Jack Twist: Prietene, ai scos mai multe cuvinte acum decât ai făcut-o în ultimele două săptămâni.
Ennis Del Mar: La naiba, nu am vorbit mai mult de atât într-un an întreg!

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Twist: Jack Twist.
Ennis Del Mar: Ennis.
Jack Twist: Ai tăi s-au oprit la Ennis?
Ennis Del Mar: Del Mar.
Jack Twist: Îmi pare bine să te cunosc, Ennis del Mar!

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ennis Del Mar: Cortul nu arată bine.
Jack Twist (se opreşte din cântat la muzicuţă): Ei bine, nu pleacă nicăieri. Lasă-l în pace!
Ennis Del Mar: Nici muzicuţa aceea nu sună prea bine.
Jack Twist: Asta se întâmplă pentru că s-a cam turtit atunci când m-a trântit iapa.
Ennis Del Mar: Da? Deşi spuneai că iapa aceea nu are cum să te arunce din şa.
Jack Twist: Ei... a avut noroc.
Ennis Del Mar: Da? Ei bine, dacă aveam noroc, muzicuţa aceea se spărgea în două. (Jack râde.)

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Twist (privind umbra lui Ennis reflectată de foc; s-a aşezat pe spate şi se uită la stele, zâmbind): Ceva interesant acolo sus în ceruri?
Ennis Del Mar (pentru prima dată după mult timp, mulţumit): Trimiteam o rugăciune de mulţumire.
Jack Twist: Pentru ce anume?
Ennis Del Mar (zâmbind): Pentru că tu ai uitat să îţi aduci muzicuţa. Mă bucur de linişte şi pace.

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Twist: De ce este întotdeauna aşa de frig? Trebuie să mergem mai spre sud, unde este mai cald, ştii, trebuie să mergem în Mexic.
Ennis Del Mar: Mexic? La naiba, Jack, mă cunoşti, singura călătorie pe care am făcut-o vreodată a fost în jurul ibricului de cafea ca să îi găsesc coada!

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Twist: Mama credea în Rusalii.
Ennis Del Mar: Ce sunt Rusaliile? Ceea ce vreau să spun este că ai mei erau metodişti.
Jack Twist: Rusaliile... nu ştiu... Nu ştiu ce sunt Rusaliile. Cred că reprezintă sfârşitul lumii, când oamenii ca tine şi ca mine merg în iad.
Ennis Del Mar: Vorbeşte în numele tău! Poate că tu eşti păcătos, dar eu nu am avut încă ocazia să păcătuiesc.

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care ştiu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt seminţe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
şi au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi şi despre Ossana eternităţii.
Ne-au iubit şi sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o despărţire, este nevoie de două săptămâni pentru ca ceaţa să se aşeze, însă aceste două săptămâni constitue întotdeuna o perioadă de prioritizare şi dezvoltare a sinelui. Viaţa îţi propune atât de multe decizii. Adeseori, se află chiar lânga tine şi sunt cu adevărat dificile, dar ele trebuie luate.

citat din Brittany Murphy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înveţi mai multe într-o singură noapte albă decât într-un an întreg de somn. Altfel spus, o ciomăgeală e mult mai instructivă decât siesta.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeremy Grey: John? Trebuie să vorbim acum. Este important.
John Beckwith (intrând în biroul lui Jeremy): Ce s-a întâmplat?
Jeremy Grey (suspinând): Avem la dispoziţie trei săptămâni ca să ne facem de cap. Este sezonul nunţilor, prietene!
John Beckwith: Nenorocitule!
Jeremy Grey: Suntem invitaţi deja la şaptesprezece.
John Beckwith: În regulă, acum spune-mi la câte trebuie să plătim pentru băuturi?
Jeremy Grey: Bună întrebare. Îmi place cum gândeşti, la două se plăteşte, dar suntem acoperiţi: Inimi purpurii. Nu va trebui să plătim pentru băutură.
John Beckwith: Da. Perfect.
Jeremy Grey: Vom avea ocazia să întâlnim sute de fete superbe, atât de emoţionate de gândul căsatoriei încât vor renunţa la inhibiţii.
John Beckwith: Şi cine va fi acolo ca să le prindă?
Jeremy Grey: Aruncă plasa şi prinde acel fluture frumos, prietene! Ce îţi place mai mult, Crăciunul sau sezonul nunţilor?
John Beckwith: Corect! Mă duc să îmi pregătesc costumul. Cine suntem de data asta?

