Divorț
Se căutaseră o viață,
Când s-au găsit erau "trecuți",
I-a despărțit o dimineață
Din sala "pașilor pierduți".
epigramă de Carmen Mihuțescu din De la croșetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Maestrului Radu D. Rosetti, autorul prozei din "Sala pașilor pierduți"
- Ei, unde vă e avocatul?
Întreabă Curtea pe doi muți.
- S-a rătăcit, spune aprodul,
În sala pașilor pierduți.
epigramă de N. Mihăescu-Nigrim (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au regăsit în sala pașilor pierduți.
paradox aforistic de David Boia (30 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În sala pașilor pierduți
Se-ntreabă bieții inculpați,
Când cheltuiesc enorme sume:
Pe cine s-angajeze-anume
Să-i apere de avocați?!
epigramă de Sorin Beiu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Tribunal
Când sentința se citește
Ești pierdut, ce mai discuți,
Nu degeaba se numește
Sala pașilor pierduți.
epigramă de Florea Ștefănescu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine își putea închipui că fata aceea, subțire ca o trestie, numai surâs și farmec, care părea amețită ca un fluture ce dă de lumină, poartă, ca un melc în spinare, toate casele prin care trăise și care nu erau mai luminoase decât sala pașilor pierduți?!
Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gentiane" de Cella Serghi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Tranziția în Sala pașilor pierduți
Cu atâta forfoteală
Pe culoar și-n încăperi,
Unde-i lege nu-i tocmeală,
Ci, mai nou, negocieri.
epigramă de Elis Râpeanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramiștilor juriști
Confrații mei neîntrecuți
Aleargă într-un vino - dute
Pri sala pașilor pierduți,
Pe urma poantelor pierdute!
epigramă de Constant Petrescu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul pașilor pierduți
Pe țărmul pașilor pierduți,
Treceam întâia oară
Îmbrățișați, neabătuți
De vremea de afară.
Era atât de cald, iar noi
Ne luminasem chipul,
Căci lumea-ntreagă dinapoi,
Era, pe țărm, nisipul.
Ne îndreptam spre un apus
Cu simpla adiere
A vorbelor ce ni le-am spus
În clipe de plăcere.
Și ne-am jurat pe țărmu-acel
Iubirea să ne fie
Ca diamantul din inel
Și înc-o veșnicie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cimitir la Timișoara
M-am dus la Timișoara-n cimitir pe la rude,
Era dimineață, frunzele erau verzi și erau ude
Voiam să beau cu ele câte o cafea
Și să le asigur, din nou, de dragostea mea.
Nu i-am găsit acasă pe fată și pe Fănel,
Probabil s-au dus să bea o vodcă nițel.
Dar mă-ntorc mâine mai pe-nserat
Până ce să se culce n-au apucat.
Ca să le spun, vrei nu vrei,
Ce dor îmi e câteodată de ei.
La mama e bine, acum de dimineață
Mormântu-i îngrijit, plin de verdeață.
Bună dimineața, soacră bătrână și bună,
Aș avea să îți spun, așa, ca o glumă
Să-ți iei catrafusele și încet s-o pornești
Ca să mai vii și pe la noi, prin București.
Nela-i plecată de mult de la noi
Acum doarme mândră lângă eroi.
I-am spus că lui Florinel i-am adus cartofi și ață,
Numai, ei, ce și-a dorit, nu i-am adus: viață...
Și acolo, în cimitir, am plâns singur, în vânt
După ce că în viață de mult nu mai sunt.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor în partidă dublă
Ce suflet mizerabil
De sentimente gol!
Te-ai dus c-un alt contabil
Ce n-a avut control!
epigramă de Carmen Mihuțescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Cincinat Pavelescu
Maestre, în activitate,
Te-au plagiat doar nechemații,
Postum, dar cu fidelitate,
Te plagiază și confrații!
epigramă de Carmen Mihuțescu din Palatul de Justiție (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui procesoman
Citat la judecătorie
Mormântul lui acum e gol,
Avea procese mari pe rol
Și-a trebuit ca să învie.
epitaf epigramatic de Carmen Mihuțescu din De la croșetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama
De hâtrul cel cu două fețe
Spune-o poveste - și cu rost -
Că plânge, vrând să-ți dea povețe
Și râde, c-ai rămas tot prost!
epigramă de Carmen Mihuțescu din De la croșetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă stare
Am început să mă-nconvoi
Sub apăsarea anilor trecuți
Mi-s ochii umezi de nevoi
Și simt durerea pașilor pierduți...
