Fata care vinde flori
De cum vine primăvara
Și-apar primii ghiocei,
La colț de stradă, o domnișoară,
Își vinde florile ei.
Mereu atentă, zâmbitoare,
Spune să n-o ocolești,
Iar de nu-i cumperi vreo floare,
Frumusețea să-i privești.
Zicând că-n toată lumea aceasta
Nu e lucru mai frumos,
Decât minunea colorată,
Ce-ncântă cu al său miros.
O floare-i semn al purității,
Al dragostei, al gingășiei,
O piedică-n calea uitării
Floarea-i semn al bucuriei!
Căci Dumnezeu, prin haru-i mare,
I-a dat atâta frumusețe,
Ca omul ce în mână o are,
De-o speranță să se aghețe!
Floarea-i mesagerul care
O parte a cerului ne arată!
Spune fata zâmbitoare,
Arătând înspre-o mușcată.
Apoi spre-un crin, spre-un trandafir,
O garaoafă, o violă,
O lalea ce-o dă la fir,
Și spre-o superbă gladiolă!
Din zori zilei până-n seară,
Fata care vinde flori,
Trecătorilor oferă
Flori, sau măcar dulci fiori!
poezie de Daniel Voica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniel Voica. [
1 Voica Daniel [din public] a spus pe 8 mai 2020: |
| Multumesc, Cornelia Georgescu! Aleasă prețuire! A fost o surpriză plăcută pentru mine când o prietenă mi-a spus că ați distribuit versurile mele! |