Ne vom întoarce

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Şi cei de azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.

Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce -n piepturi se acund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea rătăcită se va întoarce, în cele din urmă, se va întoarce neapărat la ea, ca să-şi găsească liniştea şi pacea şi se va întoarce cu atât mai repede, cu cât îi va fi şi mai greu şi cu cât va fi mai singură în rătăcirile ei.

Henryk Sienkiewicz în Aniela
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taină

m-aş întoarce acasă
târâş
pe sub talpa copacilor
pe sub prispă
să nu mă simtă iasomia
şi salcâmii schimonosiţi
de tristeţe

m-aş întoarce acasă
tiptil
pe dedesubtul pietrelor
să nu mă latre câinii
să nu mă vadă infinitul bătrânilor
cu faţa la rădăcini
cu gâtul sugrumat
de jale

m-aş întoarce acasă
în taină
să mă recunosc într-o apă
într-o fântână de ulm
în căpiţele de fân
în căpestrele cailor

m-aş întoarce acasă în genunchi
tânjind după mine
toată copilăria

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş întoarce iar

M-aş întoarce, iar, cu ploi sfinţite,
Cu potop de-mbrăţişări fierbinţi,
În budoarul blondelor ispite
Ce ascund păcatele-n arginţi.
Aş izbi în uşă cu-ndrăzneală,
Dezgolind tăceri şi pasiuni,
Arse ca o ultima greşeală
Într-o pătimaşă zi de luni.

Aş turna-n pahare, pasiune,
Toamnele le-aş scutura de rod,
Adunând nectar şi-nţelepciune
Pentru-a sparge al iubirii... cod.
M-aş întoarce, iar, când bate vântul
Şi-n butoaie fierbe roşul vin,
Buzele când înfloresc cuvântul,
Braţele cât încă... mă reţin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi întoarce

Pe fruntea netedă şi arămie
Adie vântul-n lanuri verzi de grâu,
La fel de dragă mi-ai rămas câmpie
Ca şi în tinereţea fără frâu...

Prin tine trec ţărani râzând la coasă,
Croind cărări în aspră palma ta,
Linia vieţii mele de acasă
Firesc se-arată, eu o voi urma.

Mă voi întoarce într-o zi, când macii
Cu guri de sânge grâul vor muşca
Şi apoi doborâţi vor fi săracii
Sub braţul care îi va secera.

Întrebă-mă de vreau să mai străbat
Cărările ştiute-n lung şi-n lat...

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te uit

mâine când ţie în obraji
şi-n gene tremurânde
vor ninge răsărituri
şi norii se vor curba în lacrimi
voi striga cerului...
da

când vor creşte
în picături de iarbă
pe verde albastru de cer
amintirile noastre
voi spune...
a fost

când voi întoarce timpul
către astăzi
şi tristeţea va ploua în mine
cu apusuri târzii
voi striga...
stai clipă!

pune totul aici
în cumpăna mea
să nu te uit.

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om plecat în pelerinaj e convins că de acolo se va întoarce mai bun, se întoarce însă doar mai plin de sine.

aforism de Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întoarce iarăşi vara

Se întoarce iarăşi vara,
A uitat să mă sărute,
Nu pleca ea cu povara
Sentimentelor pierdute.

De din zori şi până seara,
Cu căldură şi cu soare,
Se întoarce iarăşi vara
Că-i sunt drag, aşa se pare.

Îmi fac planuri la Amara
Să-mi tratez arsuri de burtă
Şi-apoi merg la Mărioara
Să-i fac o vizită scurtă

Că se-ntoarce iarăşi vara.

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

umilinţă

Brutus: Umilinţa e scara tinerei ambiţii,
Spre care cel ce-o urcă îşi întoarce faţa.
Dar, după ce a urcat-o până în vârf,
El scării îi întoarce spatele
Şi se uită în nori, dispreţuind treptele de jos
Pe care le-a suit, ca să ajungă sus.

replică celebră din piesa de teatru Iulius Caesar, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul lumii de safir

Îşi scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate şi-n liniştea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau şi îl suspină.

Ei vin din zări pătrunse de-al nopţilor mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeţilor din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.

Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Şi îşi întoarce faţa spre lacul liniştit
În care-şi duce viaţa şi-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieşit.

C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.

Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină şi se înălţă-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.