Am început să mă aplec
Cu fiecare frunză căzătoare
În propria-mi speranță mă înec
Și simt chemarea vieții viitoare.
Am început să mă înclin
Iar mâinile mi-s amorțite
Sufletu-mi adoarme la cel mai dulce chin
Și simt cum lumea începe să mă uite.
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Erau undeva tineri și frumoși,
visele le împărtășeau
apoi o viață frumoasă trăiau,
zi de zi iubindu-ne mulți ani
cu bune și rele până-au ajuns într-un punct grav.
El a fost tot timpul dual,
cu gândul și cu altă femeie
iar ea naivă crezând în minciunile lui,
până au apărut semne și certuri.
Un vis frumos s-a sfârșit
și așa s-au despărțit,
ea a suferit, iar el s-a căsătorit,
cu cealaltă femeie, colega ei de cameră
pe când a fost tânără.
poezie de Eugenia Calancea (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripile de dimineață
Am încercat să zbor,
dar toți îmi spun că aripile mele sunt pentru înot.
Mi-am încercat întâi aripile din somn,
Aproape reușisem.
Cu răsuflarea tăiată planam peste câmpii albastre și domuri înalte,
mă înălțam și coboram aievea.
Cât vis era în zbor și-n vis câtă zburare
când se-ncheiau sub aripi
imensități albastre-n continuă urcare!
Plutind pe mai departe,
din aurora boreală mi-am tăiat o parte.
Erau minunate ca aripi, dar prea mari erau
și, când m-am rotit într-o parte,
amețită de-atâta adâncă imensitate,
au alunecat la nord, acolo unde erau învățate
să stea și să fluture.
Aripile de miazăzi când le-am vrut
pe la subsiori, când luam viraje, s-au descusut.
Într-o poiană, un fluture bătrân
mi le-a dăruit pe ale sale.
Spunea că înțelepciunea vieții nu e să zbori,
Ci, cât mai mult, să stai în nemișcare.
Cu-asemenea aripi subțiri,
care imediat mi s-au rupt,
să gândești așa nu-i de mirare.
Atunci m-au găsit aripile de dimineață:
înalte, albe, sidefii, cusute fără ață,
parcă din nori, parcă din ceață,
parcă sunând a micșunele,
clopoței argintii la încheieturi,
pe margini, boabe de rouă cu stele,
nici cântec de leagăn doinind,
nici auz de pasăre albă auzind,
Urcând și sunând, spațiile deschizând,
sufletul înălțând
la marginile mării hodinind,
când apusurile vii cerurile-nchid,
fremătând în zori, peste mări, în argintii zale,
înotând prin ceruri umbrite de stele,
Mari cât ale crinilor petale.
C-o sete nebună de viață, de parcă
nicicând nezburând, nicicând neîncetând,
ar fi pornit din însuși izvorul de viață,
mai pure decât crinul,
mai limpezi decât seninul,
argint de porumbiță picurându-mi pe spate,
dor de zări și viață, dorul de departe,
dorul de lumină, lumină neâncetată,
neatinsă, neapropiată,
adevărată!
poezie de Dania Vasilescu din Aripile de dimineață
Adăugat de mihai51
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Aripile de dimineata" de Dania Vasilescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ratare. O dramă a pașilor pierduți.
citat din David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Erau doi, acum e numai unul
în fiecare dimineață, împreună
ca acele ceasului, o pereche râzând atât
de perfect, zâmbind, continuând astfel
în fiecare dimineață, ei vin împreună
în fiecare dimineață, ei pleacă împreună
în această dimineață, el a plecat singur
în această dimineață, ea a rămas singură
privind în gol
prin nimicul pe care îl vede în fața ei,
prin deșertul care traversează masa,
erau doi, acum e numai unul,
acum e prea târziu, prejudiciul a fost făcut.
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au iubit până când bârfa i-a despărțit.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.El
A existat o idee de dor
în culorile curcubeului,
cu rădăcini de noapte
din visul plutind peste
lumea pașilor pierduți
poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!