CXXXII

De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare?
Iar dacă-i ea, mă-ntreb ce e iubirea?
E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea?
E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare?

Cum plâng când cer plăcerea arzătoare?
De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea?
Cum poţi atât când nu-ţi dau consimţirea,
o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?!

Iar de consimt, eu plâng pe nedreptate.
În barca fără cârmă stau cu plânsu-mi;
furtuni pe mare vin să se aştearnă.

Uşor de-nvăţături, greu de păcate,
aşa încât nu ştiu ce vreau eu însumi,
mi-i vara frig şi ard în plină iarnă.

sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plâng

Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Şi plâng... ce rost oare mai are.

Să plâng... când totul s-ar sfârşi?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Şi plâng... când alţii-mi râd în spate.

Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Şi plâng... de zestrea ce mi-au dat.

Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preţ.
Eu... caut steaua mea divină,
Şi plâng... când totu-i un dispreţ.

Să plâng... curat şi fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Şi plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.

Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Şi plâng... că timpul ne desparte.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alină-mi inima

În miez de zi stau şi oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu ştii,
că nu sunt lângă tine...
doar tu eşti şi vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranţa mea nu moare,
eu am să stau şi am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viaţa mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubeşti
asta-i durerea mea uitată,
şi chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să ştii că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd şi eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să ştii cât mi-e de greu,
şi sufletul-mi de l-ai avea,
să simţi ce simt şi eu
să simţi când nu te simt tot timpul,
să ştii,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Şi lacrimile-mi curg uşor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aş vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
ştiind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neştire.

Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc şi nu-i uşor
să-ţi spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
şi-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.

poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai pe cine să aştepţi, e-un dar...

Eu nu-ţi ştiu gustul şi nu-l ştii nici tu,
Că n-am avut vreodată rendez-vous.
Când tu-nfloreai prin ramuri de cais,
Eu tremuram în iarna unui vis,

Pe care nu-l mai vreau şi să-l alung
Îţi scriu poeme şi la piept le strâng.
Te am în fiecare vers şi când mi-e dor
Iubirea, în vocale, o măsor...

Şi te descopăr ca pe-un adevăr,
Adamul meu cu poftele-i de măr.
Şi de pe buze zeama dulce-ţi beau,
Jumate din păcate să îţi iau...

Normal, e-un vis la care nu ajung
Şi-l ţin printre consoane, îndelung.
Măcar să-mi fie versul nesfârşit,
Ca să te am în vis la infinit...

Eu ştiu s-aştept chiar dacă e-n zadar;
Să ai pe cine să aştepţi e-un dar...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i

E-un gust de povidlă cu nuci
Întinsă peste-o felie de pâine:
Cu unt.

E-un parfum de iasomie verde
Încâlcită în gardul de lemn:
Ud.

E-un ghimpe în gât când apari,
Zâmbind confuz, în întrebare:
Cu sens.

E-un pahar ciobit de vin roşu
Mirosind a strugure rece:
Cu sâmburi.

E-o îmbrăţişare strânsă, stâlcită
Chinuită de emoţie incomodă:
Dar caldă.

E-un cântec vechi, insistent
Fredonând versuri în minte
A dor.

E-o mână proptită-n intenţii
Lângă degetele-ţi izolate
A jenă.

E-un cuvânt ce nu tace
Când dispari şi te-acoperi
Indecis.

E-o tăcere suferindă-n alint
A obrazului lipit de obraz
Zâmbind.

E-un tot definitiv, atemporal,
Ciudat, divin, aproape, plin:
Rotund.

Iubirea...

poezie de Gabriela Chişcari (26 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng şi râd, şi râd şi plâng...

E o stare de - nicicum.
Tot mai rătăcit deacum
Pornesc cu piciorul stâng.
Plâng şi râd, şi râd şi plâng...
De ce să mai stau pe loc?
Rău, rău în jurul meu...
Acum mi-este şi mai greu,
Viaţa nu este un joc.
Lupt să nu fiu pesimist,
Linişte caldă în piept
Te-aştept pe scaun rupt...
Şi nu ştiu ce-i de făcut.
Plâng şi râd, şi râd şi plâng...
E o stare de - nicicum.
Pornesc cu piciorul stâng,
Tot mai rătăcit deacum.

poezie de Vlad Spita din Albi dansatori (14 martie 2016)
Adăugat de Vlad Spita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc

Îmbătrânesc!...
Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare,
Căci zi cu zi în ea zăresc
Un rid mai mult,
Un por mai mare,
Un păr mai sur,
Şi-un zâmbet trist,
Ironic,
Care
N-acceptă nici o resemnare...
Şi-mi pare rău că mai exist.

