Replică la o poveste de Ion Creangă

- Atât de mari şi saltă-n lan,
Zicea Ileana cu alean
Privind ştiuleţii aurii...
Păcat că nu sunt totuşi vii!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a iubirea?

Pe-o vreme atât de rece
Tu pierzi timpul cu dame
Pe care nu le poţi iubi
Ci numai privi...

Ce păcat că tu eşti atât de departe
Nu mă poti privi pe sărutate
Nu mă poţi ascunde-n noapte,
Nici şopti cuvinte sub pleoape.

Ce păcat că eu sunt iubita
Ce strigă şi îţi admite
Să fii un genial răspuns
Al muncii noastre, fără un discurs.

Nu încerca să te minţi tu pe tine
Eu vin şi plec ca o toamnă, ştii bine
Nu încerca să-mi crezi iubirea
Ea poate fi doar un joc de-a iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul Ultim este atât de simplu. Nu este cu nimic mai mult decât fiinţare în starea originară. Asta e tot ce e nevoie să fie spus. Totuşi, este de mirare că pentru a prezenta acest Adevăr simplu, au trebuit să se înfiinţeze atât de multe religii, credinţe, metode şi disputele dintre ele şi aşa mai departe! Ce păcat! Ce păcat!

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă grea

N-a nins, şi totuşi iarna-i grea,
Căci preţurile-s foarte mari
Şi-a viscolit a vreme rea,
Cu noi "aleşi", cu demnitari.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni înconjuraţi de lucruri minunate şi totuşi sunt nefericiţi; alţii au adunat sume mari de bani şi totuşi sunt săraci din punct de vedere spiritual şi nu au bucurii prea mari în viaţă. Vreau să înveţi arta creării unui stil de viaţă, arta de a trăi.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa mea cu ochii mari

Micuţa mea, cu ochii mari, cu ochii mari... strălucitori,
Sublima mea, din visuri calde, ţi-s ochii două ghicitori.
Privirea ta mă-nnebuneşte... şi mă îndeamnă la iubire,
Micuţa mea, vreau ochii tăi... şi-n răsărit, şi-n asfinţire.

Micuţa mea, cu ochii mari, cu ochii mari... scânteietori,
Magia mea din basmul viu... ţi-s ochii cerul cu doi sori.
Privind, la tine,-nnebunesc şi mă-nfior plin de dorinţă,
Micuţa mea, de ochii tăi, îmi pierd întreaga chibzuinţă.

Micuţa mea, cu ochii blânzi, cu ochii blânzi... şi lucitori,
Îmi dezveleşti uitate simţuri şi rătăcesc cu capu-n nori.
Privirea ta mi-aprinde viaţa, iubirea ta e-al meu păcat,
Micuţa mea, vreau ochii tăi, să lumineze-al meu ducat.

Micuţa mea, cu ochi duioşi, cu ochi duioşi... şi sclipitori,
Iubita mea cu chip de înger, amurgul dulce şi dulci zori!
Privind la tine, mă topesc, amorul meu... târziu şi mare,
Micuţa mea, vreau ochii tăi... să ţi-i iubesc fără-ncetare.

Privind la tine,-nnebunesc şi mă-nfior... plin de dorinţă,
Micuţa mea, de ochii tăi... îmi pierd întreaga chibzuinţă.

poezie de Ion Apostu (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mari producători de perle din România sunt politicienii – cu cât sunt mai sus, cu atât sunt mai "grozavi", elevii de liceu – la bacalaureat, şi prezentatoarele de ştiri de la televiziuni. S-ar putea, totuşi, ca elevii să fie pe ultimul loc...

aforism de George Budoi din Aforisme (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie

Privind persoana mea umilă,
De mine mi se face milă...
Profit că încă mai sunt viu
Şi-mi dau pomană un rachiu.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Re-naştere

Mai naşte-mă odată şi-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură şi-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Şi sufletul îmi e întunecat.

Şi de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanşă, vaiet ori vulcan,
Să simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieţii simt alean.

Poate că n-am ştiut să strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Şi renăscând, abia m-am mântuit.

Dar eu îţi cer: mai naşte-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.

Cerşesc, străin, la porţi, o alinare,
Devin de-acum copacul fără umbră
Şi nimeni nu-mi mai calcă la piciare
Şi lumi de pace-n mine se surupă.

