Lacul acela era o lacrimă a Pământului. Pământul plânsese, cine știe când, cândva demult, și-i fusese rușine, și-și ascunsese aici una din lacrimi.
Lacul acela era o lacrimă a Pământului. Pământul plânsese, cine știe când, cândva demult, și-i fusese rușine, și-și ascunsese aici una din lacrimi.
Leonida Neamțu în Frumusețea pietrei nevăzute (1965)
Adăugat de Adela

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.