Sonet

Precum lumina unui singur soare
Prin lumea 'ntreagă-şi răspândeşte focul,
Chemând la viaţă nouă pe tot locul
Puterea cea'n etern renăscătoare,

Se luptă 'n veci prin nori să se strecoare
Şi' n văi şi munţi şi 'n codrii vezi tu jocul
Lucorii ei ce-aduce iar norocul
Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare:

Un suflet mare tot aşa învie
Cu sfântu-i foc ce 'n juru-i răspândeşte
Pe cei ce stau pierduţi în letargie,

Nu vrea să facă robi şi nu orbeşte,
Că el e creator nici el nu ştie,
Dar singur Domn el totul stăpâneşte.

sonet de Carmen Sylva din Cântece şi sonete
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Educaţia se poate reduce la un singur precept: să ştii să te pui în locul aproapelui.

aforism de Carmen Sylva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se răspândeşte ceaţa în întreaga lume.
Poate că ea este apa dezamăgită pentru că stă pe nori sau în râuri
iar acum vrea să acopere lumea întreagă.
Poate că este un mare NU adresat imaginilor din realitate deja văzute sau un văl de abur răzvrătit care vrea să te ducă într-un alt univers.

citat din Fabrizio Caramagna
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul pasiunii

Lumina lui crea un joc de umbre
cu un efect ades hipnotizant,
purtându-te prin nori sau hăuri sumbre
în timpul vostru scurt şi delirant.

Lumina ta se ascundea în umbră
şi reflectai doar străluciri din jur,
acoperind alcătuirea sumbră
a unui suflet, parcă, imatur.

Cu vântul ce adie peste ape,
vin amintiri şi-ai vrea să fi uitat
tot ce ţi-a scurs izvorul de sub pleoape
când, dintre voi, iubirea a plecat.

Priveşti spre strălucire, frumuseţe,
cu-aceeaşi sete care te-a atras
în jocul pasiunii îndrăzneţe,
vremelnic încheiat prin "Bun rămas!"

Te fascinează jocul de lumină
şi uiţi, din nou, de umbre şi abis,
ţi-o aminteşti şi-ai vrea să mai revină
iubirea ce-a plecat în lumi de vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.

Un greier ţârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Şi ca un mort din somn sculat,
În toate pier şi-n toate sunt.

Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, şi-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.

Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.

O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Singur ca crucea pe culme,
Singur ca spinul sub brume,
Singur ca barca pustie,
Singur ca floarea-n câmpie,
Singur ca ciotul de lemn,
Singur ca fiara prin semn,
Singur ca-umbra-n pământ,
Singur ca aripa-n vânt,
Singur ca mama la uşă-aşteptând.

poezie de Virginia Baran (3 decembrie 2012)
Adăugat de Virginia Baran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram singur

Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!

Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veşinc aprins.

Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micşunele,

Tu cu măna ta gingaşă
Trupul meu rece ai atins,
Şi eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Educaţia ar putea fi rezumată într-un singur precept: "siliţi-vă a vă transpune în locul aproapelui vostru!".

aforism clasic de Carmen Sylva din Cugetări şi impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii mare, de valoare, răspândeşte lumină, parfum şi culoare; lumea nu are visuri cu oameni mici sub soare!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul unei flori nu se răspândeşte contra vântului; totuşi, reputaţia unui om bun se răspândeşte în lume chiar şi contra vântului.

citat celebru din Buddha
Adăugat de Ovidius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenţe...

Suspinele Magdalenei penitente,
Barocul raguzan, about what do they question?
Nu, eu am să aflu. Răceala semenului mă îngheaţă.
Dar nu mă ucide. Antidepresiv la purtător.
Eu ştiu, trupul nu ne aparţine, facă natura ce vrea.
Nu avem faimă, nici nu o vrem, oare? Nu.
Să-ncepem cu Jupiter. Nici el nu vrea nimic.
Nu lua niciodată o decizie pe care poate să o ia altul.
Nu eşti singur, deşi asta crezi acum. Niciodată nu eşti singur.
Scrie despre soare şi vară, despre tăcere şi luptă.
Tu nu eşti Faust. Ei şi?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate considera că lumina se răspândeşte în mod succesiv, prin unde sferice.

citat din Christiaan Huygens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui soţ plecat singur în concediu

Se întoarce de la mare,
Uniform bronzat de soare
Raza ultravioletă;
Trece şi prin verighetă.

epigramă de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să prind un tren
Care nu se vede
Pe tine te strâng la pieptul meu
Iar soarele să ne zâmbească.
E totul sterp în lumea asta
Pământul este plin cu flori
Iar noi mai stăm uitându-ne la soare.
Dincolo de nori
Din când în când
Mai adie vântul
Dar eu nu mai stau cu tine la o şuetă
Brăzdându-ţi faţa cu săruturi.
În suflet ţi-am strâns iubirea,
Dar tu...
Ai coborât din cer, precum o mică stea
Iar eu... Am plâns... privindu-te.

