Trandafirul

E nobilă această floare
(Nu face parte din ciulini!)
Şi-atunci mă-ntreb eu, de ce, oare,
De vreo "cinci ani" a dat doar spini?

epigramă de Mircea Bena din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

O floare veştedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Şi-un vis ciudat, nepământesc
Trezeşte-n pieptul meu imagini.

Pe unde a-nflorit, şi când?
De care Mai avut-a parte?
Şi cine-a rupt-o, cu ce gând?
Şi pentru ce a pus-o-n carte?

Să amintească un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?

Mai sunt pe lume el şi ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veştejiţi aşa,
Precum aici această floare?

poezie celebră de Puşkin din Opere alese (1828), traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciulini

... ciulini, atât de mulţi ciulini
se pretind floare, ţepi în flori
pe câmpul glod, prin prunduri cu arini
uscaţi, că apele au secat culori,
s-au dus pe alte albii, seci
odată, ce-s acum râvnite,
cum paşii când le dai poteci
şi bănci la trupuri ostenite...
nu doar să înţepi, sânge să curgă,
să poţi, vampir, doar tu să "mânci"
până şi ţarna, ziua amurgă,
cât a rămas, cum câmp în stânci
şi să nu dai nici strop, ascuns
de atât arid, avid de avere,
doar tu să sorbi în de neajuns,
până ce cu-alţi ciulini vei piere...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, în această viaţă, avem parte de vin ceresc

Trebuie să-l resping când Însuşi Cel-de-Sus nu a făcut-o,
Iar califul nostru-i venerează generoasele-nsuşiri?

Vin de obârşie nobilă, zglobiu şi scânteietor,
Rivalizând cu al aştrilor buchet de trandafiri...

Deşi poate nu vom cunoaşte raiul în această viaţă,
Bând vin avem totuşi parte de cereşti, serafice împărtăşiri.

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaselea simţământ

Ţi-aduci aminte, oare,
Eram un pom în floare
Privirea m-a scuturat?

Ţi-aduci aminte, oare,
Eram în vânt o floare
Şi mâna ta m-a capturat?

Ţi-aduci aminte, oare,
Că mirosind o floare
Petalele i-ai numărat?

Ţi-aduci aminte, oare,
C-ai auzit o floare
Strigând la cel care-a plecat?

Ţi-aduci aminte, oare,
C-ai rupt cândva o floare
Şi fructul nu i l-a gustat?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Craiova vezi, uneori, câte-o baracă având firma "Video-Bar"

Un lucru vreau să fie clar:
Eu cred c-ar fi mai bine dacă,
În loc de cel "Video-Bar",
I-ar zice "Video-Baracă".

epigramă de Mircea Bena din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ

Dacă-n cer sunt multe stele,
Mă întreb şi eu, posac:
Cum să iau vreo cinci din ele
Să le pun într-un coniac?

epigramă de Mircea Constanda din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci

Ai încercat cu spini să te-nconjuri,
iar ei ţi-au devenit acum sechele
din vremea când petalele-n arsuri
voiai să le transformi în imortele

Pe care niciun gest, cât de firesc,
să nu le-atingă, să nu le-nfioare,
şi, nici măcar în şoaptă, "te iubesc!"
să nu-ţi atingă sufletul de floare.

Acum, în cuibul incomod de spini,
iubirea te îndeamnă la visare,
şi vezi, în scutul tău, doar mărăcini
din care zborul tău vreo şansă n-are.

Ai vrea să treci de ei, priveşti în sus,
ai vrea să scapi de vocile secrete
ce-ţi spun că e târziu şi c-a apus
iubirea. Tu le crezi? E Dragobete!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consternare

Cum de l-or fi arestat?
Se-ntrebau vreo cinci cucoane,
Că era frumos bărbat
Şi un tip de… milioane.

epigramă de Mircea Constanda din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Folk-istului Mircea Baniciu

Tot umblând prin valea seacă,
Dom' Baniciu-n sindrofii,
Cu "hangerul" fără teacă,
A făcut vreo cinci copii.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să faci ceva, înseamnă că îţi mai lipseşte ceva, dar ce anume îi lipseşte lui Dumnezeu, ce anume îi lipseşte aceluia ce e deja totul din întreg? Îi lipseşte lui vreo parte ca să facă vreo parte? Vorbeşte de "utilitatea" facerii ca şi cum ar fi vreo virtute şi nu cea mai cruntă deşertăciune? Când afirmi asta nici măcar nu bănui că îi condamni la suferinţă pe cei care sunt paralizaţi sau bolnavi, oare realizezi că exact asta era ideologia fascistă? Dumnezeul minţii este "a şti" şi Sfântul ei duh este "A face", dar te poţi face pe tine? Sau tu trebuie să exişti mai întâi ca apoi să faci? Află de ce exişti tu şi apoi vei vedea că întotdeauna şi fără nici o excepţie făcătorul nu-i decât o făcătură. Pentru că atâta timp cât nu realizezi că te afli într-un vis fals numit veghe, ego-ul tău îl va trimite pe Dumnezeu în concediu şi vei face tu lumea. Dar imediat ce vezi că facerea din visul din noapte este EXACTĂ cu facerea din visul din zi le vei da pe amândouă deşertăciunii în plata Domnului!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Leandru

