Știu
Știu, doar parcul e de vină
că nu suntem amândoi.
Prea-nvelitu-s-a-n rugină
prea valsează trist în foi.
Eu, la braț numai cu mine,
caut mersu-ți mlădios.
Lacul, cufundat în sine,
mi-a surâs, neputincios.
Dezdoindu-și iarăși arcul
crengile bocesc în vânt.
Știu, de vină-i numai parcul
el nimic nu are sfânt.
Unde-i vara de-altădată?
Frig, și singur, și târziu...
Nu ești tu cea vinovată,
Parcul e de vină, știu...
poezie celebră de Mihu Dragomir din Versuri alese (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În parcul "Abator" (discuție între două babe)
Vezi, aici, a mea cumnată
A fost iarăși violată!
Iar noi, toante, cu răbdare,
Hoinărim prin Parcul Mare.
epigramă de Ioan Rațiu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Andrei Mureanu - Viata si opera" de Ioan Rațiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Parcuri neîngrijite
Nu știu cine poartă vina,
Dar un fapt e constatat:
Că în parcul cu pricina,
Numai aeru-i curat...
epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și știu...
Nu știu ce viața îmi rezervă mâine...
Nu știu de va fi bine cum doresc...
Dragostea să vină, să răsune,
Căci doar prin dragoste mă împlinesc.
Nu știu de m-ai iubit vreodată...
Să te întorci, să ne iubim nespus...
Ceasul rău, să vină niciodată,
Iar dragostea să nu aibă apus.
Și știu că mult ne va fi bine...
Și știu ce mult putem iubi...
Inima să nu mai suspine,
Și de regrete, nu ne vom lovi.
Și știu o viață ce o visez cu tine...
Atât de fericită... ca în vis...!
Visul realitate el devine,
Și fericirea ieșită din abis...
Și știu că ai temeri adânci...
Ți-e teamă de tot ce va urma...
Te rog iubirea să n-o mai arunci,
Și nici pe mine să mă lași în urma ta...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu știu cum parcul mereu recunoaștea primăvara înaintea mea.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ganduri vechi si noi. Maxime si aforisme" de Nicolae Mareș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Lacrima dorului
arunc flori de iasomnie pe fereastra ta
ești rază pură, ești lumină vie
șăgalnică ca apa de izvor
eu întunericul din nord
te caut mereu, te caut în noapte
off ce soartă, off ce soartă
de ce te iubesc femeie, nici azi nu știu
de ce destinul meu e despărțirea
eu asta nu pot să înțeleg
cum ne iubeam odată prin parcul de castani
nu pot uita sărutul nostru pe alei
nu pot a nu te mai iubi
nu știu de ce nu îmi mai răspunzi
off, ce viață, ce soartă
nu în biserici ne-am unit
sub cerul liber ne-am iubit
atunci am făcut acel legâmânt
azi sunt purtat de dor
dar dorul a plecat, e crud și trecător
de ce din toate fetele din sat
eu te-am ales pe tine
de ce bat la porți în noapte
și îmi răspunde doar vântul și pământul
ce viață, ce destin, ce chin
de ce, de ce, iubire...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai contează...
Mi-e dor de marea noastr-albastră
Și de nisipul zdrențuros,
De valuri și de pescarușii
Cu zborul lor cel languros
Și parcul ce ne deschisese
Cu verdele, speranța-n vise
Și mâinile ni le unise
Spre lumile din noi deschise.
Dar ai plecat furându-mi vara
Și parcul l-ai lăsat în urmă,
Și nopțile de lângă mine
Cu vise, devenind cutumă.
Ți-as arăta doar o alee,
Nu e departe nicidecum,
Ți-as scrie o adresă nouă
Și te-ai abate de la drum
Și nu contează anotimpul
Nici drumul cum este pavat
La capăt m-ai gasi pe mine...
Nu va fi nimeni... vinovat.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcul din Craiova poem diamant
Parcul
Nicolae Romanescu
este foarte mare
are lebede pe lac
și multe animale în cuști
copaci seculari și nuferi
un pod suspendat
atracții pentru
tineri.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai știu
Nici nu mai știu de ce, în seara când
Am stat cu tine-n brațele din gând,
Făcusem foc înalt la ceas târziu,
Căci nu era nici frig și nici pustiu.
Erau atâtea stele peste noi
Și peste cortul nostru din zăvoi,
Atâția greieri într-un singur cânt,
De mă credeam în Rai, nu pe Pământ.
Mă-ntreb și-acum de n-o fi fost un vis
Ce mi-a rămas adânc în minte-nscris,
Dar nu mai știu nici dacă ne-am iubit
Sub stele,-n cort, și nici cum am dormit.
Ce știu cu siguranță, e că eu,
Te văd tot mai frumoasă,-n visul meu,
Și îți aștept sosirea cu nesaț
În nopțile când îmi adormi pe braț.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenușii și reci,
Stau și privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.
Văd doar alei triste și goale
Din parcul plin de frunze
De cânt și glasuri autumnale,
De iele, zmei și muze.
Ridică vântul frunze șuierând
Din parcul trist în ochi și cugetări
Și-același antic, umed anotimp
În ale nopții dese evadări.
Privește toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci și selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Și ochii prizonieri in lumi bizare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire fără vină
Îmi spui că ochii mei
N-au vină că-i iubești
Ți-e verdele-n condei
Rugi dumnezeiești.
Ce este de-i iubești
De nu se cheamă vină?
Oare-s iubirea din povești
Și-a ta dulce copilă?
Ce este de-i compui
Și nu se cheamă vină?
La Ceruri să mă sui
Și-n tine mă alină.
