Adolescentii

Suntem adeptii unui univers
Ce-si cauta menirea printre stele.
Suntem al vietii mandru si aprins avers,
Iubitorii sacri ai eternelor dileme.

Pe arii dense avem salasul,
Patruns adesea de scantei.
Si chiar de nu ne-anunta ceasul,
Urcam spre cerul cu IDEI.

Gandim ascuns ca filosofii,
In jur gasim zeci, mii de sensuri.
Pasim atinsi de aspiratii,
Dar rareori aflam raspunsuri.

La capatul suprem al vietii,
Noi vom fi cei invingatori.
Boboci suavi ai frumusetii,
In trenul vesnic... CALATORI.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigma vietii si a mortii

Am cautat fara incetare,
Trecand prin slova cartii
Un raspuns, o alinare
Enigma vietii si a mortii.

Am incercat fara succes
Umil in fata sortii,
Pariu cu geniul ne-nteles
Enigma vietii si a mortii.

In gand, spre Cer m-am avantat
Si pana-n fata Portii,
Sa dezleg am tot sperat
Enigma vietii si a mortii.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

In zadar

In zadar ne luptam sa gasim, in zadar,
Al vietii si-al mortii de piatra hotar
Nici noi nu mai stim ce-i bine sau rau,
Urcam in paradis, ne prabusim in hau?

Ce sens are viata, cand n-o intelegi,
Cand esti guvernat de absurde legi
Nici noi nu mai stim, e real este vis,
E drumul spre iad sau spre paradis?

Cautam fericirea cu-atata avant,
Ne-am vinde si fratii pe-o pala de vant
Daca ea ar aduce cat mai curand,
Implinirea ce-o afli doar in mormant.

poezie de Alex Dospian (2004)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul vietii…

Un tren pustiu acum ma duce,
In bratele iubitei ma aduce...
Acum porni, si-ncet va fuge,
La capatul calatoriei mele, greu ajunge.

Si sta si se opresete,
In urma lasa-o gara parasita,
Dar parca drumul meu nu se sfarseste,
Si nu-mi gasesc inima ratacita.........

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul jocului de a crea o stare de exceptie si de a diferentia imbraca forma sa cea mai izbitoare in secretul cu care ii place jocului sa se inconjoare. Pana si copii mici isi sporesc incantarea produsa de joaca lor facand din ea un "mic secret". Jocul e "al nostru" nu "al altora". Ceea ce fac acei altii, "din afara" nu ne priveste "pentru moment". Inlauntrul sferei unui joc, legile si uzuatiile vietii obisnuite nu sunt valabile. Noi suntem si procedam "altfel". Aceasta suspendare temporara a vietii obisnuite e complet formata inca din copilarie.

Johan Huizinga în Homo ludens
Adăugat de rAzVaN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radacina

Ti-au trebuit ani sa te numesc
femeia vietii mele,
O zi ti-a fost de-ajuns sa-mi fii iar o straina,
Si chiar nu mai conteaza ca esti sau nu de vina,
Greseala mea a fost ca te-am pus printre stele,
Acum c-ai coborat raman doar eu cu ele,
Ma plimba amintiri de nebun prin gradina,
Cumva te-am parasit, dar sufletul insista sa-ti lase-o radacina,
Nu o sa mai fim noi, altii de-or fi sa vina,
Nu am sa uit c-ai fost femeia vietii mele...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

E doar o părere

Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de şah cu jucători
tineri şi bătrâni, oameni,
de tot felul.

Suntem printi şi printese,
avem din toate câte puţin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.

Şi de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.

Dar mândria ne împinge
sā avem o pārere bunā
despre noi si atunci
suntem eliminati, de unde?
din lumea de pe tabla de şah.

Sau poate suntem prea
sāraci cu duhul si bolnavi
si nu putem trece de caii
si vasalii curtilor domneşti
care aşa cum ştim, ne domină.

Ne luptām între noi,
deşi ne iubim şi plângem,
şi ce suntem noi?
ce este viata în care trăim?
O tablā de sah în care noi
evident, suntem pionii eliminaţi.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E doar o părere

Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de şah cu jucători
tineri şi bătrâni, oameni,
de tot felul.

Suntem printi şi printese,
avem din toate câte puţin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.

Şi de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.

Dar mândria ne împinge
sā avem o pārere bunā
despre noi si atunci
suntem eliminati, de unde?
din lumea de pe tabla de şah.

Sau poate suntem prea
sāraci cu duhul si bolnavi
si nu putem trece de caii
si vasalii curtilor domneşti
care aşa cum ştim, ne domină.