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii apă, prietene

Fii apă, prietene.
Goleşte-ţi mintea.
Fii fără formă, fără contur, ca apa.
Dacă pui apă într-un pahar, devine paharul.
Dacă pui apă într-o sticlă, devine sticla.
Dacă o pui într-un ceainic, devine ceainicul.
Acum apa poate curge sau se poate izbi.
Fii apă, prietene.

poezie clasică de Bruce Lee
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munceşte cât de mult poţi, imaginează-ţi imensităţi, nu face compromisuri şi nu pierde timpul. Şi începe asta acum. Nu peste 20 de ani de acum încolo, nici peste două săptămâni. Acum.

citat din Debbie Millman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul durerii

se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agăţate în cui
şi stând liniştit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...

da desigur se poate muri şi de
prea puţine cuvinte
pe care le rosteşti
atunci când lumina îţi pătrunde
până la oase
şi te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...

e nedrept să nu îţi accepţi soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns şi tăcut
departe de tine
gândul care te copleşeşte
îţi dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...

se poate muri doar într-un singur fel!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cassie Cartwright (aproape plângând): Nu te înţeleg, Ennis del Mar!
Ennis del Mar: Îmi pare rău! (Tăcere.) Probabil că nu am fost nostim deloc, nu-i aşa?
Cassie Cartwright (plângând): Ennis, fetele nu se îndrăgostesc de umor!

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casanova din Craiova

bătrânul Casanova
din Craiova
după ce bea câte o ţuică
se aolea mereu
muicăăăă
fraţilooor
ce mult am iubit femeia
şi aş mai iubi-o şi acum
dacă aş avea cum
dar Dumnezeu
n-a făcut chiar totul
pe placul meu
cu bunătatea lui
fără măsură
mi-a dat două urechi
şi o singură gură
şi mai mult am ascultat
decât am vorbit
şi n-a fost rău
mi-a dat doi ochi
şi un singur nas
şi totuşi mai mult am
am respirat
decât privit
dar nici aşa n-a fost rău
deopotrivă mi-a dat
câte două
mâini
lucrătoare
şi picioare
umblătoare
şi deopotrivă la fel de mult
le-am utilizat
şi n-a fost rău
şi mai mi-a dat ceva
dar aici nu m-a nimerit
invers ar fi fost mai potrivit
mi-a dat la două
numai una
şi aia făcând pe nebuna
eu fiind la cheremul ei
şi făcându-mă de râs
la femei
lăsându-mă adesea
la mijloc de drum
iar acum
când încă-s viu
negreşit
duc povara acestui gând
de ce-a trebuit
să ne naştem odată
şi să murim pe rând

poezie de Alexandru Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Gillis: Eu nu sunt director, eu doar scriu.
Norma Desmond: Tu... scrii, da. Cuvinte, cuvinte, multe cuvinte! Ei, bine, ai să împleteşti frânghii de cuvinte şi ai să strangulezi toată lumea asta! Dar să ştii că undeva va fi un microfon care va înregistra ultimele bolboroseli, iar Technicolor va fotografia limbile roşii şi umflate!

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Twist (când Laureen îşi dă fusta jos): Eşti grăbită.
Lureen Newsome: Tata este graba. Mă aşteaptă acasă cu maşina mai devreme de miezul nopţii.

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorului R. M.

Recunoştinţă, cinste, admiraţie!
Tu, internist, ai izbutit o trepanaţie:
În mai puţin de două săptămâni,
Mi-ai scos... din cap, o boală de plămâni...

epigramă de Marcel Breslaşu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de multe...

Atât de multe cuvinte
Mor înainte de a se naşte,
Precum cel ce nu cunoaşte
Albastrul ferestrelor sfinte.

Atât de multe iubiri
Se sting neaprinse
Prin revărsări învinse
De stafidite tresăriri.

Atât de multe zile
Se scurg din mine
Prin eul de mâine
Căzut în dizgraţii senile.

Atât de multe dureri
Cad peste ruga contra cost
Care îşi învaţă pe de rost
Necugetatele plăceri.

poezie de Cristian Ionuţ Cărpenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam acum două decenii, în anul în care avusesem de suferit de pe urma dezastruoasei gripe asiatice, stând câteva săptămâni într-un sanatoriu, la plecare, le-am spus celor ce se străduiseră să mă vindece.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lehamite în doi

aşa era pe atunci
nu-mi ajungeai
în fiecare zi desluşeam un mister
împreună
îmi păreai
o creatură nepământeană
o capodoperă divină

noaptea te evocam

acum nu mai înţeleg existenţa
nici măcar
ca un sens
câteodată pare interminabilă
câteodată fulgerătoare

de cele mai multe ori
sinistră

acum îmi eşti prea mult
într-o viaţă din ce în ce mai puţină
în odaia asta tot mai mică
în orbitele mele adânci

am devenit
nişte accesorii complementare
într-un mecanism fragil al duplicităţii
două păpuşi de porţelan ieftin
pe raftul aceluiaşi destin
într-un talcioc grotesc
de cartier

două entităţi
cu pretenţii neverosimile
de pereche

suntem două identităţi de ocazie
atât de vechi
de ipocrite
de nepotrivite
în arhitectura haosului
în lehamitea colectivă
încât aproape că am uitat
unde
în ce împrejurări ne-am pricopsit
unul cu celălalt
de ce
şi mai ales
până când?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!