Ieri, mâine, azi ...
Ieri, mâine, azi, sunt pașii tăi și urme
Lăsate pentru alții mărturie,
În care pot urmașii tăi să scurme,
Din care pot trecutu-ți să-l învie.
Uită de ieri, nu mai râvni la mâine!
Gândește-te că azi îți bate-n poartă.
Croiește-i drum iubirii tale, soartă,
Stâmpără-ți foamea hulpavă, de câine!
Un ieri ce a fost dat pradă uitării,
Încremenit în a uimirii spaimă,
Din care ți-ai clădit, cu grijă, faimă,
Pe stei de munți, pe-altarul așteptării.
Un azi ce va fi ieri până la ziuă,
În care ai bătut doar apa-n piuă
Ce a trecut, în zbor, ca o părere
Purtat de timp, pe clipele aptere.
Un mâine ce la orizont se zbate,
Din drumul tău fiind a mia parte.
Ori, cine poate ști, doar o clipită,
Din viața ce ți-a fost demult ursită?!
Trăiește-o pân' la ultima suflare!
Arză ca flacăra de lumânare!
Căci roata timpului, urât, ca hidra,
Întoarce pentru veci, perfid, clepsidra.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.