migdal inflorit
Dușmanii își urmează planul lor
Cu gând să aibă parte de câștig
Dar cel mai crunt dușman al meu sunt eu
Mă înfior la cât sunt de subtil
Pe margine de groapă, testament
Întâiul meu dușman mi-a fost făcut cadou
Și mam trezit că dacă vreau să scap de el
Va trebui ca să mă nasc din nou.
La capătul lungei străzi pe care merg
Cotește brusc un colț pustiu
Și mă pândește ca dușman mereu
Privirea mio arunc furiș peun umăr drept
Să scap aș vrea dar umbra se ține după mine
Cu teamă îmi zvâcnește inima în piept
Morile s-au stricat și sau împuținat
Cu cât cobor mai jos pe mal urzeala apei sa tocit
Cu găuri în genunchi sendoaie cele tari
Iar glasul se audenăbușit
Obloanele senchid încet
Migdalul meu a înflorit.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.