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierduţi pe veci

Aş vrea să murim
Ţinându-ne de mână
Pe câmp cu mărăcini
Jeliţi să fim de lună

Să sape corbi morminte
În zbor să ne aducă
Pe margine de groapă
În cântec de nălucă

Şi iarăşi să ne scoată
Să ne arunce-n mare
Să fim ca zeii mării
Scăldaţi în băi de soare.

Pe frunze ruginite
S-apară pentagrama
Prin stele veştejite
Să ne trăim iar drama

Pierduţi pe veci să fim
Uitaţi de orice zeu
Plângând să rătăcim
În imnuri de Orfeu

De sus să privim lumea
S-o lăudăm în şoapte
În râsete de grauri
În cea mai neagră noapte

Din turle de biserici
Să va chemăm la rugă
În urma vor rămâne
Familii să vă plângă.

Veţi fi cei de pe urmă
Captivi la o răscruce
Iar noi vă vom veghea
Îmbrăţişând o cruce.

poezie de Alin Ojog (11 octombrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu oricine...

Nu oricine are puterea
să vibreze prin pietre
ducând veacul
mai înainte
cu o singură oră...

Nu oricine are puterea
să cânte prin pietre
ducând oceanul
mai în larg
cu un singur râu...

Nu oricine are puterea
să vină prin pietre
ducând veşnicia
în eternitatea clipei
cu un singur om...

Nu oricine are puterea
să cioplească prin pietre
ducând visul etericei nopţi
prin iubire
cu o singură stea!...

Nu oricine...

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi fie viaţa fără de rod. Fii util. Lasă urme. Răspândeşte lumina de la focul credinţei şi a dragostei tale.

Sfântul Josemaria Escriva în Calea, Capitolul 1 (1934)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia

Pribeag în ochiul serii şi pustiit sub pleoape,
Cum urma ce-ar rămâne dac-aş păşi pe ape,
Mă doare steaua stinsă ningând peste câmpii
Şi umbra care-aleargă rotită sub călcâi

Şi toamna asta lungă ce m-a lipsit nuntirii,
Vânzându-mi puritatea la bâlciul amintirii,
Ăst diavol ce mă scurmă şi-mi sapă-n sânge gropi,
Să mă-nmormânt în ele eu singur, fără popi,

Să nu mai ştie nimeni că-n trupul ăsta mut
Un neastâmpăr tandru de viaţă a-ncăput,
Nici lacrima-nnoptării din ochiul meu mijind
Să n-o mai ştie nimeni, căci s-a născut murind!

Îţi scriu şi-atâta larmă se pune între noi,
Încât te văd prin beznă cum te prefaci în sloi,
Încât pe axul lumii se prăbuşesc planete,
Iar stelele-şi duc raza în sferele secrete.

Îmi pare că în giulgiu de păsări negre trec
Prin sunetul trompetei tristeţii greu şi sec
Şi nu mai ştiu oprire şi nici că am plecat,
Cum locul tăieturii unui copac uscat!

Ce râvnă, ce priinţă să tămâiesc în zori,
În locul tău din carne, în locul tău din nori?
Zburătăciri de umbre prin colb încep să sune...
Când sufletul ţi-l dărui, în loc ce mai poţi pune?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător...

Suflet de aur însetat de cerneală,
Trecând singur codrii de aramă,
Vlăguit de tăcere...
Umblând după stele...
Lacrima cade a lunii semeţe,
O veşnica viaţă, singură, rece...
Călător prin noapte cu inimă sălcie,
Iubind fără ca stelele să ştie...
Însetat de lacrime de aştri,
O viaţă se scurge, alta se naşte...
Gândul îmi plânge, suspinul mă trezeşte,
Viaţa curge, nimic n-o opreşte.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum soarele, viaţa îşi răspândeşte lumina pretutindeni. Şi când ne naştem, vrem totul în acelaşi timp, fără să stăpânim energia care ne este dată. Dar, dacă avem nevoie de foc, trebuie să facem în aşa fel ca razele soarelui să se îndrepte toate în acelaşi loc. Iar marea taină pe care Energia Divină a dezvăluit-o lumii a fost focul. Nu numai cel în stare să încălzească, ci cel care transformă grâul în pâine.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Voinţă - calea vieţii"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie sâmbătă la prânz

Să fie sâmbătă la prânz
Cu un bagaj cât mai uşor
Când pe pământ sunt nunţi
S-o luăm spre munţi
De care ni-i atât de dor

Va fi şi noapte mai târziu
Şi vor veni şi zori de zi
Dar prin păduri adânci
Până atunci
Ne vom urî, ne vom iubi

Duminica s-a desfiinţat
Tu eşti lumina unui plâns
Şi pentru veci aş vrea
Iubirea mea
Să fie sâmbătă la prânz

S-aprindem foc din lemne verzi
Să hohotim ca doi nebuni
Şi să uităm şi noi
Drumu'-napoi
Să nici nu se mai facă luni

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!