Purificare

Azi mi-arată Dumnezeu
Drumul drept spre cele sfinte,
Sclerozându-mă mereu,
Pierd câte-un duşman din minte.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelul meu statuar

Aş vrea să stau în propria-mi statuie,
Înalt şi drept ca-ntr-un tablou de Baba,
Cu faţa către scările ce suie
Spre uşile ce le-am deschis degeaba.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea

Minte, minte ce mă minte,
Jurăminte pe morminte,
Minte, minte ce mă minţi,
Cu uitare de părinţi.

Şi mă plimbi prin cea stihie,
Pe cap fără pălărie,
Mereu faci câte-un ocol,
Te dă numele de gol.

Îmi tulburi simţirea toată,
Inima o faci uitată,
De mă duce cal în trap,
Fără căciulă pe cap.

Minte eşti trebuincioasă,
Ochiul minţii când te-apasă,
Să îmi duci pasul pe loc,
Cu izvor şi cu noroc.

Altfel eşti o tulburare
Şi mereu amăgitoare,
Doar magia din descânt,
Mă coboară pe pământ.

Tu mă judeci că un jude,
Pe drum de duhuri zălude,
Minte, minte, hoaţă rea,
Ai gonit iubirea mea.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea acasă

În sunetul roţilor vechiului tren
ce lasă în urmă al dalelor chin,
priveşti, visătoare, spre cerul senin,
iar drumul îţi pare desprins din Eden.

Departe, prin nori, amintiri de demult
apar şi se pierd, dar se deapănă-n şir,
aduse din timpul în care, ca bir,
mai lasă din cele păstrate prea mult.

Schiţezi câte-un zâmbet la cele ce-au fost
trăite frumos într-o vreme când tu
credeai că iubirea nu-şi are un rost.

Atunci, ai plecat într-o lume ce nu
ştiai că e dură cu tine şi cu
cel care-a ales al rămânerii cost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diseminaţia răului

Cu tolba plină de ispite,
Mai iese-n cale câte-un drac,
Lăsând în urmă-i, risipite,
Cocote, votcă şi tabac.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma pierd

ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc

ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand

ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema

ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand

ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitând drumul parcurs

Unii, faptele-şi dezic,
Alţii numai le ignoră:
Calfa c-a fost ucenic,
Soacra, c-ar fi fost şi noră.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul lacrimii

Liniştea din cer coboară
Peste răni ca un balsam
La bursa sorţii un Sesam
Falimentând, mai înfioară

Şi numai una din viori
Îşi frânge zborurile toate
Că doar o lacrimă mai poate
S-arate drumul spre comoară

Din înalturi priveghează
Iubirea Lui ca un Părinte:
Mijloceşte Doamne sfinte
Drumul lacrimii spre oază!

poezie de Ion Untaru din Autportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte

Mă văd legat la ochi şi pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu blusturi şi pelin,
Pândind iubiri subţiri la drumul mare.

Dar nici aşa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieţii pe picioare,
Chiar dacă paşii mi se-neacâ-n slin.

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Şi fericiri de-o zi şi mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,

Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoştenit brutal de cele sfinte
Şi-ncununat cu fuga-n nicăieri.

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea cu iubiri secrete, 183 sonete
Adăugat de Mica pariziancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seducţie

Să nu mă laşi, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata şi să ajung hoinar
Eşti mai presus de mine, eşti odă şi mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.

Lucirea din privire ce ţi-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar şi sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Şi gândul păcătos să nu te mai alinte?

Cum să adorm în noapte şi visele lumeşti
Să le preschimb în şoapte şi adieri cereşti?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.

Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Şi să zburăm spre cer, ţinându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţuri de iubire

M-ai strâns cu lanţuri de iubire
La pieptul Tău, Isuse drag,
Aşa că numai lângă Tine
Pot fi şi liber, şi legat.

Legat cu lanţul libertăţii
De Tine, Dumnezeul meu,
Sunt rob şi fiu eternităţii,
O rază caldă dimineţii
Sub ceru-nalt, şi-n cerul Tău.

