Corp ceresc

Intrând într-o carte ca în nişte
cearceafuri curate citind somnul
cu un ochi în lumină şi unul în beznă
până când scriitorul şi cititorul
se lasă inventaţi de somn
iar cartea se transformă
într-un minuscul corp ceesc.

poezie de Marin Ifrim din Fotografii cu cântec
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasul Marin

vasul marin ifrim nu e un vas de război
deşi are un contur agresiv
vasul marin ifrim
este un vas schizofrenic
până la măduva apelor
vasul marin ifrim are o dinamică stranie
şi caută golfurile femeii cu apucături de canibal
vasul marin ifrim e o ambarcaţiune
cu însuşiri stranii
o broască ţestoasă cu aripi de fluture negru

poezie de Marin Ifrim din Curentul marin
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Cu cât ţin ochii-nchişi, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Şi-n beznă ard puternic, şi ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poţi cu a sa esenţă spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Şi ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aş putea să spun c-am ochi blagosloviţi
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopţii o umbră îmi trimiţi
Prin somn, pe ochii orbi să se aşeze-n tihnă.

Şi ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om intrând într-un poem

Un om intrând într-un poem
ca într-o fântână a tinereţii fără bătrâneţe şi
a vieţii fără de moarte, salută,
îşi lasă la intrare trecutul,
se uită în stânga şi în dreapta
să zărească vreun cunoscut
-degeaba-
toţi ceilalţi au ratat intrarea,
îţi caută un loc să-şi aşeze sufletul,
toate scaunele cu vedere spre veşnicie
sunt ocupate de cei mai grăbiţi,
de odinioară,
toţi pereţii sunt acoperiţi de sentimente
ca de opere avangardiste,
caută o uşă să plece înapoi,
dar uşa s-a închis deja în urma sa,
priveşte spre cer căutând
o geană de lumină
apoi se apucă să rescrie poemul...

poezie de Maria Postu (12 iunie 2015)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o şezătoare literară de la Tulcea scriitorul Dunăreanu citind o frumoasă nuvelă, dar cam lungă, eu am improvizat această glumă după sfârşitul citirii

Când a-nceput nuvela Dunăreanu,
Era la cârmă încă Brătianu ;
Dar, când sfârşi bucata Dunăr... escu
Venise generalul Averescu!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul şi cititorul se joacă cu aceeaşi pagină, dar, ca şi copiii, şi-o smulg din mână unul altuia.

aforism de Roberto Bertoldo din Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana din cer sau tributul plătit întunericului din noi

ai venit într-o noapte pe furiş
şi mi-ai frânt zborul de fluture
apoi m-ai închis
într-o cuşcă de lemn
ţi-ai adus un fotoliu
şi în fiecare dimineaţă
îi schimbai locul
încercând să vezi lucrurile
şi din alte perspective
până într-o noapte
când a venit un înger
şi m-a scos din cuşcă

în loc să fug
te-am furat din somn
şi te-am ascuns în păsări
cu aripi mari
ca nişte fâşii de lumină
să nu poată s-ajungă
niciun străin la tine

dormim fiecare în somnul celuilalt
şi încercăm să visăm către cer
tu femeie ascunsă în pasări
eu doar prizonierul tău
amândoi rătăciţi în casa din nori
fără uşi şi ferestre
şi cu pereţii goi

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bblioteca din bibliotecă

Prietenul vechi ca vinul
şi rar ca potopul este bibliotecar
îl caut mereu prin cărţi
el însuşi fiind un morman de cărţi
încât nu mai sunt sigur
în care bibliotecă mă aflu
mai ales când nu ne-nţelegem
mă gândesc că de-o muri cândva
din el vor ieşi două suflete
unul al său şi unul al bibliotecii

poezie de Marin Ifrim din Fotografii cu cântec
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate buchii mari, întortochiate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul lui Creangă. Era o carte fără imagini, încâlcită şi misterioasă. Învăţasem pe de rost aproape toate cuvintele normale, şi-n faţa mea era tot pâclă de nepătruns. Când deodată, într-o zi, ca-ntr-o scăpărare de lumină, i-am găsit cheia...

Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt momente când într-o pornire nebună, omul se aruncă într-un gol infinit pentru a se supune fatalităţii; el devine obiectul propriului dramatism interior şi viaţa lui este o penitenţă. Iată cum poate fi recunoscută o închisoare în care trăieşti, stăpânit de agoniile care te alcătuiesc din ecouri. Te întrebi unde e viaţa din spatele uşii încuiate.

Nevăzându-te nimeni, suporţi toate aceste senzaţii nebune. Pluteşti într-un ocean stăpânit de flăcări şi în acelasi timp într-o mare ucisă de gheaţă, visând o moarte de vis. Viaţa se precipită în mod implacabil când te vrei a fi în transcendenţa flăcărilor. De cealaltă parte devii un punct minuscul de lumină până la autodistrugere.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflu

Acesta, da suflu!
Suflu...
[Nu se ştie la ce se referă]

Are tot ce-i trebuie
Grandoare - repetabilitate -
Învârtire... [vârtej]
Şi deşi poţi pricepe unele părţi
Nu se lasă cunoscut
Ca întreg.

Beznă, lumină orbitoare
Găuri negre - [una până la
Nouăzeci şi nouă găuri negre...]

