
Umorul
De n-ar fi existat prostia
Și viciile-n astă lume,
N-am fi știut ce-i parodia
Și... care-ar fi știut de glume?!
Noroc că El, deloc zgârcit,
Pe lângă celelalte toate,
Mărinimos ne-a oferit
Și-aceste daruri minunate,
Aceste scumpe nestemate,
Ce umoriștii le-au bătut
În fraze, rime sincopate,
De când umorul s-a născut,
Maeștrii înzestrați, ce-n viciu
Lovind, îl fac pe cititor
A trece prin acel supliciu
Produs de musca de pe bor,
Sau, care iau peste picior
Năravuri, ce mereu apar,
Bătând în șa cu pana lor,
Doar o pricepe vr'un măgar...
Însă de-un timp, fără pudoare,
Uitând de artă, telelei,
Au apărut și unii care
Făcut-au bâtă din condei,
Și nu atacă vr'un nărav,
Ori vicii, ca cei stilați,
Ci, cu-n umor ieftin, bolnav,
Lovesc direct în viciați,
Râzând cu patimă, aprinși,
De câte-o perso... nulitate,
Fiind, în tagma lor, convinși
Că fac umor de calitate,
Dar, de i-am pune la cântar
Cu-adevărații ași, din sfere,
În termen ecoliterar,
Sunt triviale... hahalere,
Așa că, de privim în plan,
De vicii râd cei stilați,
Iar hahalerele,-n alt clan,
Fac haz, râzând de viciati,
Iar dac-ar fi să recitim
Despre "prostie", în esență,
La umoriști din nou găsim
Această mare diferență,
Fi'ndcă și-aici, precum se scrie,
Sunt împărțiți în două oști:
Maeștrii râd de ce-i "prostie",
Iar hahalerele, de proști.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre prostie
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre nulități
- poezii despre noroc
- poezii despre naștere
Citate similare

Lui nea Iancu Caragiale
Păi... care națiune mai e pe astă lume,
Pe dește dac-ar fi, nici nu mai socotesc,
Din orișice necaz, belea, scornește glume,
Mai bine și mai mult ca neamul românesc?!
Si, ce popor măreț mai are-un scriitor
Stilat cum altul nu-i, ca Iancu Caragiale,
Un om la locul lui, cu-ambiț, stăruitor,
Și-atât de serios, fiind din... Haimanale!?
Ce-a scris la vremea sa, nu mai repet, știm toți,
Despre năravuri, hibe și vicii românești,
De ipocriți sadea, corupți, mișei, netoți,
Ce-n patru zări de cați, nu-i țară să găsești,
De-aceea, cât am fi și-acum de păcătoși,
Popor cu datini vechi, și-apoi... tradițional,
Suntem ca niciodat' și mândri, și făloși,
Că tot ce-a scris cândva și azi e actual!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre tradiții
- poezii despre scriitori
- poezii despre națiuni
- poezii despre mândrie
- poezii despre fățărnicie
- poezii despre corupție
- poezii despre Ion Luca Caragiale

De-a râsu'-plânsu'!
De când se-nvârte-această lume,
N-a existat un alt popor,
Din orișice să facă glume,
Sau caterincă, sau umor:
Când e falit, la ananghie,
De are patimă, necaz,
De când e el, de-o veșnicie,
Românul nostru face haz,
Și de prunari, și de vădane,
De centuriste, de berbanți,
Și-n special, de milioane,
Despre săracii guvernanți,
Care, de ani... și să tot fie,
Aleși de noi, prin vot, stăpâni,
Sunt șifonați de bășcălie,
De parcă nici n-ar fi români,
Și-aud că vor să dea o lege,
Să interzică tuturor,
Poporului, care e rege,
Să facă haz pe seama lor!...
Acum, de mă gândesc, pe bune,
Cât ar fi ei de amuzanți,
Situația nu chiar impune
Să râdem noi de guvernanți,
Căci, știm cu toți, dosare, stresuri,
Pe câți mascații i-au tot strâns,
Cum calcă-n străchini cu "succesuri",
Nu sunt de râs, ci... sunt de plâns!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre succes, poezii despre stres, poezii despre râs, poezii despre plâns, poezii despre perle lingvistice, poezii despre monarhie sau poezii despre legi

