Ăla mic

Ăla mic, nu te da mare
Că se sperie tramvaiul
Şi-ai să vezi tu halimaiul
La ieşirea din parcare!
Că sunt bune sau sunt rele
Slovele, ştie doar timpul
Dacă nimeresc olimpul
Că vin ploi ca să le spele:
Ori coclesc, ori strălucesc
Fiecare după un firesc.
Dacă nu-ţi aduci obol
Jertfa ta la o statuie
Te-nvârteşti, îi dai ocol
Şi-apoi pleci, laşi locul gol
Şi-ai scăpat fără cu-cuie;
Nu-ţi mai scărpina buricul
Că devii şi mai ridicul!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă mască

Dacă eşti hain la suflet
Şi ai cugetul pătat,
Dacă fals e al tău zâmbet,
Poartă mască şi-ai scăpat.

Dacă pe al tău amic
Fără milă l-ai trădat,
Dacă ai un suflet mic,
Poartă mască şi-ai scăpat.

Dacă ştii că-n viaţa ta
Ai minţit şi-ai înşelat,
Dacă nu te poţi schimba
Poartă mască şi-ai scăpat.

Dacă cineva într-o zi
Va dori să te cunoască,
Tu deschide-ţi inima...
Însă nu uita de mască.

poezie de Octavian Cocoş (8 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La dezastrul de pe piaţă

Hai paiaţă joacă-ţi rolul
Îmbrăcat în haine moi
Să-ţi aduci şi tu obolul
Vremurilor astea noi

Spune-ne să te privim
Să ne recunoaştem gena
Când te-or duce, aferim
Să laşi singură arena

Câte vorbe otrăvite
Ţi-au ieşit ţie din gură
Omorai un lan de vite,
Umpleai grâul de mălură

Şi-un cuvânt pe altu-l spală
Poate înghite tata moşu'
Ptiu, mai maimuţă tropicală
Că mai ai şi fundul roşu!

Fără jenă, fără teamă
De atâtea muşcături
Dacă Mişa te mai cheamă
Prin sughiţ şi lătrături

Hai retrage-te din ringuri,
Calcă tu niţel aiurea
Şi-ai să vezi cum rămâi singur
Şi-o să-ţi cadă în cap pădurea!

Cin' ţi-a spus să mai rămâi
Ca momâia la fereşti
Să te ierte cei dintâi,
Să încerci iar să ne prosteşti?

Cât acces, atât success
Tu dă vina iar pe noi
Numai musca de pe fes
O cunoaştem amândoi

Poate vrei şi vreo statuie
Cu, de frâu ţinându-ţi calul!
Dacă n-o să fie, nu e
Supărare cu muscalul?

Cine-alege umbra în lege
În zadar îşi vrea alură
Şi statuie de statură
Comparabilă c-un rege!

Lasă vorba giurumeaua
Rupe-te cât mai e timp
Că te bate tinicheaua
Şi te scoate din olimp!

Hai paiaţă, intră în rol
Dacă te-au adus în faţă
Adu-ţi şi tu un obol
La dezastrul de pe piaţă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrătorii viei

de ce dăm noi importanţă
omului după ţinută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanţă

orişicare se dă mare
şi-şi adaugă la puncte
numai calităţi defuncte
mai ales când nu le are;

de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
că tot nu ne cred şi nici
nu le semănăm la gene?!

pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ţi zornăie în pungă;

uită-te cum crapă coaja
pomului ce nu dă roade
iar invidia te roade
până când adoarme straja

şi-ai să vezi cum bate vântul
prin livada ta pustie
dacă e să nu mai fie
sprijinit deloc avântul

zestrea ta, averea vie
grijă cui o laşi în urmă
că noi nu suntem o turmă
ci doar lucrători în vie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilula

Cuvântul pilulă e doar un motiv
Pentru o nouă divagaţie
Tu ştii că eu sunt şi nu sunt emotiv
Şi în această ecuaţie
Cine trebui' să ştie, sigur nu ştie
Dacă am sau ce n-am seara în farfurie
Dacă-mi place s-alerg după fluturi iluzii
De ce nu-l mai citesc pe adeptul Moruzzi
Acestea, vei spune, sunt numai pretexte

