
Primele iubiri
Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-așez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunați sub ploi de stele.
Brazii mei înalți și plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulțit în mii de copii,
Chipul tău au să ți-l vadă.
Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunții tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi pași ai să alinți,
Îți va fi și-atunci păstrată
Urma pașilor fierbinți.
Căci foșnindu-ți unduirea
Calmă,-a palmelor subțiri,
Mi-a stins până și-amintirea
Trecătoarelor iubiri.
Doar o singură iubire
Lâng-a ta o mai păstrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viață-un un crez.
Ea, al vieții mele soare,
Încălzi-va din senin
Toate cântecele care
Ție am să ți le-nchin.
Mergeam tăcuți alături, străini, odinioară
Și presimțeam că astăzi voi fi îndrăgostit
De fața ta curată ca zorile de vară,
De părul tău de aur împletit.
Dar nu știam că nimeni n-are să poată șterge
Văpăile din inimi, acest pojar nestins,
Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge
Ideile, îmbrățișate strâns.
Că prins de-o vrajă nouă și-atotcuprinzătoare
Voi părăsi boema cu gustul ei amar,
Că vinul, deși-mi place când scapără-n pahare,
Mă va-mbia din ce în ce mai rar.
Văzusem frumusețea privirilor semețe,
Izvoare de lumină, de umbre și scântei,
Dar bănuisem numai adânca frumusețe
De dincolo de ochii mari și grei,
Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o
Și-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viața cu flacăra-i curată
Fără de care n-aș putea trăi.
Steaua polară pe cer, departe,
În scurgerea timpului nu are moarte
Statornic arde în orice seară,
Capăt de osie, steaua polară.
Stelele, luminile, roiuri astrale
Se-nvârt în jurul osiei sale.
Sobră-armonie pururea vie,
Nezdruncinată putere-n tărie.
Osie-a luminilor, dacă te-ai rupt,
Lumile cad huruind dedesubt,
Ca-nvălmășite de tari alcooluri
Lumile cad fulgerate în goluri!
Îngrozitoare schimbare atunci:
Floarea vulcanilor crește din pungi,
Pale se sting ale luncilor flori,
Mori, vegetație, suflete, mori.
Arde o stea între multele stele,
Arde pe ceruri și pe drapele,
Capăt de osie - roșie stea -
Osia trece prin inima mea.
Lumea-mi se-nvârte pe osia dură
În anotimpuri de frig și căldură,
Și când furtunile mă bântuiesc,
Cerbii și vulturii mei o privesc.
Dacă s-ar frânge osia mea,
Cerbii și vulturii mei ar zbura,
Spre alte lumi ar zbura și-ar țipa,
Dacă s-ar frânge osia mea.
Ar năvăli pustiirea secretă,
Cântecu-ar prinde scrâșnet de cretă,
Cerbii și vulturii mei ar zbura,
Dacă s-ar frânge osia mea.
Osia mea-i doar o parte, știu bine,
Osia mare trece prin mine,
Osia este numai o parte
Din marea osie, fără de moarte.
Osia mea nu se frânge nicicând,
Trece prin miezul acestui pământ,
Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,
Două planete, mărgele albastre.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Alexandra Mihai

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Primele iubiri
Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-așez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunați sub ploi de stele.
Brazii mei înalți și plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulțit în mii de copii,
Chipul tău au să ți-l vadă.
Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunții tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi pași ai să alinți,
Îți va fi și-atunci păstrată
Urma pașilor fierbinți.
Căci foșnindu-ți unduirea
Calmă,-a palmelor subțiri,
Mi-a stins până și-amintirea
Trecătoarelor iubiri.
Doar o singură iubire
Lâng-a ta o mai păstrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viață-un un crez.
Ea, al vieții mele soare,
Încălzi-va din senin
Toate cântecele care
Ție am să ți le-nchin.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre stânci sau poezii despre stele căzătoare

Pe osia timpului adoarme clepsidra
Noaptea legănată în vise de stele
Așează zâmbete în icoana iubirii,
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Cu inima-n nisipul despărțirii.
Pictez în cer fereastra de departe
Prin ea să trec, conturul să-ți ating,
În mintea mea doar vânturile bat
Luminând ecoul jertfei ce o strig.
Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,
Pe iarba nopții visată rând pe rând,
Ar vrea să rupă osul aripilor teșite
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.
Ne prindem în sărut ca o clepsidră,
Nisipul nostru e iubirea pură,
Osia timpului e clipa fericirii
Unde tandrețea o lacrimă ne fură!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre noapte
- poezii despre șerpi
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
osia vieții
trece prin inima ta-
univers matern...
haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate despre mamă sau citate despre inimă
Pământul deci se învârtește în jurul lui, în jurul unei linii închipuite, numită axa sau osia Pământului. Axa aceasta are, bine-înțeles două capete și unul dintre ele e îndreptat spre Steaua polară. În acest caz, am pricepe numai decât cum se învârtește Pământul. Stelele nu ar răsări, nu ar apune nici-una.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate de Victor Anestin despre stele, citate despre Pământ sau citate de Victor Anestin despre Pământ

