Unui soţ plecat singur în concediu

Se întoarce de la mare,
Uniform bronzat de soare
Raza ultravioletă;
Trece şi prin verighetă.

epigramă de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza de soare

Raza de soare, raza de soare,
ai plecat prin lunca haihui
ca un copil al nimanui…
Mi-ai intalnit iubita hotomane,
dormind intre ierburi si broboane
de struguri din vie
si foi ruginite, in toamna tarzie.
Am sa mi te fac dusman
Raza de margean,
ca nu suport sa-mi man gai iubita.
Am sa ma pitesc intre sanii ei ca sa-ti fac in necaz,
si-atunci sa vad daca o mai saruti pe obraz.
Dar raza de soare s-a uitat inapoi
Si ne-a stins pe amandoi.

poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de sirenă

Privirea mea trece prin tine
Nisipurile fierbinţi de altădat
Urme rămase tăcute rutine
Cu valuri mari urme a săpat

Un cântec de sirenă sfîşietor
Vântul în noapte m-a chemat
Numele cântând mi-a strigat
Răsună pe mal ecoul liniştitor

Şi vântul îmi smulge eşarfa
Un tremur zâmbet stârneşte
Şuviţe ce mişcă par jertfa
Zâmbetul iubirea-mi trezeşte

Şi văd în zare cum un soare
Trimite raza roşie ca focul
Răsare de sub val de mare
Doar el îmi înţelege mie şocul

Vântul sughiţând a dispărut
Un răsărit de soare eu iubesc
Ploaia a început cade mărunt
Ploauă cu soare iubiri înforesc

Eşarfa cade zboară pe nisipuri
Mâna caldă nevăzută o ridică
Raza de soare trimite săruturi
Adierea de vânt în cer o ridică

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza mea de soare

Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Şi sufletul mă doare.

Eşti departe de mine
Cum luna e de soare
Şi ştiu că plângi...
Şi lacrima ta mă doare!

Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.

Nu ştiu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veşnic
Raza mea de soare.

poezie de Vladimir Potlog (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O doamnă nu este cea care poartă verighetă, ci cea care se comportă ca atare.

citat din Aurelia Marinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum am devenit epigramist

La un control cu unu mare
Prin birturi şi alimentare,
C-a zăbovit prea mult la cramă
Eu i-am făcut o epigramă.

epigramă de Ştefan Marinescu din Păcate amestecate (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Raza De Soare

O rază de soare
e speranţa ce-n amurg nu moare
dă dimineţilor culoare
transformă ziua-ntr-o splendoare
ea poate încălzi o mare
căldura-i nu se pierde-n zare
tot ea deschide
petalele într-o floare
e zâmbetul ce-aduce
în suflet sărbătoare
Să nu uitaţi
în ruga voastră
adresată Celui Mare
să-i mulţumiţi
şi pentru
razele de soare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Căutător de forme-n arhaica-ntrupare:
De ovoide, cuburi, cilindre rotitoare;
El născoci minunea, un trunchi de piramidă
Să-nalţe o zidire spre-a zărilor Silfidă.

Până la cer Coloana să se ridice-n soare
Prinos recunoştinţei, la jertfa lor cea mare;
Pentru necunoscuţii ce-au pus piatră pe piatră
Să lase-n România, urmaşilor, o vatră.

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece

Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veşnic călător.

Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Şi nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.

Trece timpul ca o clipă
Şi nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Şi veşnic trebuie preţuit.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul văzut de un mecanic auto

Că eu nu pot să-i zic maşină
Natura poartă-ntreaga vină.
Prin viaţă trece-n mare vervă
Şi n-are piese de rezervă.

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcată-n mini fustă (glossă de sezon)

Dezbrăcată-n mini fustă
Pe nisipu-încins la soare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
De-aia-i azi... rătăcitoare;
Cu gândirea-i de mangustă
Ea se vrea cuceritoare
Din priviri bărbaţii-o gustă
De la cap pân' la picioare...

N-are cap, deci nici n-o doare
E de felul ei... robustă
Deşi suplă ca o floare
Dezvoltată într-o pustă;
E-n continuă schimbare
În ţinuta ei... vetustă
Arătoasă ea se pare
Dezbrăcată-n mini fustă...

Atitudinea-i e frustă
Intră-n bar, e zâmbitoare
Ia un whisky îl degustă
I se pare-a fi licoare;
Lumea-n juru-i o dezgustă
Iese-afară trecătoare
Se întinde-n gen lăcustă
Pe nisipu-încins la soare...

