Ecologică
Spre lună am zburat târziu -
Doar după ce-am supus atomul -
Și n-am găsit decât pustiu...
(Semn c-a mai fost pe-acolo omul!)
epigramă de Gheorghe Leu din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre timp sau epigrame despre ecologie
Citate similare
Au fost amprente...
Pe lună plină, scăldată viu în râu,
Sub crengile toamnei de aramă, târziu,
Scrumează iubirea în taină,
Sfinte momente,
Iubirea nebună, de modă veche.
#
Între maluri de pădure,
Curge o apă liniștită,
Răsfățata lună plină
Râde în a ei oglindă.
Din balconul Mioriței
Fermecați privim tabloul
Toamnei arămii din jur;
Lângă masa cea cu brâu,
Salcia pletoasă își spală
Pletele și umbra în râu.
Pe drumul pustiu acum,
Latră un câine speriat
De o bufniță ce-n noapte,
Pe deasupra i-a zburat.
A fost noaptea noastră,
Doar tu o cunoști,
De ne-a fost interzisă...
Am fost doi copii proști;
Dar am scris-o în stele,
Cu versuri de foc, ca marii poeți,
Îndrăgostiților, povestea noastră
Să le-aducă noroc,
Căci iubirea e viață sfântă,
noblețe, putere.
poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râs
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre câini
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Cântecul unui om
Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Același cântăreț cu chip de Sfânt...
Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Și-n viață n-am cântat decât
Romanța Celui răstignit...
Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Și-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am și uitat -
Un titlu de volum nescris...
Și-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Așa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Și să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre religie sau poezii despre Dumnezeu
* * *
nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost
ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de ghețar
zâmbetul - și trist și marțial
mai sfidează fostul boschetar
nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-știu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...
nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ți spun nimic nici n-am să-ți scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu
nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit și lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...
poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre adolescență
- citate de Iurie Osoianu despre adolescență
- poezii despre zâmbet
- citate de Iurie Osoianu despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- citate de Iurie Osoianu despre tristețe
- poezii despre ochi
- citate de Iurie Osoianu despre ochi
- citate de Iurie Osoianu despre iubire
- poezii despre fericire
- citate de Iurie Osoianu despre fericire
Nu te-am căutat dar te-m găsit...
nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost
refren:
ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de ghețar
zâmbetul - și trist și marțial
mai sfidează fostul boschetar
nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-știu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...
refren
nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ți spun nimic nici n-am să-ți scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu
refren
nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit și lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...
refren
cântec, versuri de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-a fost n-a fost
Ce-a fost n-a fost. Pădurea și vechea mânăstire.
Trecutul meu adoarme în neștire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins și cine-a fost supus
nu știm nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
și-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înțeleg nu înțeleg.
M-am rupt în două și-am rămas întreg.
poezie de Tiberiu Utan
Adăugat de Yigru Zeltil

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre păduri sau poezii despre aer

Semn de carte
astăzi simt fragmentar văd șirul cu întreruperi
în spațiile goale iluziile mele supraviețuiesc
neputinței de a vedea mai departe de
capătul unui gând ce mă biruie
ca o compensație îmi așez fotoliul aproape de mal
în apă văd mai bine cum apune soarele peste aripile păsărilor
numai că această apă mare nu e marea neagră
ci o cameră de bibliotecă
plină cu cărți între care golurile nu și-au găsit loc
aici nu se face niciodată nici seară nici noapte
nici zi este numai dimineață
nici gâștelor săbatice nu le trebuie
lumină artificială
ele știu pe întuneric
drumul spre locurile îndepărtate și zboară spre acolo
după ce ziua a devenit mai mică decât noaptea
și nu-și mai permit să întârzie
(îți amintești de călătoria lui Nils copilule)
vai după ce-au zburat ce frumos semn de carte
au lăsat pe apele Suediei.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre supraviețuire, poezii despre seară, poezii despre păsări, poezii despre prezent, poezii despre negru sau poezii despre lumină

Da
Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu...
E o jale de toamnă pe-acolo...
Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze...
La tribunal a fost un proces interesant.
Oh, într-o librărie au zburat câteva frunze uscate...
E toamnă, aș vrea să scriu versuri...
La gradina publică, un alcoolic francez
Se uită zambind la un strat de pansele.
La pavilionul muzicii era un corb
L-am întrebat de tine și nu mi-a răspuns nimic.
E toamnă... cu toții se grăbesc, dar e atât de pustiu...
Da, orașul își aduce balanța comercială,
E puțin mai trist, fiindcă e toamnă...
Eu încă nu mi-am găsit nimic...
Iți voi scrie mai pe larg altă dată...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre toamnă, poezii despre oraș, poezii despre medicină, poezii despre justiție sau poezii despre frunze