Ce este când îmi spui
Că verdele te cheamă?
Să fiu cum alta nu-i
Iubirea-ți de aramă?
Nu știu ce-ți sunt
Dar știu că-ți Mulțumesc
Că ești poemul sfânt
Pe care îl iubesc.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nordul iubirii
Iată mâinile: dogoresc
fruntea: cer vânăt de tunete
iată parcul: nimeni
iarba e umedă ca o inviație la nemurire
iată-mă: te astept
când vei veni?
când?
poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur Nichita
aleea cu magnolii-
ce trist e parcul!
haiku de Doina Marcela Gheorghe (2 aprilie 2021)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina de ieri
Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată!
Caut, nu știu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate și-nvinse.
Caut, nu știu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.
Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Nici măcar prost
nu știu să iubesc
nici să urăsc
sau să port obidă
sunt precum bățul de chibrit
gata să scapere
doar că jilave timpuri am mai prins
nu știu unde-i focul
o fi la cap
o fi trupul subțiriu
o fi altundeva
nu știu să mor
tot așa cum n-am știut singur a mă naște
și ca să nu râdeți de mine cât sunt de prost
ceva tot știu
știu că toată zbaterea asta e pentru tine
tu mă înveți clipă de clipă
bunul din rău
ca o lumină
ca o iubire
ca focul
nu știu să mor
așa cum n-am știut singur a mă naște
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu și Te laud
Știu și Te laud, tremură vântul
Știu și Te caut, străbat pământul
Știu că Tu, Doamne, ești lângă mine
Știu doar atât că mi-e bine.
Mă prinzi de mână, mă ții aproape
Ochi de lumină mi-aprinzi sub pleoape
Nu vreau nimica, ești lângă mine,
Știu doar atât: că mi-e bine.
Știu și Te laud, tremură marea
Nu este vântul, doar depărtarea
Vino Tu, Doamne, stai lângă mine
Vreau doar să știi că mi-e bine.
La umbra Ta stau Dumnezeu
La umbra Ta mă odihnesc
Și veacuri de-acuma mereu
Ți-oi spune ce mult Te iubesc...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
României, de ziua ei - 1 Decembrie
Nu ești tu de vină, țară,
Că te-au înșelat ai tăi,
Că satrapii de afară
Îți provoacă vânătăi.
Nu ești tu de vină, țară,
Că sunt Iude-n neamul tău,
Că ne fură, ne separă,
Ăl din frunte sămădău.
Nu ești de vină, țară,
Că-s hotarele ciuntite
Pentru-a nu știu câta oară
De popoarele smintite.
Nu ești tu de vină, țară,
Dar sa-ți fure Marea Neagră?
Marea însăși se prepară
De-a se despica întreagă.
Nu ești tu de vină, țară,
Dar fă-ți singură topoare
Și fă-ți furci care să-ți sară
Singure în apărare!
Căci n-ai oști și n-ai parale,
Doar batrâni orbi și uitați,
Pagube de catedrale
Și copii înfometați.
Fă-te iarăși ciocârlie
Și haiduc și domnitor,
Fă din codrii tăi făclie
Și din munți prigonitor!
Știu că plângi la căpătâiul
Celor morți și umiliți
În saci negri, sub călcâiul
Ăstor criminali vădiți!
Dar vei naște iarăși, țară,
Căci ți-e pântecul curat,
Și va fi o primăvară
Cu tot câmpul nou arat.
Să miroasă-a paine caldă,
Să ne strângem pe la porți,
Să ne-nturne blânda-ți șoaptă
Din a ghearei sumbre sorți!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La București, nu se iubește în două locuri la fel. Altfel se iubește în Cișmigiu, altfel în Parcul Carol, altfel în Parcul Ioanid.
Mircea Damian în București (1935)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș răsări ca iarba...
Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu
Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.
Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.
Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în mine...
s-a cuibărit toamnă în mine,
uscate veri petrec de-acum,
mai înfloresc în noapte rime,
doar amintiri prin nori de fum
îmi trec o mână peste păr,
e-atât de rar și de puțin
și trupul mi-e bătrân și-l car,
peste alei, printre salcâmi
pe ochii mei puțin închiși,
port o pereche de-ochelari,
cu ei mai văd câte-un tufiș,
de mure și mărgăritar
fac pașii foarte obosiți,
prin parcul ce îl știu de-o viață,
teii de-acuma sunt înfloriți,
împrăștie parfum ce iartă
mă port în spate prea de mult,
sunt obosit de nopți de veghe,
nici nu mai știu de-al meu trecut,
mă strâng atâția ani în zeghe
pe tine cred că te-am uitat,
nici nu mai știu de-ai fost iubită,
de trupul meu beteag și slab,
de toamnele gonitei clipă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în mine...
s-a cuibărit toamnă în mine,
uscate veri petrec de-acum,
mai înfloresc în noapte rime
doar amintiri prin nori de fum
îmi trec o mână peste păr,
e-atât de rar și de puțin
și trupul mi-e bătrân și-l car,
peste alei, printre salcâmi
pe ochii mei puțin închiși
port o pereche, de-ochelari,
cu ei mai văd câte-un tufiș,
de mure și mărgăritar
fac pașii foarte obosiți,
prin parcul ce îl știu de-o viață,
teii de-acuma sunt înfloriți,
împrăștie parfum ce iartă
mă port în spate prea de mult,
sunt obosit de nopți de veghe,
nici nu mai știu de-al meu trecut,
mă strâng atâția ani în zeghe
pe tine cred că te-am uitat
nici nu mai știu de-ai fost iubită,
de trupul meu beteag și slab,
de toamnele gonitei clipă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!