O vrajă în neant se risipeşte,
O lume nouă-n mine-a evadat,
Mai naşte-mă odată! Şi păzeşte,
Să nu mă pot simţi... ne-vinovat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băutura la români

Privind efectul pe-ndelete,
Atât se bea în jurul meu,
C-ar fi păcat de Dumnezeu
De-ar fi şi-un muritor de sete.

epigramă de Vasile Manole din Dunărea de Jos (octombrie 2015)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret major

Trăiesc al vieţii greu supliciu
Şi-nghit în sec în mod real,
Nevasta mea e un deliciu,
Păcat că nu sunt canibal.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Privind la vale cu trăiri extreme,
Constat o evidentă prăbuşire,
Ce nu-i de azi, de ieri, ci de o vreme...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în gând trecutele ispite,
Scăldate în cascade de iubire,
Ce sunt acum buchete veştejite...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în minte leacuri ce se ştie,
Că pot preface visul în trăire,
Deşi ce-i mort, în veci nu mai învie...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în suflet minima speranţă,
Că loc mai e de-o minunată ştire,
Chiar dacă şandramaua-i în vacanţă...
Eu totuşi... mai visez la fericire...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul naturii schimbătoare...

Privind adesea în natură
Schimbările sunt tot mai multe,
Iubire chiar şi aventură
În lucruri mari sau chiar mărunte.

Schimbările naturii-s crunte.
Iubirea ei nu mai e pură.
Prin cine adesea în natură
Schimbările sunt tot mai multe.

În circuitul ei firesc
Natura-i foarte schimbătoare.
Fiinţele se nasc şi cresc,
Dar la un timp fiinţa moare..

În lucruri mari sau chiar mărunte
Privind adesea în natura,
Schimbările sunt tot mai multe.

rondel de Cristina Cazadoi
Adăugat de Cazadoi Ioana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbii carpatini cu cât au coarnele mai mari, cu atât se consideră mai frumoşi. La bărbaţi e invers. Cu cât au coarnele mai mari, cu atât sunt mai frumoase femeile lor.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepoleţii şi ştiuleţii

Pe-o câmpie plană, într-un Aro vechi
Stăteau de veghe, fix patru urechi,
Cu ochii albaştrii, şi ageri amândoi,
Urmăreau ţăranii, strângand păpuşoi.

Însă pân' la urmă, gata fu necazul,
Veni ţaţa Floarea şi le bătu obrazul:
- Păi bine, maică, noi muncim cu spor
Şi voi leneviţi pe al nost' ogor?

- Doamnă, nu putem s-adunăm ştiuleţii
C-o să ne cadă gios şapca, iepoleţii,
Başca-n timpu' liber, facem pe poieţii,
Vrem să stabilim care-i sensul vieţii!

poezie de Alex Dospian (martie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce păcat că Dumnezeu nu a făcut sufletul vizibil... Cei care l-ar fi avut mic, nu ar fi ajuns atât de mari, iar cei fără şi-ar fi pus silicoane!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

"El a creat-o din nimic
Făcând pe-Adam, iar după-aceea
L-am ajutat şi eu un pic..."
(Zicea un drac, privind femeia.)

epigramă de Pavel Bucşa din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turlă cu vin

Primul eu am luat piatra
El mă îndemna să iau una şi mai mare.
"Vai ce Sinagogă bună de spart!"
Şi avea gratii mici
Mici
Tot mai mici
Şi noi pietre mari tot mai mari şi mai mari
Şi-am obosit
Şi-a obosit
Şi ne scuipa
cu scuipatul nostru
Şi noi ziceam
"Ce viaţă!"
Şi ea zicea
", Ce moarte!"
Aşa am băut o turlă cu vin...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţim bunătatea unui om, între netrebnici, ca pe un alean şi ca pe un sprijin venit de la mari înălţimi.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O revoluţie este precedată de mari utopii naţionale. Uneori e păcat să trezeşti din somn un popor care visează atât de frumos.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom mai sti

Ai bătut la uşa sufletului meu.
Te-am lăsat să intri. N-am ştiut,
Că-ntr-o zi-mi va fi atât de greu
Să te pierd. Şi totuşi, te-am pierdut.

Nu pot să-nţeleg cum ai plecat,
Fără doruri şi regrete-n tine,
Cum poţi să te scuturi de păcat,
Să te pierzi si să mă pierzi pe mine?

Mi-ai lăsat doar vis şi disperare.
Dar privind trecutul, poate mâine
Vei constata că-n noaptea ce apare,
M-ai pierdut şi-acum te pierzi pe tine.

Vei reveni, poate-ntr-o zi, să ceri
Trecutul drag, în nopţile pustii.
Mă vei găsi, atunci, la fel ca ieri?
Nu pot să ştiu şi nici tu nu vei şti.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!