Logică în pustiu...
Petale de-aș avea
o floare-aș vrea
să fiu
într-un pustiu
de s-ar putea
să cresc
din când în când
să înfloresc
pe rând
să-ncânt prin colorit
un neavenit
s-aștept supus
un strop de sus
nu tu potop
nimic în plus
decât polen
și oxigen
nisip încins
și soare-aprins
să fiu curtat
de-un scorpion
să fiu purtat
medalion
iar într-o zi
fără a ști
cules să fiu
de-o trecătoare
într-un pustiu
de-aș fi
o floare!
poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre oxigen, poezii despre nisip, poezii despre logică sau poezii despre creștere

Cum n-am găsit răgazul să întrevăd temeiul?!
Mi-am amintit, Ovidiu, de tine-ntr-un târziu,
De vorba-ți înțeleaptă, de spiritu-ți fertil.
Tu, ce-ai cântat iubirea la Roma și-n exil,
Milenii două după, te știu și nu te știu...
Din gândul nepereche, desăvârșit, subtil,
Ce te-a urmat ca umbra pe țărm străin, pustiu,
Încălecând pe Pegas, năstrușnic bidiviu,
Ai împletit poeme-n inconfundabil stil.
Ți-e amintirea ștearsă, regrete mă pătrund,
Că muza poeziei mi-a smuls din mâini condeiul
Și la-ntrebări profunde azi n-am cum să-ți răspund.
Cum n-am găsit răgazul să întrevăd temeiul,
Ca-n taina slovei tale ades să mă cufund,
S-ating în treacăt cerul, pe când sărută steiul?!
sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sărut, poezii despre perfecțiune, poezii despre mâini, poezii despre gânduri sau poezii despre cai

Uneori îmi vine să înot spre lună până la epuizare
doar afurisitul instinct de supraviețuire mă oprește
teama de moarte de neant mă face să fiu mic
din ce în ce mai mic până la dispariție
supus trupului supus păcatului supus ordinii
sclavul simțurilor sclavul viselor
îmi apăr cu disperare fiecare clipă de suferință
uneori lup câteodată hienă alteori vierme
doar când scriu fluture
deschid ochii minții și privesc în mine
trec cu greu prin hățișul de oglinzi derutante
nu mai știu cât sunt din ce văd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent să nu mă-nțep în talpă
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor
dimineța desfac fereastra spre răsărit
deschid și inima să-mi curgă cerul lin
dau binețe soarelui ca și cum m-ar putea auzi
mă las mângâiat de cântecul păsărelelor
articulez câteva frânturi de gând frumos
apoi îmi văd de viață ca și cum aș fi nemuritor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre viermi, poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre suferință sau poezii despre simțuri

Voi fi pământ
Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viața asta de ceva
O moarte am și nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?
Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poți privi de "sus"
Și mă poți critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus
Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinți
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinți
Am îndrăznit să nu accept
Ce alții au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu
Tot ce-am iubit și am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet și trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet

Poem rătăcit
Am pierdut un poem, nu știu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găsești, să mi-l dai
Aș fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.
Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai știu, le aștern ca prin vis
Și de n-am să-l găsesc părți, din viață-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.
Nu aș vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puțin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.
Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Știu că este târziu...
Chiar nu vrei să te lași până nu-l vei găsi?
Înțeleg... dacă-l ai... poți la mine veni.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri

Să râdem lună de lună - Mai
Lună caldă și frumoasă,
Semn vădit al noului,
I-aduc flori soției-n casă,
Flori de... ochii boului!
epigramă de Gheorghe Gurău (februarie 2008)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Gheorghe Gurău despre timp, epigrame despre râs, citate de Gheorghe Gurău despre râs, epigrame despre ochi, epigrame despre frumusețe, citate de Gheorghe Gurău despre frumusețe, epigrame despre flori sau epigrame despre boi
Atomul e mai puternic decât omul.
calambur de Natașa Stefanenko
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tunelul timpului
Aștern pe hârtie cuvinte uitate, de parcă, aș scoate la lumină artefacte,
Simple simboluri uitate de timp,
Ce vin să aducă, trecutului nimb.
Să aducă lumină peste o lume obscură, vegheată de zei,
dar și de natură.
Un ev a trecut și altul urmează,
Spre care tărâm, spre care cetate
Se îndreaptă azi omul, ce soartă îl așteaptă?
Pășind prin milenii, venit de departe, dezvăluie lumii
că ne este frate,
Atomul din mine, atomul din el,
Și-au dat întâlnire în veacul de acum,
Sa fim o dovadă a vechiului drum,
Căci cel de atunci, sunt cel de acum.
Aceleași tradiții și vechi obiceiuri, ne prind în
hora acestor milenii,
De pare departe, de pare târziu,
Avem o lumină pe cer, un far viu,
Ce ne întregește și ne sfătuiește,
Ne cheamă mereu și în veci ne iubește.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tradiții, poezii despre simbolistică, poezii despre natură, poezii despre hârtie sau poezii despre cuvinte
Frunza
Lasă-mă liniște să mor,
Căci nu mai am curaj să scriu;
Soarele-i cuprins d-un nor,
Lăsându-mi sufletul pustiu.
S-a stins cu el și-un dor de stele,
De praf, de lună, de lumină.
E gol prin visurile mele,
Doar moartea poate să vină.
Și poate aș mai vrea să stau,
Dar iată că e prea târziu;
Astfel calea umbrii o iau
Răsună iadul în pustiu.
poezie de Oana Mangiurea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre stele, poezii despre moarte sau poezii despre iad
Luna
luna-i mai aproape de om
decât a fost vreodată
omul de lună
omul acuma-i de neon
omul acuma-i din plastic
omul modern e fantastic
omul acuma-i un phone
dar, vai!
nu e deloc un smartphone.
poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefonul mobil