Pierderea în ispită
În sfera timpului melodii de orbită
Trec prin oasele mele înfipte adânc
În măduva luminii pătate de viață,
În umbra incertă cu ochii de țânc.
Arzând țin osia vremii în oasele mele,
Veșnicia pled de otravă întinde peste
Vânătoare din codri ninși de povești
Și fulgii credinței i-adună din creste.
În emisfera mea poezia ta se ascunde,
O ascult străveziu cu limba uscată,
Cerul prinde rădăcini într-o biblie
Prin ninsoarea uitării de uitare uitată.
Aburește cerul în calea-mi rubine,
Tu-mi aduci în palme izvor de fântâni,
O frunză mortuară anunță intrarea
În stâna înaltă a elipsei fără stăpâni.
Stejarul își strâmbă coloana de frunze,
În cercuri se ascund aripile de iarnă,
Din văzduh glasul meu răgușit pornesc
Vocale îndulcite sfârșitului de toarnă
Nici o profeție nu-și schimbă culoarea
În sfera timpului fredonând pe orbită,
În măduva luminii tu-mi adăpostești
Osia iubirii și-o pierzi în ispită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ninsoare, poezii despre frunze, poezii despre vânătoare, poezii despre voce sau poezii despre stejari
Pentru suflet
Te-am așezat în palme,
suflete,
să zbori înalt
printre flori de cais,
îndrăgostit de lume
și de soare.
Încrede-te...
Osia cerului prinde-o în lumină,
viscol să nu cunoști
în ochi cenușiul.
Și apoi,
rodii parfumate gustând,
suflete,
desfată-te până târziu...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viscol, poezii despre flori, poezii despre cunoaștere sau poezii despre Soare

Căutătorul de perle
Din rouă, smulgeam stelele,
una câte una;
mă iubește, nu mă iubește...
și se făcuse frig!
Atunci am ales umbra
și am aruncat licuricii
unei singure seri!
Așa mi-a căzut la picioare,
osia carului mare
care mă poartă avid,
după fiecare întrebare...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre picioare, poezii despre perle sau poezii despre licurici
Osia neunsă scârțâie.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
arbor
îndrăgostit
de lună
osia trupului tău
aprinsă pasărea Phoenix
gogyohka de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre păsări, citate despre iubire sau citate despre Pasărea Phoenix
peste frunzele
adunate gramadă
osia vietii
haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frunze

Carul Mare
nemișcat de osia lui
unde-or fi boii?
haiku de Constantin Păun din Foșnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre boi
Judecătorul ca osia carului: cum o ungi, nu mai scârțâie.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre justiție
o pată pe cer -
lângă măslini s-a frânt
osia Lumii
haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre măslini

Cercul luminii
dimineața
o fisură în stânca lumii prin care pătrunde lumina
ziua
o cîmpie pe care o stăpânește soarele
seara
un crepuscul ca o întoarcere la miraj
noaptea
o turmă neagră de zimbri coboară de pe deal
întregul
o roată pusă la osia timpului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre dimineață
Veți găsi Carul Mare spre nord-vest, lăsându-se din ce în ce spre orizont. E format din șapte stele mai luminoase, patru din ele formând Carul, iar trei formând osia.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină sau citate de Victor Anestin despre lumină

A se vedea
A se vedea la orizont gura mea deschisă
trăsură trasă de ochii mei
în care dorm departe.
Și îți arăt cu degetul... cu osia
cu biciul mâinii drepte
și sângele îl arunc covor
să pășești...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre gură sau poezii despre degete
Ați găsit Carul Mare sau Ursa Major, cum i se spune în astronomie. După ce ați identificat Carul Mare priviți ultimele două stele din patrulater (din car). Acestea indică drumul spre steaua Polară. Trasați o linie imaginară de la steaua mai slabă la cea strălucitoare și mergeți cu privirea până când întâlniți o stea cu strălucire asemănătoare cu a stelelor de la care ați pornit. Aceasta este steaua Polară. Dacă nu sunteți siguri că ați identificat-o bine, mergeți în casă (sau așteptați) o jumătate de oră, apoi ieșiți și vedeți dacă steaua Polară s-a mișcat în raport față de clădirile de pe teren (fata de copaci sau orizont). Dacă nu s-a mișcat este steaua Polară.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre imaginație, citate despre copaci sau citate despre astronomie

Nu cred
Nu cred în stele când mă picură,
Sfârâind pe obrazul încins de copil,
Nu cred în tăcere, un zbor de pistil,
Când cheia pe floare nu mai e sigură...
Nu cred în parce licărind în beteala,
Oscilantă-n pervazul ferestrei picant,
Nu cred în poemul de zori când cerneala,
N-are din suflet un gram de liant!
Nu cred scânteia pe osia lumii,
Statornică-n circul exacerbat,
Nu cred rotirea egală a humii,
Fără speranță, dureri și.. păcat!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre poezie, poezii despre metrologie, poezii despre greutate sau poezii despre durere

Lucrătorul
Te irosești în încordări de arc
lângă roțile mari de oțel.
Strivești între degete sânii materiei.
Iți sunt de păcură mânile și afumate în zorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
pentru tine mașinile cântă
mai frumos decât privighetorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
tu știi că frumoase sunt
numai lucrurile ieșite din puteri omenești.
Tu știi că nici o stea
n-a fost făcută de mâna ta,
și-ți zici: orce-ar spune prea mulții gureșii poeți,
nici o stea nu-i frumoasă.
Din fântâni sfredelite-n osia planetei
iți scoți gălețile de foc.
Nu te cunosc, nu mă cunoști,
dar o lumină alunecă
de pe fața ta pe fața mea,
și-o strig în sfintele vânturi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre sâni, poezii despre sfinți, poezii despre privighetori sau poezii despre planete
Oiștea
când ninge mușc strâns cu dinții din față
felia mea de timp,
îmi pun perdele de gene moșnegești
peste tot târgul cu biserici și piață de duminică
cineva mi-a înhămat o umbră de marginea claviculei
și mi-e tare greu de soarele care trage prelung
osia trupului meu,
cineva îmi calcă pe oiște și lanțuri
și încarcă toată casa bunicii în spatele meu
odată cu vântul și agale
trec printre cetini ca o cerșetoare
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre dinți, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică