Epitaf unui scriitor vanitos

Stă părăsit sub piatra lată
Şi-acolo-n veci o să rămâie,
Din cei ce-l lăudau, odată,
Nu vine unul să-l tămâie!

epitaf epigramatic de Liviu Popescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumătorul

Vrând în frunte să rămâie,
Neglijează sfatul bun!
Văd cum fumul de tutun
Se preface în... tămâie!

epigramă de Traian Gărduş din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

La Bucureşti ajuns odată,
O doamnă din Academie
Mi-a spus, cu chicoteală, mie
Că-s moldovean cu limba lată.

Şi mi-a mai zis, în băşcălie,
Că am pronunţia stricată,
La Bucureşti ajuns odată,
Cea doamnă din Academie.

Că limba mea a fost călcată
De ruşii din sălbăticie
Am înţeles că ea nu ştie
Şi am vorbit o limbă lată,
La Bucureşti ajuns odată...

rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşcă şi cureauă lată

Puşcă şi cureauă lată,
Ce ţară aveam odată!
Cu de toate-ndestulată.
Nu cerşeam din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă mică,
Azi nu mai avem nimică.
Viaţa grea ne-a sărăcit,
Plecăm afară la cerşit.

Puşcă şi cureauă lată,
Ţara noastră-a fost bogată.
Puşcă şi cureauă mică
Acum să vorbeşti, ţi-e frică.

Chiar dacă avem curea şi puşcă
Din români moartea rău muşcă.
Puşcă şi cureauă lată,
Iar cerşim din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă lată,
Poezia mea se gată,
Dar n-am terminat de scris.
Mai trăiesc. Eu nu m-am stins.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e grea. Acesta este un mare adevăr, unul dintre cele mai mari. Este un adevăr mare fiindcă odată ce-l cunoaştem suntem în stare să-l depăşim. Atunci când ştim că viaţa e grea şi acceptăm cu seninătate această realitate - atunci viaţa nu mai e grea. Odată acceptat faptul, el încetează să conteze.

citat din M. Scott Peck
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Dimitrie Jega, originar din Gogoşu, Dolj

Ne-ntreba unul din Deva:
De-unde-şi trage Jega, seva?
Îi răspundem bucuroşi:
Din... Gogoşi!

epigramă de Liviu Popescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De m-ai lăsa să mă zidesc statuie-n tine,
M-aş scălda goală-n hău-ţi părăsit,
Ascunde-n pori, să simţi că n-ai murit
Şi-nţeleni pe veci a noastre, dulci, destine.
De voi rămâne basm, narat la gura sobei,
Mireasma din tămâie să mă 'nalţe,
Iar florile de gheaţă să-şi descalţe
Pe trup, petalele din geam, l-auzul vorbei.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fugit ca dracul de tămâie

În Iad, un biet concurs de alergat
Se pare că-n anale-o să rămâie,
Căci însuşi Scaraoţchi s-a dopat:
A tras pe nas o doză... de tamâie.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

Văzură-n clişeu că are
La rinichi o piatră mare
Şi, după ce-l operară,
I-o făcură... funerară.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Puntea Suspinelor (6 martie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tăcerea lui Dumnezeu este nejustificată, atunci lumea o va face lată, frate, lată, lată!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anihilare

Sunt şi legi ce-or să rămâie
Neschimbate, veac de veac,
Spre exemplu: Soaţa-i drac,
Doar când soţul e... tămâie!

epigramă de Giuseppe Navarra din Palatul de Justiţie (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vedem...

Să vedem, ar putea graiurile mele
Să-ţi vie ca nişte inele,
Ca nişte brăţări, ca nişte cercei?
Încearcă-le! Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei,
Părechi şi despărechiate,
Sau odată pe toate!

Le-am suflat cu zmalţuri de zile, de ore şi de secunde
Şi le-am făcut rotunde:
Cristale ca piatra acră şi ca sarea de lămâie,
Neputându-le face tămâie
Şi scârbit de diamante limpezi şi lucii.
Uite, de pildă, unul în chipul crucii,
Ar pune un semn turbure de lumină
Subt bărbia ta de fată creştină.
Altul îşi agaţă de aţă
Gogoloiul de ceaţă.

Să vedem, din atâta sărăcie,
Să vedem, nu se ştie,
Ce ţi-ar veni mai bine,
Lucrurile goale, lucrurile pline,
Grele sau uşoare?
Căci toate sunt mărţişoare.

poezie celebră de Tudor Arghezi din volumul: Mărţişoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
şi mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aş lua în braţe te-aş pupa
să mai schimbăm viruşii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai bard eram odată!