Că-n pagini sfinte de istorii
Cândva-ai rupt jugul lui satan
Cu sângele vărsat spre glorii,
Căzând mai greu ca piatra morii,
Pe inimi crude de duşman.

Tu-ai fost o stâncă pentru viacuri,
O punte gloriei cereşti!
Când cele mai 'ncordate arcuri
Veneau cu forţă spre atacuri
Vedeam cum strigi, că mă iubeşti.

Şi-am zis: Deaceea ai tot dreptul
Să faci din mine ce doreşti...
Rămân un rob în lanţuri sfinte
Şi paradox, după mormine—
Un fiu al casei Părinteşti.

Cu lanţuri sfinte de iubire
Mai ţine-mă, Isuse drag,
Căci numai, numai lângă Tine
Pot fi şi liber şi legat.

poezie de Mihai Ghidora (16 martie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverb răstălmăcit

Spunea cândva un înţelept
Că cel mai scurt e drumul drept!
Deşi ajungi la câte-un for
Pe ocolite mai uşor!

epigramă de Ilie C. Iancu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

migdal inflorit

Duşmanii îşi urmează planul lor
Cu gând să aibă parte de câştig
Dar cel mai crunt duşman al meu sunt eu
Mă înfior la cât sunt de subtil
Pe margine de groapă, testament
Întâiul meu duşman mi-a fost făcut cadou
Şi m’am trezit că dacă vreau să scap de el
Va trebui ca să mă nasc din nou.
La capătul lungei străzi pe care merg
Coteşte brusc un colţ pustiu
Şi mă pândeşte ca duşman mereu
Privirea mi’o arunc furiş pe’un umăr drept
Să scap aş vrea dar umbra se ţine după mine
Cu teamă îmi zvâcneşte inima în piept
Morile s-au stricat şi s’au împuţinat
Cu cât cobor mai jos pe mal urzeala apei s’a tocit
Cu găuri în genunchi se’ndoaie cele tari
Iar glasul se aude’năbuşit…
Obloanele se’nchid încet
Migdalul meu a înflorit.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cuvinte...

Omule ia aminte la cele petrecute înainte
Inima are minte ce nu minte
Printre gânduri fă ordine pe rânduri
Fă acele lucruri să te bucuri

Lumea este foarte mare, să avem iertare
Inima este datoare la cercetare
Fiecare are în felul lui dreptate
Pe anumite etape, despre cele întâmplate

Dumnezeu ne-a creat cu liberul arbitru
Faptele sunt caracterul nostru, e simplu
Timpul ne este prieten şi duşman
Să ne mândrim cu sufletul fin de porţelan

De se întâmplă sufletul bibelou să se spargă
Lipeşte-l cu fapte-lipici, frumos să te implici
Cuvintele ce le zici să nu fie mici
În a inimii desagă, la tot ce spui să iei seamă...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea cea adevărată a omului stă în inimă şi în minte.

citat din romanul Răstignit între cruci, volumul III de Vasile Lupaşc Sfinteş (17 noiembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu minte ştie că în cărţile sfinte rezidă cele mai înţelepte învăţăminte.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele zece porunci sunt sfinte, dar cine spune că le respectă, minte.

aforism de Harry Ross din Aforisme rebele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de speranţă

Raze de speranţă
O boare caldă a dimineţii
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar şi dispar în tăcere
toamna deschide porţile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una şi înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieţii
cu clipe sfinte luminând
peste tristeţi
printre frunze reci,
raze de speranţă adie...

poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul drept în politică

Politica de azi te-nvaţă,
Cu-orientările fireşti,
Că drumu-i mult mai drept în viaţă
De ştii pe unde s-o coteşti.

epigramă de Elis Râpeanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine (în jurul unui viol)

Grăi mătuşa, în răspăr,
Spre poliţaiul scos din fire:
- De-a fost viol, într-adevăr,
Vedem la... reconstituire!

epigramă de Vasile Vorobeţ din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!