Îmbătrânesc!...
Şi tinereţea
N-am cunoscut-o niciodată.
Când cei de vârsta mea
Jucau,
Cântau
Şi se înveseleau,
Eu eram mamă,
Eram tată,
Luptam din greu pentr-o bucată
De pâine,
Pentru azi şi mâine.
Îmbătrânesc!..
Şi ce-i iubirea?
Eu n-am ştiut-o niciodată;
Că niciodată n-am iubit,
Când prea iubit-am fost de-oricare...
Ca piatra, piatră-mi rămânea
Şi sufletul şi inima
La orişice chemare.

Îmbătrânesc!...
Şi tot mereu mă-ntreb: La ce mă chinui oare?
Ce ceas ferice,
Ce zi mare
Putea-va fi o sărbătoare
Şi pentru mine?
Care soare
Putea-va timpul nencălzit de nici o rază
Să-ncălzească?
Ce flacără ar fi în stare
S-aprind-o inimă în care
Au îngheţat atâtea simţuri
D-atâtea ierne grele, rele.

Îmbătrânesc!...
Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră mi se pare...
Căci văd cum sufletu-mi zdrobit
Se stinge zi cu zi cum moare...
Şi mă întreb: la ce-am trăit?
Când n-am făcut decât atât:
Să plâng, să plâng, să plâng întruna,
Să plâng, să uit şi-apoi să iert.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

de ce mereu mergând pe drum
vorbesc tăcând şi plâng în gând
de ce lacrimi curg dar nu ajung
să stingă durerea unui om
de ce nu tac când pot să plâng
de ce-aş vorbi când atunci când zac
de ce doar zac pe cripta vieţii
aici nimeni nu trece
e frig şi e atât de rece
doar moartea petrece
nu ştiu cine sunt
de ce sunt
dacă mai sunt
doar merg şi plâng
şi uneori întreb în gând
dar oare până când...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea e profundă, cuprinzătoare şi înaltă cât sufletul meu... Iubirea e un lucru mare, un mare bine; ea singură face din greu uşor şi trece lin peste toate asperităţile. Căci ea duce o povoară fără să fie împovărătoare şi îndulceşte tot amarul. Iubirea se cere preţuită, nu ascunsă. Iubirea vrea să fie liberă, departe de dorinţele lumeşti, astfel că spiritul să nu-i fie umbrit, norocul s-o însoţească şi nenorocul să n-o atingă. Nimic nu e mai dulce ca iubirea.

citat din Thomas a Kempis
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mititelule

unde eşti? mititelule
ai plecat spre o lume
mai bună mai omenoasă?
nu plâng din cauza asta
de ce să plâng
dacă tu ai s-o duci mai bine
fără foame fără frig
fără să fii bolnav
fără să cerşeşti o mângâiere
o firimitură de mâncare
o gură de apă clocită
un trai mai bun
plâng puţin recunosc plâng
sunt lacrimi de durere
nici nu mai ştiu ce mă doare
nu-i nimic de data asta
o să-mi treacă cu timpul
fraţii tăi încă trăiesc
mai plâng în seara asta
şi de mâine o să mă gândesc la altceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul florilor

Nu plânge, macule, nu eu te-am rupt!
A fost un vânt atât de rău aseară
încât toţi norii i-a gonit, şi iară
va trebui, cu seceta, să lupt.

Şi mi-e atât de greu să car din vale
găleata plină până la grădină,
apoi să ud, tulpină cu tulpină,
atâtea flori cu ruga în petale.

Dar nu pot să le las: când mor, mă doare
mai rău decât tot corpul când le ud,
căci mie-mi este dragă fiecare.

Tu suferi, iar suspinul ţi-l aud
Nu-ţi fie frică! Pentru orice floare
acolo, sus, e-un Rai al ei... când moare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi că nu e mare lucru să-ţi faci datoria atunci când ţi se impune acest lucru, nu e cu nimic mai merituos decât a-ţi spăla mâinile atunci când ele sunt murdare. Singurul lucru care contează este iubirea pe care o ai faţă de datorie. Atunci când iubirea şi datoria se contopesc, harul se află în tine şi te vei putea bucura de o fericire care merge dincolo de înţelegerea omului.

citat din W. Somerset Maugham
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti...

