Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchii mari, întortochiate și cârligate ca niște gângănii, era abecedarul lui Creangă. E...
Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchii mari, întortochiate și cârligate ca niște gângănii, era abecedarul lui Creangă. Era o carte fără imagini, încâlcită și misterioasă. Învățasem pe de rost aproape toate cuvintele normale, și-n fața mea era tot pâclă de nepătruns. Când deodată, într-o zi, ca-ntr-o scăpărare de lumină, i-am găsit cheia...
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.