Întâmplare simplă

Tot vorbind mereu de stele
m-am surpins,
gândind la steaua mea.

O vedeam acolo, între ele
şi prin tine,
parcă strălucea!

Tot vorbind de mare şi de lună
ne-am scăldat în vise
amândoi.

Ne-am trezit
cu dragostea, stăpână.
Cerul însuşi cântă pentru noi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele răsărea pe chipul tău

De pe pod,
privirile noastre urcau pe firul apei.
Acolo, soarele strălucea ca o monedă
în apa limpede.
Priveam amândoi, în tăcere, asfinţitul.
Şi tu zâmbeai atât de frumos
încât, am surprins pentru o clipă,
răsăritul pe chipul tău.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Ce drag îmi este chipul tău,
şuviţa
ce-ţi cade pe frunte
şi ochii tăi ce caută mereu,
alţi ochi strălucitori de ciute!
Guriţa ta,
nesăţios privesc
şi rodiile-i le-aş muşca.
La pieptul tău m-aş încălzi
şi lin izvor
mi-ar susura!
Dând tonul dragostei
profunde,
pe valuri de amor plutind
ne-am preschimba voios în unde
şi-apoi ne-am regăsi,
iubind.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis

Ca să te pot atinge,
m-am preschimbat în nea,
pe trupul tău, să pot ninge
duios, dragostea mea.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind stejarului

Eu sunt călătorul veşnic solitar.
Doar umbra ta mă-nviorează iar!

Şi-ţi dau în schimbul cântului amar,
O inimă aprinsă de cleştar.

Întinde-ţi, ramul greu şi mă cuprinde
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!

Şi binele ce-l faci azi, îndoit
Se va întoarce-n suflet înmiit.

O să te-aprind la margine de drum
Şi amintirile vom face scrum.

Vom arde amândoi şi-al iernii ger
Va fi numai un zâmbet rece, efemer!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce urcă neîncetat pe scara timpului este cel mai bogat fiindcă are mereu tot cerul în priviri.

aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de lună

Noapte, noapte
îmi dai şoapte,
de iubire şi de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în braţele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
şi rugam păsările
să mi-l ţină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viaţa pământului!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Un ocean de stele, bolta în imens ocean se-alintă
Şi văd stele căzătoare în adâncuri cum se-avântă.
Unele mai ard pe valul înspumat, pe creasta lui,
Luminiţă-nsingurată cum e steaua dorului.
Şi Luceafăru-şi trimite o săgeată spre adânc
Dar nu cade drept lumina. Apa, razele îi frâng.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Implor ninsoarea şi iubirea,
Cerului ce parcă a uitat,
Să-şi cearnă-n lume strălucirea
Înaltului, mereu mai depărtat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta noapte

tu ştiai că aşteptarea e un zâmbet
purtat de-o femeie
la început ne-am şi iubit prin vise
vorbind despre sălcii cu plânsul uitat

prea târziu mă-ntreb cum reuşeai
să falsifici mereu imaginea
din mâna fotografului

cum s-a scurs albul iernii peste
frunţile noastre
pescuind umbra îngerului
din marea căzută pe gânduri

se apropie sfârşitul curcubeului sărat
această noapte scrie între noi
străinătăţi

poezie de Nuta Craciun
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de iarnă

Implor
ninsoarea
şi iubirea,
cerului
ce parcă a uitat,
să-şi cearnă-n lume
strălucirea
înaltului,
mereu
mai depărtat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Sunt multe zile de tacere,
Si multe seri cu intrebari,
Vedeam in noi o inviere,
Azi cum sa vad aceste stari?

Ne-am ridicat iute prin vise,
La fel de iute-am coborat,
A fost o simpla aventura,
Si sa ne multumim cu-atat?

Noi ne-am ales doar din privire,
Nimic din buze n-a iesit,
Eu eram dornic de iubire,
Am inchis ochii, si-am simtit...

Deja vedeam ce-o sa urmeze,
Iubire, vise, despartiri,
Speram sa fie ipoteze
Bazate doar pe amintiri...