Pe lacul ce-şi cuprinde iubita-n mâini de ape
Şi unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai pluteşte şi-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieţii roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeţi decât nevoi.
Din vise şi îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
şi-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit şi-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

În faţă e un perete Eu strig...
Perete! Perete!
Ecoul se întoarce...
Om! Om!
Eu strig...
Strig! Strig!
Ecoul se întoarce...
Tac! Tac!
Eu râd.
Ecoul plânge.
Apoi alerg pe coama lui şi culeg antene
Ecoul se aude în turla bisericii
cum sădeşte vibraţii în clopote
Eu strig...
Eu! Eu!
Ecoul se întoarce...
Tu!
Eu strig..
Tu! Tu!
Ecoul râde şi plânge
şi se întoarce
şi pleacă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa este viaţa, băiete, ca un câine căruia îi arunci băţul, iar el ţi-l aduce înapoi. Te-ai obişnuit să ţi-l aducă, i-l arunci cu încredere, dar într-o zi nu se mai întoarce cu băţul. Într-o altă zi, nu se mai întoarce nici câinele. A găsit un stăpân mai bun...

citat din romanul Arlechinul de Nataşa Alina Culea
Adăugat de A.T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu

Simbol, este omagiul de laic, rugăciune
Nespusă tare, în gând o suavă recitare
D-esenţe, scoase din deliricul tăciune;
Elixir de-ars mocnit, inhalat răsuflare.

Iar ecou e, sau nu, căci osul tăciunit
E doar orbite goale şi-n ele, înăuntrul
De craniu, nu mai e, minunea, ce-a spăşit,
Sau sens a dat la tot... Bun bulgăre, ca untul!

Către ce să-şi îndrepte, oare, atunci piosul
Privirea, lupă-n prisme de stele; 'nspre un fuior
Ce-n lornion îşi întoarce fumul, înspre josul
De un periscop, făcut dintr-un femur uşor...

... Dezmăduvit, rămas un labirint calcaric
În şold, rotund de atâtea, atâtea mângâieri?
Oare nu-i un păcat, c-atâtea frumuseţi, barbaric
Au sfârşit; la fel cum tot ce-i azi, mâine va fi un ieri?!

Iar ieri, ce-i azi de-un mâine şi alaltăieri e-un azi
Şi tot ce-a fost, de-acum, e-un mâine-n viitor,
Cum oasele ce-ţi sunt, coloane să nu cazi?!...
Omagiu-i mâna pe umăr, la fostul drag, cu dor!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ziua mea onomastică

Mă caut şi nu mă găsesc!...

Mă caut în vechiul ogor strămoşesc-
În grâu, în porumb şi-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Şi-n focul din vatră,
În golul din casă
Şi-n gloata de-afară,
Şi-n toţi răposaţii ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!...

Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Şi drumul trosneşte sub paşii greoi,
Mă caut şi-n larma vieţii de-acum,
şi-n pacea vieţii de apoi...

Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Şi-n ghioc...
Mă caut şi-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele şterse...
Dar nu mă găsesc.

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc...

Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul şi fapta spre morţii de ieri,
Că urmele mele din lume se şterg
Şi nu mă găsec nicăieri?...

Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin vot, puterea se întoarce. Se întoarce cu fundul la noi.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.

Solomon în Biblia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, de pe scenă, simţim cum se întoarce către noi emoţia. De aici vine "primeşte, prelucrează, întoarce".

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întoarce vântul pomul, cum întoarce curva omul.

proverbe româneşti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare iarnă, când măritul soare îşi întoarce faţa, pământul cade într-o vale a durerii şi posteşte, şi plânge, şi se învăluie în haine negre, lăsându-şi ghirlandele de nuntă să putrezească - apoi face un salt către primăvară şi către sărutările pe care soarele i le întoarce.

citat din Charles Kingsley
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, mâine, azi ...

Ieri, mâine, azi, sunt paşii tăi şi urme
Lăsate pentru alţii mărturie,
În care pot urmaşii tăi să scurme,
Din care pot trecutu-ţi să-l învie.
Uită de ieri, nu mai râvni la mâine!
Gândeşte-te că azi îţi bate-n poartă.
Croieşte-i drum iubirii tale, soartă,
Stâmpără-ţi foamea hulpavă, de câine!
Un ieri ce a fost dat pradă uitării,
Încremenit în a uimirii spaimă,
Din care ţi-ai clădit, cu grijă, faimă,
Pe stei de munţi, pe-altarul aşteptării.
Un azi ce va fi ieri până la ziuă,
În care ai bătut doar apa-n piuă
Ce a trecut, în zbor, ca o părere
Purtat de timp, pe clipele aptere.
Un mâine ce la orizont se zbate,
Din drumul tău fiind a mia parte.
Ori, cine poate şti, doar o clipită,
Din viaţa ce ţi-a fost demult ursită?!
Trăieşte-o pân' la ultima suflare!
Arză ca flacăra de lumânare!
Căci roata timpului, urât, ca hidra,
Întoarce pentru veci, perfid, clepsidra.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!