Îţi aminteşti, tu, oare, cum,
Când ai scăpat o floare,
Eu te-am oprit din al tău drum
Din graba ta cea mare?

Şi ca un fapt necunoscut
Urzindu-l hărăzirea,
Acel moment neprevăzut
Aprinse-n noi iubirea?

Un lucru simplu şi mărunt
A noastre vieţi schimbase;
Reversul ceasului defunct
Neşansei dreptu-i luase.

Şi-ţi aminteşti primul sărut
În noaptea cea senină,
Din vara cea nu de demult
Când luna era plină,

Privind cuprinşi în depărtări
Vrăjiţi de valuri line
Ce unduiau sublimei mări
Reflexii opaline?

Acum să te-nţeleg nu pot
Căci văd că nu-ţi mai pasă;
Iubirea nu-ţi mai e un tot
Ce viaţa-ţi luminează.

C-amoru-ţi deveni anost,
Că m-ai exclus din tine,
În ciuda celor ce au fost
Să cred parcă nu-mi vine.

Ce oare vrăji te-au fermecat
Şi oare cum putură
Amorul nostru-nflăcărat
Să ţi-l transforme-n ură?

Din a mea inimă te-ai stins
Şi-mi reproşez în sine
O vină de amor nestins
Menit doar pentru tine.

Din patosul de care-am dat
Atâta timp dovadă
Că te-am iubit cu-adevărat
Răcelii îi cad pradă.

Când amintirea te-o găsi
Cu firea-nduioşată
Vei înţelege şi vei şti
Ce-i dragostea curată.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (24 februarie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dor

Fără tine, iubite, sunt uitată de ploaie
Şi de Muza ce picură mirul pe foaie,
Lacrimi şi insomnii iar nu ştiu să împac
Şi de dorul nebun nu mai aflu vreun leac.

Tu îngăduie-mi doar să întreb, de greşesc,
În vreo viaţă-ai simţit ce-i un dor femeiesc...?
N-o să cred niciodată că tăcerea nu doare
Şi te plimbi ca un val, pe întinderi de mare...

E-un păcat, că pân' azi medicina nu are,
De iubiri ne-mplinite, un colac de salvare...
Îmi las dorul fierbinte în palma divină,
Mulţumind, c-am trăit un potop de lumină...

Clipele nerodite le dau mită uitării
Şi-a lor mirişte arsă, voi lăsa-o iertării,
Bunul Cer te-a trimis, al visării, catarg,
Ca un semn că iubirea n-a uitat al meu prag...

Nu ştiu de vei citi, c-amintiri mai deşir,
Când brodez o poemă cu al dorului fir
Şi-i pun aripi de vis, să se fac'- a ta pernă,
Să-nţelegi cum e dorul din iubirea eternă...

Iar când pe dinafară te vor frânge furtuni
Şi lutul va ţipa cu-ai dorului plămâni,
Să te gândeşti c-aşa arde femeia,
Dacă-i trezeşti în pieptul ei scânteia.

La ce bun semnul tău, de consolare,
Dacă nu-mi simţi a inimii cântare?
După-un potop de suflet (ce mirare!)
Se limpezeşte lutul şi-n el se face soare!

Doar dorul, ca un rug, te mistuie cu foc,
Ori fugi peste-oceane, ori arzi tăcut, pe loc...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că e greu...

Prea repede te-ai stins ca o lumânare,
Pe mine acum sufletul mă doare,
Aşa cum zilele au trecut cu soare,
În această zi durerea apare.

Uneori simt că nu mai am putere,
Când simt din nou acea durere,
Oare mă mai ridic vreodată
În viaţă să fiu veselă, o dată.

Când plâng inima mea slăbeşte,
Mă uit în sus şi domnul mă-ntăreşte.
Pe toţi să ne ajute Dumnezeu,
S-avem sănătate şi să trecem de greu.

poezie de Eugenia Calancea (8 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un leac pentru alinat iubirea

Iubirea mea cea mare,
Din păcate doare.
Dar am căutat eu oare
Vre-un leac de alinat iubire?

Am ţinut-o în inima ascunsă
De nelinişte pătrunsă,
În loc s-o las să zboare
Să strige cât e de mare.