Să-nconjur planeta pe jos
Toată viaţa învăţăm la texte
Dar câte din ele ne sunt de folos?
Şi oricum, pilula e inofensivă
O iei, dacă vrei o citeşti, o arunci
Te-aşezi în fotoliu, amesteci un punch
Apoi încă unul şi cazi în derivă
Şi-ţi place să crezi că semeni cu Buda
Cu Pablo Picasso sau poate Neruda
Că tu eşti la toate cap şi buricul
Dar nu pomeneşti cuvântul ridicul
De care mai bine că n-am amintit
Şi-n urmă te scoli,
puţin ameţit.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trasul pe sfoară

Am găsit o tolbă cu scrisori
Înăuntru erau doar citaţii
Că suntem vânduţi la licitaţii
Şi ne-agaţă-n pomi, de nişte sfori

Dar nu-ţi face griji că nu ne-ascultă
Nimeni ca să ia câte-o măsură
Dacă soarta nu se mai îndură
Să ne scoată de la catapultă;

Să vezi c-o să primim certificate
Despre care nimeni nu ne-ntreabă
Cei de sus lucrează fără grabă
Şi-apoi ne scutesc de libertate.

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doar azi...

Dacă nu-ţi pierzi minţile, nu eşti îndrăgostit,
dacă nu-ţi ia minţile, nu e cea care să te
completeze, dacă nu-i cedezi ei timpul, e doar
un simplu anotimp, dacă nu o simţi în toate
anotimpurile, a fost doar vreme trecătoare!

Dacă îţi aminteşti doar azi de ea, nu ea a fost,
e şi va fi iubirea ta, dacă doar azi îi dăruieşti o
floare, un sărut sau cine mai ştie ce, nu ea e
persoana ce îţi domină timpul şi viaţa, dacă
doar azi îi vorbeşti... nu ea e şi va fi versul tău!

O singură zi dintr-un calendar rătăcit nu poate
cuprinde rătăcirea ta, cu o singură zi dintr-un
an nu poţi recupera anii trecuţi... anii pierduţi, o
simplă zi... dacă nu-ţi aminteşti ce iubeşti, ce
te-a făcut Om, în fiecare clipă şi zi, nu e iubire!

O singură zi... poate fi ziua în care imităm ori
jucăm un rol în care credem că suntem
îndrăgostiţi ori iubiţi şi suntem... iubiţi la
comandă dar nu îndrăgostiţi, iubirea şi Omul,
femeia şi iubirea nu are zi, toate acestea...

Toate acestea au timpul, ziua devine un veac
şi veacul devine o zi, toate depind de prima şi
singura clipă în care s-a născut iubirea dintre
un El şi o Ea, la multă iubire... şi anii nu-i
pomeniţi, iubirea nu are ani şi nici,, trecere"!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă tu capul ţi-l mai poţi păstra
Când toţi şi-l pierd şi spun că-i vina ta
Dacă în tine crezi când toţi se îndoiesc
Şi calm accepţi când vezi că te-ocolesc;
Dacă aştepţi şi n-o să oboseşti
Şi-o să-nţelegi când toţi te vor minţi
De poţi la ură să te stăpâneşti
Şi să nu pari prea înţelept tu ştii:

Dacă visezi, dar ştii că sunt doar vise
Dacă gândeşti, dar nu-ţi faci gândul ţel
Izbânda şi Năpasta de-ţi sunt scrise
De poţi zâmbind să le priveşti la fel;
Dac-adevărul poţi să îl rosteşti
Şi nu te temi că unii-l deformează
De poţi privi cum piere ce iubeşti
Căci spre zidire mintea ta lucrează:

Dacă ce-ai câştigat în viaţa ta
Tu poţi să rişti când unii dau cu banul,
Iar dacă pierzi, să-ncepi iar a lucra
Şi să nu sufli o vorbă întreg anul;
Dacă şi inima, şi nervii, şi toţi muşchii
Te pot sluji şi după ce-au pierit
De poţi să mai rezişti cum numai tu ştii,
Fiindcă Voinţa nu te-a părăsit.