Nicicând nu-i prea târziu
N-am să contest c-ajungi târziu... La mine-n suflet s-a-nnoptat
Și primitivă de-am să fiu, e pentru că te-am așteptat.
Definitiv te voi iubi și-n brațe am să te cuprind,
Același trup vom deveni și dragostea am s-o aprind.
Voi fi scânteia de lumină un vreasc de dragoste cerească.
Noi amândoi am fost de vină, că n-am numit un loc "acasă".
Să rupem de trecut tăcerea, îmbrățișării să-i dăm glas,
Căci vine noaptea bătrâneții și... uite! Singuri am rămas.
Un zâmbet cald să ne-nvelească, s-avem același așternut,
Și a lavandă să miroase în fiecare început.
Acelaș vis fără urmări, fără sărut și garanții,
Ne mai alungă uneori în toamna-n care ai să vii.
Nu vrem! N-ar fi de contestat decât tăcerea unei vieți,
Din care, uite-am evadat înspre apus de tinereți!
Și plânge Dumnezeu cu noi și cumpăna-n extaz ne e,
Iar noi suntem atât de goi de trupuri și de dragoste...
Suntem acum un singur gând, "avem o singură privire",
Un râu spre nicăieri curgând și un crâmpei de nemurire.
Eu, tu, suntem și vom mai fi, exemplul dragostei supreme,
Spre care îngeri vor nunti în ierni uitate și rebele.
Până și strângerea de mână ne este semn de întrebare...
E doar un vis uitat sub umbre pe-a infinitului cărare.
Că sunt doar eu, c-ai fost doar tu, sublimul clipei ne convoacă.
Am luat în grabă Teraflu, crezând că dragostea-i o joacă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre început sau poezii despre tăcere

Există un motiv bun pentru a dezvolta mai multe straturi de scopuri. Fără multe și variate tipuri de scopuri, s-ar putea să cazi pradă aceluiași lucru care li s-a întâmplat primilor astronauti de pe Apollo. Unii dintre ei, după ce s-au întors de pe Lună, au avut grave probleme emoționale. Motivul? După ce ai fost pe Lună, unde sa te mai duci? După mai mulți ani de antrenament, vizualizare și anticipare a zborului pe Lună, acel moment, glorios cum a fost, a trecut. Dintr-o dată, a părut că este vorba de un sfârșit, capătul muncii lor de o viață, și depresia s-a instalat. Ca rezultat al acestei experiențe, astronauții de mai târziu au fost instruiți să aibă alte proiecte majore în lucru după încheierea misiunii lor spațiale.
Jim Rohn în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre zborul spațial, citate despre zbor, citate despre viață, citate despre trecut, citate despre timp, citate despre existență sau citate despre Apollo

Zbor de lumină
Am fost învins de timp și depărtare
deși am încercat de-atâtea ori
în luptele ce-am dus, să am răbdare
cât timp mă număr printre muritori.
Eram puternic, nu conta distanța,
iar timpul mă servea ca sclav supus,
urmând lumina mea în cutezanța
cu care Universul am sedus.
În starea mea de-acum, cea efemeră,
îmi e dușman și-n luptă m-a învins,
crezând în dreptul lui, doar o himeră,
uitând de Universul necuprins.
Voi ști de-acum, cu-această-nvățătură,
în orice stări, în orice viitor,
că timpul este sclavul plin de ură
ce poate să distrugă orice dor.
El poate, aliat cu depărtarea,
să-ți facă din prezent doar amintiri
pe care, împreună cu uitarea,
să le arunce-n goluri de trăiri.
A-nvins acum, a reușit, în fine,
să îmi arate că-i răzbunător,
și să-mi trimită-n zone celestine
iubirea pentru tine, fără dor.
Simt un pustiu în piept și bariere
în sufletul ce-mi zace-acum rănit,
și-aș vrea să îndulcesc a lui durere,
dar leacuri pentru asta, n-am găsit.
Nu mai e mult și voi fi iar lumină
cutreierând prin vaste galaxii,
prin lumea-ntunecată, clandestină,
în care te voi aștepta să vii.
Căci am pierdut o luptă, nu războiul
pe care l-am tot dus atâtea vieți
în care-am fost și flacăra și sloiul
din versurile scrise de poeți.
Acolo te voi aștepta iubire,
în zborul de lumină, temerar,
cu gândul la o singură-ntâlnire,
în brațe să te țin, o clipă doar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie sau poezii despre viitor