Ne luptām între noi,
deşi ne iubim şi plângem,
şi ce suntem noi?
ce este viata în care trăim?
O tablā de sah în care noi
evident, suntem pionii. eliminaţi.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem IV

Ieri, priveam cu afectiune chipul sau lipsit de praf
Ce, privind intr-o oglinda, zarea sobru epitaf.
Azi, eu sufar in tacere pentru praful ce s-a pus
Peste-un suflet demn de viata ce, se pare, a apus.
Maine, am sa-incerc cu mila, praful sa il sterg, indata
Insa chipul din oglinda va pieri in ciob, deodata.

Ieri, din maini, caldura blanda se pierdea in al meu par
Incalzindu-mi, amortirea, capul sau lipit de umar.
Azi, e rece pielea aspra ce trasare la atingeri,
Lacrimand amar privirea ce se pierde printre ingeri.
Maine, va fi sloi de gheata trupul dulce de argint
Ca un turture sagalnic pierdut intr-un labirint.

Ieri, un sunet bland, dar lacom, imi veghea din rasputeri
Noptile de mai si iunie ce curgeau spre alte veri.
Azi, imi zgarie auzul, sunetul plin de tristete,
Ducand muzica vietii peste plaiuri, mii, marete.
Maine, surd imi va fi traiul ce un sunet a strapuns.
In zadar, pe noi meleaguri, va sta trupul meu, ascuns.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea mea

Cruce a mii de cazne ce se-nalţă absurde,
Zi de zi mintea-mi iscodeste tot mai multe.
Ajung pe rand la fiecare dintre-al lor liman,
Dar limanul e hotar pentru altele in care sufletul mi-l simt pribeag.
Şi niciun rod nu dau victoriile far de temei,
Doar hrana, fala si mandrie demonilor mei.

Bucurie, pace, stele rasarite pe noian de inimi fara atatea lupte,
Pentru mine ajung sa fie pietre rare, dar catre Raiul meu o punte.
As da orice sa fie izvor al sufletului de nectar,
Sa ia locul atator intrebari ce viclean tot apar,

Cand mintea-mi strange idei de pe nenumaratele-i alei,
Impreunate si absurde, ale nelinistii scantei.

Sunt cruci atatea-n orice viata, destinul tuturor ne imparte
Catusi izbavitoare pentru ele, suflete-ntinate,
De pacate proprii sau din ascensiune partajate-n dar amar,
Caci lumina din oricine, topeste negrul sinelui, e al vietii corolar.
La lumina cea dintai s-ajunga, in al Eternului crampei,
In veci sa nu se intineze de-ai Raului spini derutanti si atei.

Sunt mii de cai pentru toti dedicate, croite pe masura la fiecare-n parte.
Cadem, ne ridicam, si Binele din noi ne-ndruma mai departe.
Orice zi buna, rea, intoarce lin sau plin de patimi o foaie din al vietii calendar,
In care avem tel sfant sa facem Rai si in mocirla, sa ne-aparam al vietii dar.
Sa ridicam baraje in fata tumultului de inselatoare idei,
Nicicand sa ne impiedicam de-ai nostri demoni, sa trecem peste ei!

Cand lumina mi-e in suflet si mintea-i sol de pace,
Gasesc crucea izvor de mantuire si o duc senin in luptele-mi desarte.
E al meu destin sa vad neclar ce pentru altii e atat de simplu si de clar,
Caci mintea-i argint viu si, cercetand al clarului hotar,
Dezvaluie lumi nestiute, complicate, mari agitate ochilor mei,
Plamadindu-mi astfel crucea, din ale vietii grele averi.

poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini

Străini suntem la noi în ţară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini şi pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem şi între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar şi nostimi

Străini suntem debusolaţi
Pe drumul vieţii pe trasee
Suntem străini şi printre fraţi
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci aşa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Şi foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne ştim
Aici şi-n alte universuri
Suntem străini şi când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre spini răsuflă cerul

peste rugi spinoşi şi fără vlagă
se răsfrâng bucăţi de raze şi de cer
mangaind pamantul vested
ce se-ascunde de pacat si ger.

printre scoarte curg si mai rasar umile
lacrimari de roua-n mir prea sfant
din boboci straini cerandu-si viata
din strafundul verde de pamant.

ca din tunet se aud galceve
de culori si muguri noi venind
dand tribut cantarile iubirii
şi lasand doar oda vietii lor curgand

din lalai amare ce le poarta vantul
peticind si stele si paduri
încoltesc samanta altui grai de huma
să rasune-n mii de colturi.