Cateva clipe de iubire,
Cateva nopti de vise pline,
Mi-am deschis sufletul din nou
Si am dorit sa fiu cu tine...

De ce-a fost dat sa fii la fel?
De ce mi-e dat sa sufar iar?
Exista iarasi un alt "el"?
Ori noi n-am existat macar...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvăşit de lipsa,
A ceea ce-mi lipseşte!
M-am trezit cu un dor,
Şi-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorinţă!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu ştiu ce vreau,
Că niciodată nu am ştiut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut şi-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

De ce e furioasă, tocmai acum, Penelopa din mine?
Întreaga-mi fiinţă se zbate într-o furtună teribilă
De parcă Ulise însuşi s-ar smulge din suflet.
Mâine îi voi scufunda corabia sau îl voi transforma în statuie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)

"Zăpezile postume" au început să cadă
Şi lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.

În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viaţă, poete, în neştire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suişul vieţii tale, mereu pe metereze.

Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă,
Să duc,, lămpaşul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audienţă
La însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă.
(pentru poporul său).

Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte
Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte!
Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare, măi frate!

Şi cum alergam de zor,
Tot cu treburi astă vară,
M-am bronzat la semafor
Aşteptând să treacă-o fiară.

epigramă de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi...

Într-o zi va apărea
După nouri steaua mea.
S-o cinsteşti, dragostea mea!

Într-o zi voi dispărea
Ca un fulg sub neaua grea.
Iartă-mă iubirea mea!

Într-o zi cu un alt rost
Va fi ca şi cum n-am fost
Unui suflet adăpost...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proteza de vise

M-am rezemat de semeţul stejar,
Purta şi purtam cerul în spate,
M-am lăsat în genunchi, ca un dar,
Am adormit în a frunzelor şoapte.

Când m-am trezit, înaltul de stele
Număra stejărişul crescut mătăsos
Prin trupul, prin gândurile mele,
Cerul era verde şi soarele frumos.

Urma viselor trecuse prin iarbă,
O ciocârlie a spălat-o cu rouă,
A pus-o în ibricul poeziei să fiarbă,
În zbor se înălţa o melodie nouă.

Partitura era proteza de vise
Şi cerul purtat cu dibăcie în spate,
M-am lăsat în genunchi, mă cuprinse
Dorul de stejar cu stele-ncătuşate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în vis, vino acasă...

În visul ce-am avut cu noi
Ne mai intâlnim amândoi
Acolo singuri putem fi
Acolo ne putem iubi!
Nimic nu ne va tulbura
Cum s-antâmplat demult, cândva...

Şi-n visul ce-am avut cu noi
Nu-i rost de ceaţă, nici de ploi
Acolo totu-i ideal
Acolo mai dansăm la bal.
Nu sunt priviri pizmuitoare
În visul nostru e doar soare!

Când o durere te apasă
Tu, vino-n vis, vino acasă!
Acolo tu eşti soţul meu
Aşa cum îţi spuneam mereu
În vremea când eram copii
Şi îmi doream al meu să fii!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu)

Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat.
Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei!

Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus
Nu e nici rouă şi nici stea, nici uriaşă, Umbra ta!

Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu
Nu e nimic, nici timp nu e, nici vise şi nici dragoste!

Şi dacă-atât de multe-ai fost, şi dragoste şi adăpost
Pentru un munte de bărbat cu vocea care a tunat

Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poţi să reînvii
Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă şi în nevoi,

Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni şi stele

Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunşi, feriţi de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate

Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morţi,
Între zori şi nopţi acerbe,
Între graniţe de sorţi

Ne-am iubit răpuşi, albaştri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ şi printre aştri,
Printre stele căzătoare

Am iubit murind, dar veşnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care straşnic
L-am simţit... şi cât l-am vrut!

Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet şi tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi

Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri şi goi

Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ţi aduc

Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!

Ne-am iubit război şi pace,
Ne-am iubit noapte şi zi,
Însă inima nu-mi tace
Şi mai vreau a te iubi

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!