Dacă-n mulţime nu îţi pierzi virtutea
Dacă cu Regii poţi rămâne cine eşti
Printre prieteni şi duşmani de nu-ţi pleci fruntea
Şi când eşti lăudat, tu te smereşti;
Dacă poţi umple un singur minuţel
Fugind de timp în fiecare zi
Vei dobândi Pământul şi tot ce e pe el
Şi ce-i mai important, tu Om vei fi!

poezie de Rudyard Kipling, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar nebunii mai aleargă

Viaţa doamnă nu-i aşa cum vrei
Să mergi cu sacul la umplut
Un obuz ca un abuz
Va cădea mâine la trei
Şi-ai să vezi că din tot vraful
Se alege numai praful
Şi pe nimeni n-a durut
Şi-o s-o luăm de la început;
Viaţa doamnă e o luptă
Fără milă, fără legi
Şi nu ştii cu ce te alegi
Că e zilnic mai abruptă:
Fiecare pentru sine
Lasă în urma lui cadavre
Şi frumoasele palavre
Numai cât să-i fie bine;
Poţi să suferi, poţi să speri
Jinduind la primăveri

Doar nebunii fără scuturi
Mai aleargă după fluturi
Cât mai poate fiecare
Şi se îmbată de culoare!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi uiţi legământul!

Să nu-ţi uiţi legământul, să nu ţi-l uiţi, îţi spun
că-ai să-l regreţi odată plângând ca un nebun
şi-ai să străbaţi pustiuri topindu-ţi ochii goi;
dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii 'napoi.
Să nu-ţi uiţi datoria spre Sfântul Dumnezeu,
că nu-i o altă vină s-o ispăşeşti mai greu
şi-ai să boceşti odată cu sufletul arzând;
dar vremea ta trecută n-o mai întorci nicicând.

Să nu-ţi uiţi aşteptarea acelor ce te plâng,
că ai s-o simţi ca jarul arzându-ţi sânul stâng
şi-ai ocoli pământul să poţi afla pe-acel
ce ţi-ar ierta păcatul, să poţi să scapi de el.

Să nu uiţi niciodată ce-i unic şi divin,
căci toată viaţa-n urmă ţi-o vei 'neca-n venin,
dorindu-ţi orice moarte, pe zi de mii de ori —
nici suportându-ţi viaţa, şi nici putând să mori.

... Ci ţine-ţi legământul şi dragostea frumos;
aşa să mergi cu ele în faţa lui Hristos.
Când mulţi se duc în Iadul amarelor mustrări,
tu 'nalţă-ţi legământul spre veşnice cântări.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrejul

Nu-ţi ieşi din pepeni
De ce să ieşi dintre bunii tăi pepeni?
Mai bine rămâi aici
Unde să pleci?
Între dovlecei?
Ce rost are?
Nu-i cunoşti
Sunt şi cam zevzeci
Nu-ţi ieşi din harbuji
Stai între ei
Între credincioşii tăi
Că te păzesc de rele
Ei sunt îngerii tăi păzitori
Şi pepenii au îngeri
Au şi diavoli
Vai de capul lor
Când intră dracii în pepeni
Înnebunesc de-a binelea
Încep să joace în vrej
Să scoată limba
Să pocnească, să explodeze
Să te ferească sfântu'
Când îşi ies din pepeni
Stai pitit între pepeni
Dacă ţi-e incomod
Fă-ţi un culcuş
Cu un boşar drept pernă
Visezi frumos
Dormi neîntors
Nu-ţi ieşi din pepeni
Tot la ei ajungi.