Cinci ceasornici de perete, şi vreo cincisprece de masă
Şi de buzunar Leandru are întru a sa casă;
Toată ziua el nu face decât tot le regulează
Înapoi sau înainte, le întoarce şi le-aşează.
Din această osteneală ce folos poate să-i vie?
Nici un om ca dânsul bine câte ceasuri sunt nu ştie.

hexagramă de Alecu Donici din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-şi caută odihnă, fiind istovită
Şi se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Şi nopţile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt şi chem resemnarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu eşti departe, mai sus decât norul
Şi-atunci mă întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că ştiu cine sunt!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia primăverii

Mă dori
Ai spini
Ciulini
Şi flori

Şi ţepi
Şi maci
Şi-n draci
Înţepi

Şi eşti
Şi faci
Şi taci:
Iubeşti

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Natura,-n sine, e o floare
Curată, nobilă şi pură,
Spurcată doar de-aceia care
Sunt mincinoşi... de la natură.

paradox epigramatic de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia e mare, împovărătoare, ca stânca de tare, usturătoare şi are spini, ciulini pe a omului spinare; cine de ea se dezlipeşte, uşor, uşor se linişteşte şi în multe aspecte ale vieţii se îmbogăţeşte.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema ultimei cunoaşteri

Lăudându-mă că nu am ucis vreo pasăre
În toată existenţa mea,
Am stârnit râsul vântului...
"-Nici eu nu am ucis vreo pasăre,
În toată existenţa mea,
Doar câteva zboruri..."

Lăudându-mă că nu am rupt vreo floare
În toată existenţa mea,
Mulţumindu-mă să le admir şi să le vorbesc în şoaptă,
Am stârnit râsul ironic al ploii...
"-Nici eu nu am rupt vreo floare,
În toată existenţa mea,
Doar mi-am vărsat supărarea în sufletul lor multicolor..."

Lăudându-mă că nu am ucis vreo primăvară
În toată existenţa mea,
Dimpotrivă, iubind-o,
Am stârnit râsul fierbinte al soarelui...
"-Nici eu nu am ucis vreo primăvară,
În toată existenţa mea,
Doar i-am lăsat uneori, pe obraz, arsura idealistei lumini..."

Lăudându-te că mă iubeşti mai mult decât te iubeşti pe tine însuţi,
Ai stârnit râsul zguduitor al Atotputernicului Dumnezeu...
S-au mişcat munţii din rădăcini şi templele de pe temelii într-un zâmbet larg şi lipsit de echivoc...
"-Şi pe Mine M-a iubit mai mult decât pe el însuşi, după ce M-a răstignit..."

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nicio coroană nobilă, bine sau chiar rău purtată, dar este o coroană de spini.

citat clasic din Thomas Carlyle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul roşu

Trăiesc în terenuri uscate
Şi lanuri cu spicele spini,
Sărmanele inimi uitate
Alături de aspri ciulini.

Doar vântul le ştie plăcerea
Când râd într-un roşu-carmin
Purtându-şi prin lan mlădierea
În dansul cu paşi de rubin.

Le-adie petalele-n runde
Pe ringul încins de sub cer,
Şi-mi pare că inimi din unde
Îngână, spre zări, "Leru-i ler!".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne floare

Floare nu ştie că e floare
şi totuşi între spini
rămâne floare

Omul cunoaşte că e om
şi totuşi între oameni
sunt puţine flori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar poeţii

Acum când vreau să te uimesc
Prin vorbe nerostite de niciunul,
Mă sperie poeţii ce au fost,
Că te legau în tei sau te dorea vreunul.
Tu erai văzută ca o floare,
Cea mai frumoasă floare,
Doar Universul te iubea
Iar un Luceafăr trist, te adora.
Erai măceş,
Cădeai pe stele
Ba chiar mureai la unu' în braţe
Un alt poet te învia.
Eu cum să lupt cu toată cartea
Că eşti frumoasă şi aştepţi
Să-ţi spun măcar o strofă
Originală, s-o accepţi.
M-am dus la ţărm să-ntreb şi marea
Ce vânt te-aduce şi de unde
Am stat o zi să îmi răspundă
Dar luna m-a gonit acasă.
Am stat şi-acasă vreo trei zile
Să aflu cum pot să te iubesc,
Dar m-am blocat,
şi-acum, şi-atunci.
Tot mai aştept poeţii vii,
Să mă ajute să găsesc
Măcar un vers, ca să revii.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (3 martie 2018)
Adăugat de milidumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!