Foaie verde-n lung şi lată,
Vine weekendul pe dată
Să îmi spună că-i în stare
Să îmi fie sărbătoare
Şi, de vreau, pot sta în pat,
Nu hai-hui în lung şi-n lat.

Frunză verde-n doru' lelii,
Cum să stau când sâcâielii
Ce m-aşteaptă două zile
N-am ce-i face, nici cu pile,
Nici c-o vreme de năpastă,
Când e vorba de nevastă?

Foaie verde de-a de doping,
N-am ce face: merg la shoping,
Cum să dau cu oiştea-n gard?
O să uşurez din card,
Că-s doar bani şi, de-am noroc,
Mai trăiesc şi-i pun la loc.

Frunză verde (ioc) pe ram,
Doamne, ce nevastă am!
Când îi vine vreo idee,
Eu sunt pui de erbacee
Cu o frunză (ciuciu) lată
Şi, de ea, amorezată.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rea de plată

Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica.
- "Ţi-l duc eu!" - "Cum?" - "Pe plată!"
Iar ea, cuminte fată,
Se şi-nvoieşte-ndată.
De ce-ar şi zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!

Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, odată, am ştiut să zbor. Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte...

citat din Adrian Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familist în vin s

De trei ani nu dau pe-acasă
Niciun ban, că nu mă lasă
Nici amanta mea focoasă,
Nici a cotnarilor grasă.

Lâng-o sticlă pântecoasă,
Cu mândruţa mea frumoasă,
Uit că te-am lăsat borţoasă,
Pe trei drumuri vin acasă.

Unul vine de la vin,
Altul vine de la vie,
Iar pe ce-l de-al treilea vin
Vineri, să-ţi vin de hac Ţie.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maturitatea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu experienţa de viaţă. Nu vine odată cu cărţile citite, ci odată ce aplici ceea ce te ajută din acele cărţi. Educaţia face parte din evoluţie şi e cea mai bună investiţie pe care o poţi face pentru a deveni o persoană matură indiferent de vârsta pe care o ai.

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Ninge Doamne apăsatu,
Ninge Doamne-ncrucişatu'
Alb îi muntele şi satu',
Colindeli dom'...

Veste v-aduc de departe,
Scrisă cum este în carte,
Venind şi-azi din om în om
Colindeli dom`...

Cum în Viflaim odată,
Maica Sfântă, Preacurată
Pe Iisus a fost să nască
Colindeli dom'...

Irod cum o auzitu,
Gând de moarte i-o făcutu,
Teamă-având de nou născutu,
Colindeli dom`...

Că-i fuse scris la născare
Împărat sa–ajungă mare
Şi nu unul oarecare
Ci-mpărat peste popoare...

Trei magi de la răsăritu,
Dupa stea ce s-or pornitu
La Irod s-or ospeţitu
Colindeli dom'...

Irod vorbă le lăsa
Sfântul Prunc de l-or afla
Veste şi lui să îi dea
Colindeli dom`

Vrând si el să precinstească
Faţa cea dumnezeiască,
Bogăţii să-i dăruiască,
Colindeli dom`...

Dar era-n gând prefăcutu
Să-l omoare ar fi vrutu,
Pe Mesia, nou născutu
Colindeli dom'...

Magii steaua o urmatu
De micut Pruncuţu-or datu
Si Lui i s-or închinatu
Colindeli dom`...

Într-un staul odihnindu
Or găsit Copilul Sfântu
Lângă mama lui dormindu
Colindeli dom`...

Dupa ce s-or închinatu
Fiului Prea Luminatu
Daruri multe i-or lăsatu,
Colindeli dom`...

Aur, smirnă şi tămâie,
Când la ceruri o să suie
La ei gându să-i rămâie
Colindeli dom'...

Cinstiră Copilul Sfântu'
Ce-avea cerul şi pământu'
Şi viaţa după mormântu'
Colindeli dom`...

Vestea v-o dădui şi vouă
Preacinstită lume nouă,
Înalţati cu noi colind
Domnului, să-L preamărim!

Daţi la copii, colăcei
Mere dulci şi covrigei,
Nouă ce-n colind ne-am ars,
O ulcică de ginars.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub paşii tăi...

Când calci acum
pe piatra care
sub paşii tăi
abia tresare,
înăbuşind
durerea-n sine
şi pregătind
viaţa ce vine,
te-ntrebi tu oare
dacă ea e fericită
şi-ai putea,
când
pentru-o clipă
te opreşti,
în gând,
smerit
să-i mulţumeşti?

poezie de Elena Liliana Popescu din Unde eşti, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!