poezie de Hary Salem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu ţi-a fost dată ca să suferi sau să trăieşti în chin şi durere. Viaţa este un dar - bucură-te de el! Nu-ţi mai focaliza atenţia pe tot ceea ce nu-ţi place, elimină cât de mult poţi suferinţa care este cauzată DOAR de gândurile tale (nimic din exterior nu-ţi poate face rău decât dacă tu alegi asta) şi caută bucuria şi plăcerea de a trăi. Hedonismul pe termen lung ar fi normal să fie abordarea ta în viaţă, nu drama pe care o creezi (conştient sau inconştient) în fiecare zi. Nimeni nu-ţi va ridica statuie pentru suferinţa ta, însă plăcerea ta de a trăi îi poate inspira şi pe cei din jur.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne fereşte!
Multe mai sporovăieşte.
Câte-n lună şi în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înţelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alţii rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlneşti câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ţi se zbârleşte părul.
Sufletul ţi se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar staţi. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Şi destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-înveţe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-înveţe s-o păstrăm
Şi corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De foarte multe ori când privesc în gol încerc să nasc dacă pot spune aşa ceva acolo.
Golul e un cuier simplu
în care dacă plouă îţi laşi umbrela
dacă ninge
îţi laşi bradul
dacă e război îţi laşi arma
dacă mori îţi laşi viaţa
dar dacă te naşti să te uiţi şi să priveşti în gol
atunci
da atunci
să îţi laşi casa şi să pleci cât poţi mai departe
de tine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti altfel

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai şi ninsori,
Cât de-ncâlcită eşti spre seară,
Eşti cum n-ai fost pe vechii zori.

Acum eşti verde cu răceală,
Acum eşti caldă peste flori,
Apoi eşti albă de zăpadă,
Eşti cum n-ai fost pe ochişori.

Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu ştiu,
Lăsându-ţi sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.

Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori şi-apoi pe noi,
De-aş şti ce ţi-am făcut surato,
Cât m-aş certa întins sub ploi.

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porţi de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Şi luncile ce nu mai sunt.

E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Şi-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te-ai născut şi-ai fost educat cu un anumit mod de viaţă, adică să porţi botniţă la gură şi pe faţă, capul băgat într-un sac, nu eşti tu vinovat. Dacă cineva îţi va deschide ferestrele sacului şi vei vedea că lumea din afara sacului este mult mai frumoasă, dă sacul şi botniţa jos şi nu-ţi mai trăi trecutul, ci construieşte-ţi alt viitor şi altă viaţă! Găndeşte tot timpul cu înţelpciune în prezent căci poţi fi oricând trecut!

Viorel Muha (ianuarie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ra-tare

moto: Un sânge am şi-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Şi-n urma ei culeg proverbe
În eprubete de absint
-----------

La ce bun dar, să mai chemi
Musafiri la drumul lung
Dacă ţie nu-ţi ajung
Nopţile, ca să te temi?

Invitaţia-i o farsă
Dacă nu mai capeţi viză
Că se-mbarcă în valiză
Şi fac iute cale-ntoarsă

Şi-o să vezi atunci cum le
Iar arunci şi pui pe foc
Dacă-şi bat de tine joc
Dinadins, gazetele

Dacă fotografu' n-ar
Mai semna pe scurt cu Ghe.
N-ai mai ştii că după neg, e
Hotărât s-ajungă star

Toate bune şi cuminţi
Dar nu recunosc că i-am
Furat pipa lui Khayam,
Numai ca să-l scot din minţi.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti tot aici

Ai îmbătrânit de-atunci
Şi frunzele au riduri îngroşate,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
Acum ai crengile împrăştiate.

Eşti tot aici, nu te-au tăiat
Acei ce inimă nu poartă,
Dar parcă acum eşti mai înalt,
Se vede vârful cum se-apleacă.

Pe scoarţa veche ai crăpat
Şi crăpăturile sunt dese,
Dar încă înfloreşti îmbujorat
Şi-mi pare mie să nu-ţi pese.

Mă vezi, eu sunt, da, m-am schimbat,
Îţi mai aduci aminte timpul,
Când adormeam doar mângâiat
Mi-acopereai cu flori veşmântul?

E mult de-atunci, dar n-am uitat
Şi dorul m-a chemat la tine,
Sunt argintat şi supărat,
Sunt singur şi nu-mi este bine.

Am să rămân să-ţi povestesc,
Avem o noapte înainte,
Doar dacă nu te plictisesc,
Cu a mea poveste în cuvinte...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta Educaţiei

Aceasta-i arta de-a trăi, copile:
Să fii curat la suflet şi la trup
Iar viaţa ta să n-o măsori în zile
Ci-n fapte bune precum mierea-n stup.

