Da, cred că e timpul să mă grăbesc, din avalanşa semnelor care m-au asaltat în ultima vreme am reţinut câteva avertismente fatale, trebuie să-i iau Morţii înainte.

Laurenţiu Fulga în Salvaţi sufletele noastre (1980)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul meu nebun, care nu ştie ce sentinţă i se pregăteşte şi ce arme stau încă de pe-acum aţintite asupra lui, urmărindu-i atente goana dezlănţuită, să-l execute. Pe mine să mă execute, fiindcă eu şi timpul meu suntem totuna, cum aş mai putea exista în afara propriului meu timp ucis?

Laurenţiu Fulga în Alexandra şi infernul (1966)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio zi n-a trecut de când mă aflu pe front şi ceasul mi-a luat-o razna. Timpul meu s-a smuls din ordinea timpului universal şi a luat-o razna.

Laurenţiu Fulga în Alexandra şi infernul (1966)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara alerg pe străzile oraşului, fac cercuri prin parcul Cişmigiu, sunt printre oameni, şi mă grăbesc tot timpul, adică mă prefac ca mă grăbesc undeva. Iar în funcţie de cum se grăbesc oameni, ma grăbesc şi eu.

citat din Istvan Teglas
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murim de infinite ori mai mult decât se constată clinic.

citat din Laurenţiu Fulga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxal, dacă nu chiar absurd, că mă gândesc la aşa ceva chiar sub imperiul orei mele de naştere, sub obsesia ei. A orei, precizez, fiindcă eu totdeauna am pus ora de naştere a cuiva în relaţie ocultă cu ora morţii sale. Încărcătura celei dintâi, indiferent de fiinţa pe care o lansează în lume, de stirpe nobilă sau dimpotrivă, cuprinzând şi germenele inefabil al orei de pe urmă.

Laurenţiu Fulga în Salvaţi sufletele noastre (1980)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e timpul pe care trebuie să-l aştepţi până mori.

aforism de Laurenţiu Alin Trif
Adăugat de Alinosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, răul mizeriei şi răul aurului îl strică şi-l înrăieşte pe om deopotrivă. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea întregii colectivităţi? Nu ştiu din care parte trebuie stăruit pentru reuşită, dar ştiu că totul se va produce din nou numai prin intermediul omului. Eu am fost multă vreme singur împotriva hidrei răului, acum voi sunteţi o mulţime... Primiţi de la mine, voi tineri, cunoaşterea mea, dobândită la sfârşitul vieţii mele. Şi porniţi de la ultima mea cunoaştere spre o cunoaştere nouă. Aşa cum s-a schimbat lumea înaintea noastră, aşa se va schimba şi după noi. Dar pentru asta nu-i îndeajuns o singură pereche de mâini şi un singur creier. Iar voi fiţi acei ce vor croi lumii drumul schimbării în bine. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea colectivităţii... Chinuiţi-vă cu moştenirea pe care v-o las şi nu-l părăsiţi pe om.... Credeţi în el aşa cum cred şi eu.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi... iartă-mă că nu am cu ce daruri să-ţi răsplătesc numai şi faptul că exişti, că stai cu faţa către mine, că te laşi pierdută în ţesătura aceasta de umbre şi amăgiri, că vindeci cu aleanul tău toate nevindecatele mele dureri.

citat din Laurenţiu Fulga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprindere

şi vine o vreme de restrişte
sufletul îţi stă în cumpăna amintirilor insiropate
când trebuie să-i omorî pe toţi ai tăi
în tine
să-i arunci peste bord în săculeţe de nisip
balonul se ridică, piciorul face un pas
pe drumul înflorit ţie
privirea înainte călătorule
barca navighează oriunde vrea gândul
peste epavele îngropate pe fundul oceanului
e rândul tău, e mâna ta, o singură lovitură
o singură viaţă
ultima reprezentaţie
copacul adânc înrădăcinat în noroi
nu are aripi să zboare
până nu-ţi descarci revolverul
şi ieşi pe uşa casei
direct în lume

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vreme vine, vreme trece,
Timpul ne petrece rece...
Noi, trecători pe scena vieţii,
Vrem să-i înţelegem zborul,
Vrem să-i degustam esenţe.

poezie de Valeria Mahok (26 noiembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ultima iarnă

În ultima iarnă
În care ţi-am rostit numele,
Am rostogolit timpul
Să-mi treacă de dor,
Să-mi aducă lumină nouă
După furtuni de zăpadă,
Îngemănând într-o ultimă oră
Pământ şi cer după curcubeu.
Am răsturnat paşii nehotărâţi
Din cercul de foc al gândurilor mele,
Şi m-am îndemnat să luminez eu
Zborul neprefăcut al dorinţei,
Sărutul născut în întuneric
Şi timpul care îşi reglează scurgerea,
Ştiind că tot ce trebuie
Să se împlinească, se va împlini
După ultima iarnă...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să am câţiva copaci frumoşi în faţa uşii şi dacă bunul Dumnezeu vrea să mă fericească pe deplin, atunci îmi va acorda bucuria de a vedea şase sau şapte din duşmanii mei spânzuraţi de aceşti copaci. După moartea lor, cu o inimă plină de compasiune, le voi ierta tot răul pe care mi l-au făcut în timpul vieţii. Da, trebuie să-i iertăm pe duşmanii noştri, dar nu înainte de a-i vedea spânzuraţi. Nu sunt răzbunător. Aş vrea să-mi iubesc duşmanii. Dar nu-i pot iubi înainte de a mă fi răzbunat. Abia atunci inima mea se deschide pentru ei. Atâta vreme cât nu te răzbuni, amărăciunea persistă în inimă.