Taxa pe prostie
Se vede că de-o vreme-ncoa
Ideea nu pare zurlie
Și-n viitor se vor lua,
Prin lege, taxe pe prostie;
Cu jalbe, șucăr, tărăboi,
Din partea celor viciați,
Guvernul a ajuns, la noi,
Convins că sunt discriminați
Toți fumătorii îndrăciți
Și ăi de stau într-o beție,
(Cu facultăți, oameni școliți)
Plătind la taxe... în prostie,
Ca dup-o viață, biruiți,
Și-n groapă dând, pân' să-i coboare,
(Că de-aia-s cel mai sictiriți)
Și-o taxă de înmormântare,
Pe când, cei care dau în gropi
De proști ce sunt, să mă iertați,
Chiar de... contribuie la popi,
De guvernanți nu sunt taxați,
Și... ce de taxe-ar încasa
Guvernul, cu așa o piață,
De câte ori, pe cinstea mea,
Aceștia mor, de proști, în viață!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre iertare, poezii despre guvern, poezii despre fumat sau poezii despre draci
Unui bădăran
Deși nu ai deloc umor,
Vrei să mă iei peste picior;
Umorul nu îi cântă-n strună
Acelui ce-i căzut din lună.
pamflet de George Budoi din Bădărănia în aforisme, epigrame, pamflete și satire (10 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele meseriei
Îmi amintesc câteodată,
Din anii de ucenicie,
De-o vobă foarte-adevărată
Ce mi-o spuneau bătrânii mie,
Și de atunci o știu, de-o viață,
Fi'nd românească de natură:
"O meserie se învață,
Dar totodat' se mai și fură"!
Acuma eu, la teorie,
De nota zece-am fost mereu,
Ȋn schimb, la practică, urgie,
Păi, să mă ierte Dumnezeu,
Atâtea trucuri și secrete
De la maeștrii mei din jur,
Cu câtă-ambiție și sete,
N-am fost în stare să le fur!
Căci... greu se fură-o meserie,
Că-i de tâmplar, frezor, cismar,
Dovadă e, că azi, bădie,
Un bun meseriaș e rar,
De-aia, cum văd, fără de glume,
Din Dăbuleni la Cotroceni,
Din câte meserii-s pe lume,
Cam toți sunt politicieni,
Fi'ndcă de-un timp, în România,
C-un doctorat, chiar plagiat,
Politica e meseria
Cea mai ușoară de furat!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre meserii, poezii despre secrete, poezii despre politică, poezii despre învățătură sau poezii despre schimbare
Numim obiceiuri acele vicii sau virtuți ale spiritului, care ne dovedesc înclinați spre făptuiri rele sau bune. Există însă vicii sau înclinații bune, nu numai ale spiritului, ci și ale trupului; astfel sunt slăbiciunea sau tăria trupului, numite trăsături esențiale, precum încetineala sau iuțeala, șchiopătatul sau mersul drept, orbirea sau vederea. Pentru a face o diferențiere de acestea, când am spus vicii, am specificat ale spiritului. Aceste vicii, adică ale spiritului, sunt contrare virtuților, precum nedreptatea - dreptății, lașitatea - fermității de caracter, nestăpânirea - cumpătării.
Pierre Abelard în Etica
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lașitate, citate despre existență sau citate despre dreptate

Nedreptate divină
Nu știu cum le-ai dat Tu, Doamne, unora noroc cu sacul,
Eu, la șaizeș'cinci de toamne, mă crucesc ca tot săracul,
Auzindu-i și prin piață cum se plâng, fără temei,
Că, noroc n-avură-n viață, de când sunt ei, la femei!?
Fi'ndcă, după cum văd treaba, mitocani, bețivi sau chiori,
Și cum dracu' și-a pus laba,-s însurați de șapte ori,
Tot la fel, și divorțați, cum mi-au spus-o ei, pe șleau,
Mari bascule de bărbați, că... noroc în viață n-au!
Blonde, brune, platinate, ochi albaștri, verzi, căprui,
Mai cuminți, mai deocheate, cum e Leana nu știu cui,
Și-au avut... fără mișto, unele cu un mijloc,
Și ce pept, și ce popo', de... sub plapumă luau foc!
De-aia, tot gândind, Părinte, fiind vorba de noroc
Și femei, ca om cuminte, mi-a rămas mintea în loc,
Fiind... cum ești informat, în patru'j-de ani și-o vară,
Doar o dată însurat, cu aceeași Mărioară,
Așa că, Ți-o spun și basta, că nu sunt trăit în crâng!
Poa' să zică-orice nevasta, fi'ndcă eu tre' să mă plâng,
Socotind, dintr-un condei... fără glume, caragață...
Că, de fapt eu, la femei, norocos n-am fost în viață!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre soție, poezii despre păr blond sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pastrama
Cum spunea, la masă, mama,
Împărțind, râzând, pastrama
Și ținându-se de glume:
Ce-i mai bun pe astă lume,
Ca pastrama și ca mustul
Ce-i înobilează gustul?
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (6 iulie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre must sau poezii despre mamă