Pe o distanţă... [apreciabilă].
Şi iarăşi vârtej
Lumină, întuneric...
Sfârşit - care nu-i decât un început...
Jeturi de praf - iubire - jet - constelaţii

Acesta, da suflu!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocaua

Inventaţi ocaua pentru suflet,
Ca să ştim cu cine-avem de-a face,
Să nu-ţi crezi prieten chiar duşmanul
Şi să suferi într-o lume rece!

Inventaţi ocaua pentru cinste,
Ca să nu te poată fenta oricine;
Ce ai agonisit tu prin muncă
Să nu-ţi ia altul, fără dăruire!

Inventaţi oca pentru iubire,
Nu-i drept ca, iubind fără măsură,
Să primeşti în schimb numai un strop,
De nu mai rău: invidie, ură!

Inventaţi oca şi pentru viaţă;
Unii primesc tot, iau viaţa-n şagă,
Alţii ard rapid printre nevoi,
Moartea-i ia la rând, fără s-aleagă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de a fi

E un fel de a fi între albii pereţi
Într-o zi ce îmi lasă miros de scaieţi
Şi-n oraşul ce plânge încă-n griul murdar
Vechituri se adună într-un ieftin bazar.

E un fel de a fi între noapte şi zi
Într-un târg împietrit în icoanele vii
Cu goblenuri ce-atârnă în săracă trăire
Ceainării ce vorbesc de o mare iubire.

E un fel de a fi între vis şi real
Cu prinţese ce mor după ultimul bal
Cu dulceaţă de nuci în cămări îmbâcsite
Şi cu filme de ieri într-un azi retrăite.

E un fel de a fi între viaţă şi moarte-
Tu departe de-aici, eu citind dintr-o carte
Îndrăznind să gândesc o secundă la tine
E un fel de a fi ce nu ţine de mine.

poezie de Florina Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casă era linişte şi în lume era calm

În casă era linişte şi în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară

Era însăşi esenţa conştientă a cărţii.
În casa era linişte şi în lume era calm.

Cuvintele au fost rostite ca şi cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,

Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care

Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era linişte pentru că aşa trebuia să fie.

Liniştea era parte a înţelesului, parte a minţii:
Accesul perfecţiunii la pagină.

Şi în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înţeles, el însuşi

Este calm, el însuşi este vară şi noapte, el însuşi
Este cititorul aplecat care citeşte acolo, târziu în noapte.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cititorul de oameni
se trezeşte cu noaptea în cap
plimbându-şi ochii
de la stânga la dreapta
de la stânga la dreapta.

vede un punct
şi încă un punct
şi încă un punct
apoi se face lumină.

cerşetorul sprijină uşa supermarketului
exact cum o făcea ieri
iar cititorul de oameni
nu poate trece cu vederea
haina trei sferturi
din piele ecologică
neagră.

trecerea de pietoni
abia se mai vede.
străzile se pierd
înghesuite într-un oraş fantomatic
şi tocmai el
cititorul de oameni
subliniază cu verde
noxele maşinilor înmatriculate
într-o ţară vecină.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sarut greu si amar

să-ţi presar pe ochi clişee, umblet de apropiere,
al iubitului descântec, decupat de pe cornee,
o lumină decriptată, într-un pixel rezolut,
un sărut suav pe apa buzelor de alăut,
umbra mea ca nişte moaşte îngropată lin, adânc,
într-o inimă străină, într-un ochi târziu, cărunt,
o tresar şi-o pun alături, pentru somnul tău fugar
te invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
care impresoară lumea viselor ce le visezi
albă fruntea adormindă, tu mă cauţi prin livezi
să-ţi presar pe ochi icoane, umblet de apropiere,
pe un pom cu multe poame şarpele în priveghere,
nuferi albi, cautătura, şoaptele ce le şopteşti,
tresărind tomnatic frunze, fără ele mă priveşti
ne invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
şi mă muşti târziu şi tainic, un sărut greu şi amar....

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea era fecioară până a dezvirginat-o, cititorul...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2015)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea cerului

Ceru-i o carte deschisă
citeste-l te lasă în el
să-i răsfoieşte pagină cu pagină,
culegând tot clarul Luminii din el
şi curăţă stelele de praful cel greu
lăsat de spirite netoate şi rele
învaţă din cartea cerurilor,
învaţă că-i viaţă şi în Univers
o lume-i întinsă în albastrul celest
şi o altă aici pe pământ,
aleargă prin oraşe planete,
dezintegreaza-te-n infinit,
pune mâna pe Soare
şi viaţa îţi vei citi,
culege o firimitură din pâinea-i sfântă
şi gust-o cu multă nădejde,
culege o rază de Soare
şi cânta-n dimineţi deschise
cântul Luminii ce şuera-n vânt,
cunoaşte citind Universul
este o carte deschisă pentru voi,
biblioteci în fiecare planetă,
ce înnobilează viaţă de apoi
citeşte cartea mamelor planete
şi viaţa va straluci în voi!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o carte este uitată, ori cititorul e leneş, ori cartea este fără valoare.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul este derutat când citeşte o recenzie şi rămâne nedumerit la întrebarea interioară dacă scriitorul recenzat merită sau nu să fie citit. După citatele elogioase, subliniate în literă groasă de recenzat, cititorul îşi adânceşte nedumerirea, rămânându-i neînţelese atât fragmentele citate, cât şi motivele pentru care recenzatul le elogiază.

citat din Şerban Cioculescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!