citat clasic din Heinrich Heine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Îmi doresc să fi ţinut legătura cu prietenii mei". De multe ori nu şi-au dat seama de beneficiile relaţiei cu prietenii cei mai buni decât cu câteva săptămâni înainte de moarte, când le era imposibil să-i mai găsească. Mulţi dintre ei au fost atât de prinşi în viaţa de zi cu zi, încât au lăsat prieteniile să se stingă odată cu trecerea timpului. Au existat multe regrete pentru faptul că nu au oferit prieteniei timpul şi efortul pe care îl merita. Tuturor le este dor de prieteni înainte de moarte.

Bronnie Warre în Top 5 regrete ale muribunzilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul, timpul şi necazul meu

Mă simt ca o duminică pe care celelalte zile ale săptămânii o cred nebună.
Mă simt ca un soare pe care celelalte stele îl cred lună.
Mă simt ca un ceva pe care altceva îl crede nimic.
Mă simt ca un cineva pe care ceilalţi nimeni îl cred, şi zic:
- Doamne, tu simţi că sunt mai mulţi aceia care mă cred pe mine nimic sau mic,
Decât aceia care te cred pe tine mare sau tot?
- Stai liniştit, nu-i cazul, nici vremea să-i socot!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte ca Timpul să-i altereze

În ora despărţirii erau plini de tristeţe.
N-au dorit-o: împrejurările-o făcuseră necesară.
Nevoia de a-şi câştiga existenţa l-a forţat pe unul dintre ei
să plece departe – New York sau Canada.

Dragostea pe care-o simţeau nu mai era proaspătă;
atracţia dintre ei încet-încet scăzuse,
atracţia scăzuse simţitor.

Dar să fie separaţi... nu asta era ceea ce doreau.
Împrejurările hotărâseră. Sau poate Soarta
a apărut ca un artist şi-a decis să-i despartă acum,
înainte ca sentimentele lor să moară complet,
înainte ca Timpul să-i altereze:
să rămână întotdeauna pentru celălalt ceea ce fuseseră,
o fiinţă frumoasă de douăzeci şi patru de ani.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu - după ce şase cadavre fuseseră descoperite, după ce căutările altor doi alpinişti fuseseră abandonate, după ce chirurgii îi amputaseră coechipierului meu Beck Weathers mâna dreaptă cangrenată - lumea s-a întrebat de ce, atunci când vremea a început să se înrăutăţească, alpiniştii aflaţi pe ultima porţiune a traseului nu au acordat atenţie semnelor. De ce ghizi veterani himalayeni au continuat să urce, să împingă de la spate mulţimea de amatori neexperimentaţi - dar care plătiseră fiecare până la 65.000 de dolari ca să fie duşi în siguranţă pe Everest - într-o evidentă capcană a morţii?

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte cerşetorul (Ce mi-a spus Luna)

Vino, gustă din pâinea trândăviei,
Aşează-te lângă izvorul cu unde cristaline:
Câteva flori vor fi străjerii tăi,
Câteva păsări vor cânta pentru tine.

Vino, mănâncă pâinea de care nimeni
n-a mai avut parte de ani mulţi, cincizeci:
Oamenii se grăbesc, n-au niciun dor
Şi n-au nici lacrimi pe obraji, ochii lor sunt reci:

Ei se grăbesc, aşa că n-au nicio iubire:
Nu pot blestema, nici râde stând la lafuri –
Le mor inimile de când sunt tineri
Făr-a avea morminte sau epitafuri.

Pâinea mea i-ar scuti de multe griji,
N-ar mai trebui-n ore timpul să exprime–
Pleoapele le-ar fi zbor somnoros de fluturi,
Iar fanteziile pline de melodii şi rime:

Fiecare suflet e-un trandafir misterios
Sau un pom emanând arome de şerbet.

Vino, gustă din pâinea trândăviei
Mi-a spus Luna, toată numai zâmbet.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe oricare altul s-ar fi aşteptat Maria să-l descopere lângă mormântul bărbatului ei, în cimitirul năpădit de ierburile verii, în afară de chiar ucigaşul acestuia. Cine ştie ce pacoste sufletească îl va fi adus acolo, fiindcă de remuşcări nu putea fi vorba, nici de legea paradoxală care totdeauna îl împinge pe criminal să comunice în secret cu propria-i victimă, Timotei avea minţile întunecate şi sentimentele contradictorii.

Laurenţiu Fulga în Fascinaţia (1977)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii aveau nevoie de un tratament, şi nu să fie dispreţuiţi. La fel este cazul cu toţi infractorii, întrucât nu cred că nici un infractor este născut infractor. Modul cum au fost crescuţi, societatea care i-a format i-au făcut infractori. Şi, de vreme ce mintea lor este de la început răufăcătoare, este nevoie să le schimbi întreg felul lor de gândire. Nu este de folos să-i înlănţuieşti, să-i arunci în puşcărie, să-i baţi. Asta nu înseamnă nimic. Trebuie, pur şi simplu, să le aduci aminte că dacă sunt infractori, vor fi infractori pentru totodeauna!

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos ---
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu acceaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi).

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!