Nimic nu poate fi mai trist pe lume decât un copil suferind fără să plângă.

Mihai-Gabriel Voinea
Adăugat de Mihai-Gabriel Voinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă

Primăvară, te iubim!
Şi fireşte-ţi mulţumim,
Căci doar tu ne dai căldură
Fără să plătim factură.

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai trist pe această lume decât un om care se trezeşte în dimineaţa ajunului şi nu se comportă ca un copil.

citat din Erma Bombeck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeilor

Mai aveţi oare-n mintea voastră
Acele vremuri vechi în care
Priveaţi întâi la faţa noastră
Şi nu, ca azi, la... buzunare?

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţie cu o colegă care se îmbracă în fustă mini

Când îşi etalează trupul,
Râde chiar şi soarele;
Eu iau notele cu capul,
Iar ea cu picioarele!

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i pe lume loc mai trist decât un pat pustiu.

citat clasic din romanul Cronica unei morţi anunţate de Gabriel Garcia Marquez (1981)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretenţii

- Ce să fac să-ţi plac, Mărie,
Ce-mi lipseşte, spune-mi dar?
- Te-aş iubi, măi Irimie,
Însă nu ai celular!

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demascare

Românul încă mai zâmbeşte,
Că doar se trage din Păcală,
Stomacul însă dovedeşte
Că aparenţele înşeală!

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cum văd Eu lumea?
Cum mă văd Eu?
Eu mă văd fără tine!
Fără de lume!

Fără de început!
Fără de sfârşit!
Fără de... lume,
Fără....!

Şi... Te-am iubit!
Şi te iubesc,
Într-un fel,
Neomenesc!

Şi viaţa-mi...
Trece nefiresc,
Când Tu îmi eşti,
În tot ce mai gândesc!

Şi poate....
Mai aştept,
Poate greşesc,
Şi totuşi... Te iubesc!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivaţie

Un cavaler şi-o fată mare
S-au dus la iarbă verde, grasă;
Nu era week-end sau zi mare,
Însă erau părinţii-acasă!

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă estivală

Când ies puştoaicele-n plimbare,
Cu fusta de o palmă doar,
Eu supărat că palma-i mare
Zic: Doamne, fă-mă trotuar.

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea
Adăugat de Mihai-Gabriel Voinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate fi mai trist pe lume?

Ce poate fi mai trist pe lume,
Ca omul prost c-un bun renume,
Ca cei ce umplu azi azilul
Şi mama ce-a pierdut copilul?

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (17 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din relatările profesorului de serviciu

Un nor de fum s-a înălţat,
M-am făcut alb, precum o coală...
N-a fost incendiu, am scăpat,
Fumau elevii, lângă şcoală!

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

nimic mai trist decât timpul oprit
între mâinile mele de copil

Teodor Dume în Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai trist...

Nimic nu e mai trist pe lume,
Ca omul rău c-un bun renume,
Ca ochii injectaţi de ură
Şi-n funcţii mari o secătură.

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (17 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ucenicie, omul nu ştie nimic altceva decât să plângă.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de extinderea facultăţilor cu taxă

De la ASE până la Drept,
Criteriile s-au schimbat:
Nu trebui' să fii deştept,
E destul să fii bogat.

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai dificil în această lume decât iubirea.

citat celebru din Gabriel Garcia Marquez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţia Română şi "In vino veritas"

Când cazu-i foarte complicat
Muncesc cu toţii exemplar,
Interogând în lung şi-n lat,
De la Fetească la Cotnar.

epigramă de Mihai-Gabriel Voinea din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate fi mai trist...

ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui

faceţi linişte

o linişte atât de mare
încât
doar fulgii de zăpadă care cad
peste pustiul alb
să-mi spargă timpanele

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simţit azi
ce trăiri
sau ce vise prosteşti de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
şi curg lacrimi...
şi-s sărate...

Şi nu mai ştiu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg şi de la
oricine întâlnesc...
le zic şi eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Şi parcă dacă zic şi îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
şi lacrimi iarăşi se preling...
şi-s sărate...

Nu ştiu cât voi rezista
mi-e dor...
şi te vreau...
acum şi aici

Îţi ascult ticăitul ceasului
şi el plânge după
mâna ta...

Şi totul e trist şi
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranţa,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
şi răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
şi gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viaţă
şi fără nimeni care să ştie...

Poate totuşi voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Şi în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!