Mai apoi făcu prinsoare
Cu o tipă la o şustă
Că va sta-îndestulătoare
Dar e damă balabustă;
La bronzat fără-încetare
O decizie injustă
F'indcă soarele la mare
I-a bronzat şi mintea-îngustă...

Prin decizia augustă
Pierdu din vedere, oare?...
Că prin felul ei venustă
Îşi va pierde din splendoare;
Ajungând o zăvăcustă
Planta cea agăţătoare
Cu aspectu-i de locustă
De-aia-i azi rătăcitoare...

Peste plajă nici o boare
Arde soarele pe crustă
Stă şi suferă, o doare
Ba mai mult, simte că-i custă;
Vremea este arzătoare
Şi-a ars corpul fără fustă
Nici nu-şi pune vreo-întrebare
Cu gândirea-i de mangustă...

Intră iar în bar pre/gustă
Dintr-un gin, răcoritoare
Contrar celor din flibustă
Nefiind prea băutoare;
Mersul lent ea şi-l ajustă
Cu mişcări stânjenitoare
Pe-o direcţie îngustă
Şi se vrea... cuceritoare...

Mai târziu, mai pe răcoare
Ea, ce se dădea robustă
Provocând în jur rumoare
Are mersul de lăcustă;
Şi-i trădată de paloare
Rătăcind prin marea pustă
Pe cărări şerpuitoare
Din priviri bărbaţii-o gustă..

Încă se mai crede-augustă
O bronzată călătoare
Cu gândirea ei vetustă
Vrând să ia din bronz şi sare;
Are-o comportare frustă
Nu se plânge că o doare
Şi-arată ca o popustă
De la cap pân' la picioare...

De la cap pân' la picioare
Din priviri bărbaţii-o gustă
Ea se vrea cuceritoare
Cu gândirea-i de mangustă;
De-aia-i azi rătăcitoare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
Pe nisipu-încins la soare
Dezbrăcată-n mini fustă!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum Soarele e Soare, din Univers nu dispare, tot la fel prin vremi va trece numele Ştefan cel Mare!

Dumitru Delcă (13 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia sufletului

Eu preţuiesc dreptatea
După cele ce am vorbit
Să îţi spun ce am preţuit
Iubirea şi deşteptarea

Sufletul din noi răbdarea
Cerul când e plin de stele
Vântul ce a duce mistere
Toaca strigă sărbătoarea

Distanţa pământ şi soare
Cel ce ştie să iubească
Pe semeni să-i preţuiască
Iubind raza cea de soare

Tainica iubire inimă mare
Vibraţia suflet cu galaxia
Îmi alină sufletul bucuria
Iubirea-i mare lună şi soare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantaj

Veterinarul e mai mare
Când eşuează tratamentul
Recurge la sacrificare
Şi-şi mănâncă pacientul.

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

De-i căldură mare,
Perspectiva-i sumbră,
Toţi au loc sub soare,
Nu prea şi la umbră.

calambur epigramatic de Ioan Marinescu-Puiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit

Mă uit peste umăr de o vreme încoace,
Spre lume, spre tine, spre slabe-mi mijloace,
Cu regret, cu candoare, prin raza de soare,
Că meschin îmi e gândul, cât e lumea de mare!

Iar tu nu ştii nimic, dar îmi simţi tulburarea,
Ca fiara-n pericol, frizånd nemişcarea,
Ascuţindu-şi auzul prin lacrimi de sânge,
Aşteptând doar taişul din arma ce frânge.

Înţeleptului corb croncănitul dispare,
Grozăvii de blestem prin lumea cea mare.
Lacrimi scurse demult, pe urcuş de abrupturi,
Intre noi o iscare, un pustiu de săruturi...

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţii

Când îl critica în spate
Pe directorul cel mare,
Omul mic avea dreptate,
Celălalt, spatele tare.

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mare

Când le vezi cum şi-au bronzat
Trupul şi figurile,
Cât ai fi de dezbrăcat,
Te cuprind căldurile.

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Muşchetarii prahoveni
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică

N-ai nevoie de-ncruntare!
Graiul dulce-l poartă-n gură;
Coardele vocale-n ură
Fac travaliul mult mai mare!

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei pătaţi vor să devină curaţi, fie pătându-se uniform, fie aruncând petele pe alţii, fie făcând fapte bune.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Pătaţi (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!