Un imens nuc ce se-nalţă-n mijlocul ogrăzii îşi apleacă ramurile şi umbra până-n stradă: o parte din recolta viitoare stă la-ndemâna trecătorilor, n-au decât să ridice laba şi să culeagă tot ce vor, în speţă nuci.

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există ceva mai de preţ decât comorile, domnule! Drumurile către comori.

Leonida Neamţu în Curbura dublă a infinitului
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

El o iubea pe suedeză aşa cum ea... aşa cum femeile, în general, poate nici nu merită să fie adorate.

Leonida Neamţu în Speranţă pentru Marele Vis
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat lovit peste faţă este iremediabil umilit şi nu uită, nu iartă.

Leonida Neamţu în Speranţă pentru Marele Vis
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era aşa de cald că ar fi renunţat însuşi Scorbowsky să-şi caute craniul, darmite membrii expediţiei...

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al Misiunii Scorbowsky
Adăugat de 0gar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a găsi ce cauţi va trebui să cobori atât de mult, încât până la urmă vei urca.

citat din Leonida Neamţu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băteau câinii şi urlau clopotele! Ce clopotar o fi avut atâta prezenţă de spirit să tragă de limba câinilor?

Leonida Neamţu în Casa Isolda sau cutremurul
Adăugat de Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul acela era o lacrimă a Pământului. Pământul plânsese, cine ştie când, cândva demult, şi-i fusese ruşine, şi-şi ascunsese aici una din lacrimi.

Leonida Neamţu în Frumuseţea pietrei nevăzute (1965)
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi kray de ghindă aş da dracului consiliul de coroană şi m-aş duce să-i ard un chef. Şi-aş lua cu mine şi-o pipiţă blondă căreia i-aş da titlul de regină provizorie.

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu bănuiam că maica natură s-a îngrijit de toate, că o plăcere va înlocui plăcerea dinainte, după cum, alături de plăcere, o altă tristeţe vine să ia locul celei anterioare.

Leonida Neamţu în Sferele infinitului
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe străzi hoinăreau o mulţime de fete drăguţe şi totul părea neverosimil... E plăcut ceasul când grădinile de vară se populează cu încetul, ceasul când, chiar dacă nu eşti, te simţi puţin îndrăgostit.

Leonida Neamţu în Frumuseţea pietrei nevăzute
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

zi de duminică
sunet de clopot
aer vibrând
aripi de îngeri pierd fulgi de lumină
să îi culeagă lumea se apleacă

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii care se iubesc

Copiii care se iubesc se-mbrăţişează în picioare
Lângă porţile nopţii
Şi trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Şi numai umbra lor
Înlănţuită umbra tremură în noapte
Stârnind mânia trecătorilor
Mânia şi dispreţul lor şi râsetele şi invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte dincolo de noapte
Mult mai presus decât lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.

poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara e o poliţă verde de asigurare pentru recolta viitoare.

aforism de David Boia (19 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am prins rădăcini în asfalt ca o buruiană
nu m-a ridicat nimeni până nu mi-am crescut singură mâinile ca să mă sprijin de paşii trecătorilor

aşa-mi dictează ramurile subconştientului meu
aşa scriu

aşa e cel mai bine

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile iubiri sunt triste, din atâtea şi atâtea motive! medita Xill. Şi dacă "se realizează" şi dacă "nu se realizează". Vesele pot fi numai iubirile vremelnice, când, din prima clipă chiar, te-ai şi înţeles din priviri cu ea: haide să ne distrăm un pic... aşa... fără jurăminte.

Leonida Neamţu în Speranţă pentru Marele Vis
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că fiecare om are unele cărţi, nu multe, poate cincisprezece, poate douăzeci şi cinci, la care revine mereu, toată viaţa. Numărul acestor cărţi creşte mereu. Una la câţiva ani. Şi pe măsură ce înaintezi în vârstă, tot mai rar adaugi câte o carte în fondul acesta de aur...

Leonida Neamţu în Frumuseţea pietrei nevăzute (1965)
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

mai puţin singur -
umbra trecătorilor
atingând geamul

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care vinde flori

De cum vine primăvara
Şi-apar primii ghiocei,
La colţ de stradă, o domnişoară,
Îşi vinde florile ei.
Mereu atentă, zâmbitoare,
Spune să n-o ocoleşti,
Iar de nu-i cumperi vreo floare,
Frumuseţea să-i priveşti.
Zicând că-n toată lumea aceasta
Nu e lucru mai frumos,
Decât minunea colorată,
Ce-ncântă cu al său miros.
O floare-i semn al purităţii,
Al dragostei, al gingăşiei,
O piedică-n calea uitării
Floarea-i semn al bucuriei!
Căci Dumnezeu, prin haru-i mare,
I-a dat atâta frumuseţe,
Ca omul ce în mână o are,
De-o speranţă să se agheţe!
Floarea-i mesagerul care
O parte a cerului ne arată!
Spune fata zâmbitoare,
Arătând înspre-o muşcată.
Apoi spre-un crin, spre-un trandafir,
O garaoafă, o violă,
O lalea ce-o dă la fir,
Şi spre-o superbă gladiolă!
Din zori zilei până-n seară,
Fata care vinde flori,
Trecătorilor oferă
Flori, sau măcar dulci fiori!

poezie de Daniel Voica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe nimic nu luneci mai repede în mormânt ca pe ritm şi pe rimă, căci versurile n-au făcut decât să ridice lespezi pentru însetaţii nopţii.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Poposesc
la umbra stranie
a unui copac,
pe zid proictându-se
şi răsucindu-se
ca pe un uriaş ecran...
Deodată
o pasăre
ca un pumnal ascuţit,
se împlântă în frunze...
Apoi
un vânt nebun
începe să bată
şi copacul se apleacă
să-şi bea umbra...
Iar vântul
în delir,
continuă
să bată,
să bată,
să bată...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!