
Un ceva "ca și" ar fi,
Să le-aducă barza-n cioc
Mulți "ca și" ar fi copii,
"Ca și" dragoste o idee
"Ca și" cum c-ar exista,
Cum "ca și" ar fi femeie,
Când femeie e și ea,
Sau "ca și" bărbat fiind,
-"Ca și" fiind cu evidență-
Chiar "ca și" tot se spetind
Tot bărbat s-aibă-n pasență...
"Ca și" dovedind cultură
Să-i citească toți "ca și",
Nicidecum de învățătură
-Că de-un timp nici ea n-ar fi-
Doar "ca și" o înălțătură
De citiți c-ar fi "ca și"...
După ce-ai băut bromură
Și sex s-ar... dezlănțui.............
"Ca și, ca și, ca "ca și"!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre lectură, poezii despre fericire, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre femei