Paradoxal, dacă nu chiar absurd, că mă gândesc la așa ceva chiar sub imperiul orei mele de naștere, sub obsesia ei. A orei, precizez, fiindcă eu totdeauna am...
Paradoxal, dacă nu chiar absurd, că mă gândesc la așa ceva chiar sub imperiul orei mele de naștere, sub obsesia ei. A orei, precizez, fiindcă eu totdeauna am pus ora de naștere a cuiva în relație ocultă cu ora morții sale. Încărcătura celei dintâi, indiferent de ființa pe care o lansează în lume, de stirpe nobilă sau dimpotrivă, cuprinzând și germenele inefabil al orei de pe urmă.
Laurențiu Fulga în Salvați sufletele noastre (1980)
Adăugat de Dan Costinaș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.