Dar am găsit, ce bucurie,
Un leac, ascuns în... poezie.
Prin strofe meşteşugit gătite
De răutăţi şi murdării ferite

De atunci spun eu cu tărie
Că poezia e iubire,
Că iubirea ne încântă
Şi-ţi face viaţa mai plăcută.

Iubiţi-vă între voi
Şi scrieţi poezii noi,
Ce proslăvesc iubirea mare,
Iubirea ce nu mai doare.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a bătut aseară moartea la fereastră

Mi-a bătut aseară moartea la fereastră,
Muşcata noastră s-a uscat în glastră,
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu.
Oare e posibil să nu mai fiu viu?

Oare e posibil să nu mai fiu viu,
Când puterile încă mă mai ţiu,
Să nu mai văd lumina, să nu mai simt durerea,
Să nu mai ştiu ce-i aceea plăcerea?

Să nu mai ştiu ce-i aceea plăcerea,
De-a pururi, de-acum, să-mi piară vederea,
Să-mi părăsesc pe veci copilul şi soaţa,
Să nu mai ştiu niciodată ce-i viaţa?

Să nu mai ştiu niciodată ce-i viaţa
Şi viaţa să se rupă deodată, ca aţa
Şi-n viaţă să nu mai pot să fiu,
Oare e posibil să nu mai fiu viu?

Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu,
Muşcata noastră s-a uscat în glastră.
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare ce-ar putea să fie?!

Să vă spun câteva fapte,
Despre visul de azi-noapte.
Stam pe-un fund de pălărie
Gata de-o călătorie.
Pe deasupra, o umbrelă,
Ca un petec dintr-o velă,
Din puf fin de păpădie,
De zici că-i scamatorie.
Ce ciudată arătare
Stau şi mă uit cu mirare.
În ce soi de daravelă
Sunt, sau e o bagatelă?!
Îmi zic singur: - Ei drăcie,
Oare ce-ar putea să fie?!
E-un vehicul, e-o minune,
E real, e ficţiune?!
Când deodată se smuceşte,
Saltă, se rostogoleşte...
E ditamai hărăbaia,
De-ajung să mă-ntreb ce-i aia?!
Nu-i vapor, nici limuzină
Nu-i nici tren, dar nici drezină
Avion nu-i, nici rachetă
Nici tramvai, nici bicicletă
Nici elicopter, nici barcă
Nici căruţă, dar nici arcă
De o vezi pe ceru-albastru
Nu-i cometă, dar nici astru.
Nu-nţeleg, la o adică,
Oare cum de se ridică?!
Volan n-are, nici padelă,
Nici bielă-manivelă.
Nici motor, nici tu pedale,
Nici doi cai muşcând zăbale.
Nici pagaie, nici benzină
Kerosen nu-i, nici turbină.
Nu are şenaluri, şine,
N-are rute, serpentine.
Nu-s ioc zbaturi, ori şenile,
Nu-i nici urmă de rotile.
Nu tu abur, nici elice,
Nu curent, nu tu tălpige.
Aripi n-are, însă zboară?!
Pare că e tras pe sfoară...
Am confort unu-n nacelă;
Parcă-s în telenovelă...
Dacă îi pun şi-un claxon,
Vă iau pe toţi... în balon...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Iubirea mea să te atingă,
În clipele când te doresc...
Şi amintiri să nu se stingă,
Până când clipele nu se-mplinesc!

Iubirea mea să te doboare,
Să nu mai ştii ce e cu tine...
Să îmi revii jos, la picioare,
Să fii al meu, doar pentru mine!

Iubirea mea să nu-ţi dea pace,
În nopţile când îmi lipseşti...
Să-mi faci bogate din sărace,
Clipele-n care fericeşti!

Iubirea mea să te consume,
Să poţi cunoaşte ce simt eu...
S-aduni momente în albume,
Cu noi doi şi cu Dumnezeu!

Iubirea mea să te înveţe,
Să poţi şi tu ca să iubeşti...
Să-ţi dea imbolduri şi poveţe,
Să ştii ce-ţi sunt, să-ţi aminteşti!

Iubirea mea sa te lovească,
În inima ta împietrită...
Şi dragoste ea să primească,
Cum soarta-i scrisă şi menită!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia pentru bărbat

E-un lucru extraordinar:
Ce-i pentru templu un altar,
Ce-i zahărul pentru dulceaţă
Şi ce e apa pentru viaţă.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!