Viciile se aseamănă prin aceea că sunt toate vicii. Și totuși, deși sunt în aceeași măsură vicii, nu sunt vicii egale între ele.
aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost ar fi avut?
Ce rost ar fi avut această viață
de n-ai fi existat, copilul meu?...
N-aș fi știut nicicând cum se-nvață
cu sufletul să fi prezent mereu
la tot ce deopotrivă ai în față
trecând prin lume, de-i ușor sau greu.
Am înțeles mai bine ca oricine
iubirea să o dau celor din jur,
să îndrăgesc, așa cum se cuvine,
și să ridic în zări fără cusur
ce-i mai de preț în clipa care vine,
pentru a clădi un viitor mai pur.
Ai fost cununa mea întotdeauna,
o port mereu ca pe un cer senin,
puteri îmi dai ca, una după una,
prin zilele ce neoprite vin,
în inimă să îmi aduc întruna
icoanele la care să mă-nchin.
Când n-oi mai fi cu tine-n astă lume
te voi privi din flori și din copaci,
iar tu vei ști că cineva, anume,
prezent și nevăzut în tot ce faci,
mereu va fi cu tine să te-ndrume,
să-ți netezească locul care-l calci.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre icoane

Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela)
Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:
Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!
Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!
Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie (!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un baiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!
Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a știut,
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre supărare, poezii despre religie sau poezii despre nebunie

Constatare părintească
dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela
Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:
Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!
Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!
Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie(!)
Să vin acas', în zori, din sat,
Că-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un băiat,
Atunci să vezi cum o să-ți fie!
Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
Că niciodat' nu a știut
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când eu prin lume
Pe când eu prin lume pribeag mă purtam,
pe când doar la dansa cu gândul eram,
Ea n-a mai putut să m-aștepte atât
și-a pus cununia în cap cu-n urât.
Și iată trăiește iubita mea veche
cu-n prost ce nu-și află pe lume pereche.
Curată mi-i mândra ca fulgul de nea,
de-a pururi o port eu în inima mea;
obraji ca bujorii și ochi îngerești,
și noi am putut să trăim ca-n povești!
dar eu m-am căscat la noroc cum dispare,
nicicând n-am făcut o prostie mai mare.
poezie clasică de Heinrich Heine
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nuntă sau poezii despre gânduri
- umor (vezi și comedie)
- E-un spirit sec adeseori
De care poți să râzi să mori,
Dar (ce noroc!) cu ce-i pe piață
Rămân toți oamenii în viață.
Umorul
definiție epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre umor, epigrame despre viață, epigrame despre râs, epigrame despre noroc sau epigrame despre moarte

E ușor a scrie versuri...
V-o spun, fără bășcălie:
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!
De vreo lună și jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, și pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,
Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;
Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,
Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câți la sută
Mă vor înjura măcar,
Ori să-mi spună cel puțin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci și de venin
Că-n poem nimic n-am zis;
Iată dar c-am fost șocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:
Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Și-asta pusă-n ghilimele)
Ce aprecieri, ce stimă,
Viața-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar și o poză,
Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trandafiri, poezii despre talent, poezii despre roz, poezii despre modestie sau poezii despre metafore

Secretara: Adio, vremuri minunate! Țineți minte? Niciodată n-am știut ce-i setea pe malul Nilului.
Domnișoara: Faraonul ne lăsa să bem cât vrem. Direct din Nil. Era tare drăgălaș Faraonul.
Contabilul (Nostalgic): Și ce apă minunată! Parcă era sifon.
replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre faraoni sau umor despre economiști
Viața fără vicii
Fără vicii cum e, oare?
Ca mâncarea fără sare:
Este foarte sănătoasă,
Însă nu-i deloc gustoasă.
epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (23 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sănătate sau epigrame despre mâncare
Autocritic. Replici auzite la o întâlnire cu cititorii
Grăit-a primul cititor:
- Această carte de umor...
Rapid, un altul l-a contrat:
- Umor? Eu n-am prea observat!
epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viteză sau epigrame despre cărți

Rugăciune după Anul Nou
O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;
N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,
Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.
Amin.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre perfecțiune, poezii despre invidie, poezii despre curățenie sau poezii despre bârfă

De la artă la franșiză
scrie doar atât: o notă
dintr-un șir pe portative
și-ai să vezi infinitive
câte vin să-ți ceară dotă!
trece vremea și culege
dreptul la o ipotecă
orice munte o potecă
îl învinge după lege
de la artă la franșiză
e o cursă măsluită
situată între mită
și eșecul ca remiză
între două fals adrese
e o rugă măsluită
un calup de dinamită
intriga care se țese
cine te-a ajuns din urmă
și pe cine ai în față
că prostia se răsfață
precum spiritul de turmă?
singura care desparte
hahalerele de noi
neștiute mari nevoi
ca un kitsch de alte arte
între mus și amiral
nu e nici un banc de pește
numai apa ce sclipește
în oglinda de coral
că disting sau nu disting
datoria seniori
singura ce dă fiori
după ce cobori în ring
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă, poezii despre victorie, poezii despre răsfăț, poezii despre pești, poezii despre munți, poezii despre kitsch sau poezii despre eșec