se-mbrancesc si toate sunt doar una
şi iubiri, si ura la un loc
şi rasar incet din palma de cutuma
multi lastari cu umbre de noroc.

se inmoaie rugii cu iubirea-n crestet
şi scancesc ca pruncii,-inflorind
printre spini amari sa rasufle cerul
dând din viaţa lor, verdelui pământ.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem şi zile bune, avem şi zile rele

avem şi zile bune, avem şi zile rele,
azi suntem optimişti, iar mâine pesimişti,
avem şi zile-n care zburăm, iubind, spre stele,
avem şi zile-n care nu simţi că mai exişti.

aceste zile toate, nu trebuie minţite
de dragul unor inşi ce trec prin alte stări,
avem şi zile care se vor în cer sfinţite,
avem şi zile care evocă devastări.

avem şi zile bune, avem şi zile rele,
azi suntem vorbăreţi, iar mâine prea lucizi,
tu când te lupţi, aiurea, cu versurile mele,
pe cel ce este sincer, chiar vrei să îl ucizi?

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stari

lacul se zbuciuma
lovit de vant
se zvarcoleste tacerea
in mine
cand clipele se zbat
sa moara
valurile vietii se
lovesc de tarmuri
iarba tipa sub talpi
vestejita e dorinta
de-a zbura cu o singura
aripa
copacul se intinde spre
cer
se agata de nori
increngaturile vietii
incalcitele drumuri pe
care pasesc.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupt

rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant

nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie

sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece

poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna tarzie

In coltul nostru drag, intr-o camaruta,
Ne furisam adesea si cautam tacerea...
Solidari cu ea suntem si in liniste deplina,
Rasfoim albume ca amintirile sa curga
Ca un suvoi de apa sigur tumultos.
Dam pagina cu pagina si privim cu duiosie,
La ce eram odat si cine ne-a fost alaturi
La bine, la greu si la necaz.
O inghesuiala mare de ganduri, doruri, sentimente
Starneste –n a noastra minte bucurie, dar si amaraciune.
Retraim aivea drumul noastrei vieti,
Lacrimi arzatoare ne siruie obrajii,
Si-n barba se aduna strop cu strop.
Luam batista si culegem indurerati,
Tot ce-a fost bine, frumos si chiar regrete.
Amintiri, amintiri ce starnesc in noi
O mare nostalgie!
Efemere sunteti ca frunzele pomilor dezgoliti
In prag de iarna!
Deodat iesim din asta stare,
Un ceas desteptator din noi ce-si face datoria, suna,
Si ne-anunta cu alarma lui ca suntem vii,
Sa nu ne lasam dusi de vremea cea trecuta,
Sa raspundem prezent la chemarea lui.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem români

Luăm cu brio orice test,
Chiar exportăm inteligenţă...
La podul dintre Est şi Vest
Suntem piloni de... rezistenţă.

epigramă de Florina Dinescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre generaţia mea de actori şi generaţia lor este că aceştia erau monştrii sacri. Noi nu suntem monştri sacri.

citat din Bruce Dern
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul negru

Plecand spre drum.
A vietii soarta sa-ajungi in capatul mai bun,
Mergand prin stancile ce-ti tin cararea,
Umplandu-ti sufletul si inima si starea,
Lasand in urma,
Un munte-a amintirei umbra,
A sufletului rana,
Ce-apare si dispare ca o iarna,
Dar ce ramane-n tine pe vecie,
Pana cand sufletul n-o sa mai fie.

Si astfel, ajungi sa vezi si zarea,
Vezi cerul, unindu-se cu marea,
Si astfel, ajungi si tu o umbra,
O pata-n sufletul celor ce-ti sunt in urma

poezie de Cătălin Antonov (30 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand iubim...

Visind la locuri unde nu mai suntem,
Visind la locuri unde vom mai fi,
O sa visam etern la fiu de cintec
Si mai ales la clipa ce-om iubi.
Caci ne culegem sufletul cu grija,
Ce-i rau, ce-i bun - amarnic impartim.
Si ce-a ramine pe a vietii tija
Pastra-vom pentru ceasul cind iubim...

poezie de Marian Stamate
Adăugat de Andreea Dobreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

viata aceasta e
ca un fir de praf
risipit pe nisipul
vesniciei

pasesc lasand urme
ale pasilor
pe tarmul vietii

scriu pe nisip
povestea mea
prin faptele luminii
ca niste faclii
in intunericul lumii

clipele vietii
se varsa in eternitate.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!