Tu pe părinţi să îi asculţi orbeşte
Priveşte doar ce sacrificii fac!
Cu fiece copil pe care-l creşte
Un om îşi taie-o cruce în copac.

Pe dascăli să-i cinsteşti cum se cuvine
Fără de ei tu nu eşti om întreg
Poate că unii-s mai săraci ca tine
Dar jertfa lor doar zeii o-nţeleg.

Tu să saluţi întâiul, pe oricine
Fii respectuos, şi-ai să primeşti respect
Nicicând să nu dai cinstea pe ruşine
Priveşte-n ochii tuturor, direct.

Fereşte-te de anturaje rele
Sunt pline puşcăriile de cei
Ce-au săvârşit păcate mari şi grele
Influenţaţi de nişte derbedei.

Nu lua ce nu-i al tău, nu pune mâna
Pe bunurile altuia, îţi cer
Petrece-ţi ora, ziua, săptămâna
Ştiind că Domnul vede tot din cer.

Nu suntem singuri, îngerul de pază
Ne stă alături, fără un cuvânt
Ne apără şi ne supraveghează
Din sfântul leagăn până la mormânt.

Atunci când o să creşti şi-o să-ţi iei zborul
Fii bun ca pâinea caldă, nu uita
Şi-acelui care-ţi cere ajutorul
Dă-i mâna ta în clipa cea mai grea.

Este atât de multă suferinţă
În fiecare zi sunt tragedii
Lumea îşi pierde bruma de credinţă
Chiar pe Hristos, din nou, L-ar răstigni.

Istoria s-a-ntors la barbarie
Holocaust uman şi animal –
Nu-ţi pierde firea, Biblia să-ţi fie
Şi pavăză, şi etalon moral.

În tot ceea ce faci, tu te gândeşte:
Iisus ce-ar fi făcut în locul meu?
Şi negura atunci se risipeşte
Şi ploaia se transformă-n curcubeu.

Aceasta-i arta de-a trăi, copile:
Lui Dumnezeu dă-I slavă ne-ncetat
Şi vei trăi în veci, sătul de zile
Şi ai să fii un om adevărat.

poezie pentru copii de Corneliu Vadim Tudor (8 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa că spune-mi Eva

eşti un tânăr adormit invers
care vede viaţa ca pe ceva bun
eşti decis să nu fii indecis în planurile tale de viitor
şi chiar dacă mă priveşti mirat
cu un pahar de vin pus pe jumătate
tot nu-ţi voi spune numele meu
pentru că eu nu am să-ţi spun cuvinte pe bază de săruri marine

cina o servesc la aceeaşi masă veche
acoperită cu o muşama tăiată pe alocuri
în mijlocul căreia arde o lumânare
drumurile mele sunt aceleaşi în fiecare zi
şi paharul din care beau a rămas mai mic
datoria de la pub s-a mărit
vânzătorul de ziare se face că nu mă vede
oricum în centrul oraşului se dă Metro Eirean pe gratis
şi fericirea aia de care-mi scrii cu atâta lejeritate
o găsesc fără să o caut
şi fără scrupule
iar dacă spui un thanks mai primeşti şi zâmbete
tot pe gratis

vezi tu bătrâne ofiţer de paradigme
dacă laşi gândacul să te asocieze cu un nume
s-ar putea să devii un filosof fără amante
aşa că spune-mi Eva
cea care ţi-a intrat în buzunare să-ţi scormonească idealurile
şi să-ţi numere aerul chinuit din declaraţiile de dragoste

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă la o parte dorinţa de a avea dreptate! Nu spun că nu-ţi mai exprimi opiniile, dar gândeşte-te de fiecare dată la modul şi la implicarea cu care le spui, dacă sunt parte din ceea ce ai fi vrut să manifeşti şi dacă te face fericită. Dorinţa ta de a avea dreptate nu-ţi dezvoltă energiile feminine!

citat din Florina Oneţiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!