În plină stradă, îmi vine să plâng! Am demonul lacrimilor.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să goneşti demonul, trebuie să arzi zahăr la piciorul patului. Practică populară în Franţa.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţini poeţi cunosc genealogia lacrimilor. Căci de-ar cunoaşte-o, nu ar mai zice "eu", ci "Dumnezeu". Nu că el ar fi izvorul lacrimilor – ochii lui sunt umeziţi doar de răsuflarea muritorilor – ci noi nu putem plânge decât în el. Toate lacrimile ce curg din Dumnezeu sunt ale noastre. Sfinţii nu au nevoie să ştie lucrul acesta. Cât despre Dumnezeu – el nu trebuie să afle că sunt muritori care aburesc stelele. S-ar teme şi, în tremurul lui, ar scutura lacrimile şi am pieri în propria mare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş crede în Dumnezeu, înfumurarea mea nu ar avea margini, aş fi în stare să mă plimb pe stradă în pielea goală...

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Religie (1952)
Adăugat de Nicolau Greta Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.

definiţie clasică de Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţa plină nu este, în cel mai bun caz, decât un echilibru între neajunsuri.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran: amarul în implozie naţională.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să mă topesc într-o lacrimă şi-n ea să-şi oprească soarele razele şi să plâng la capătul luminii...

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

îmi vine să râd şi să plâng deodată
sunt soră cu norocul
păsările în mine
îşi serbează faimă şi
pot să zbor

îmi vine să râd şi să plâng
dintr-o dată
toamnele în mine
îşi restrâng cocorii şi
pot zbura

îmi vine să râd şi să plâng
laolaltă
urme de roşu umplu
golul meu stâng
amurguri, răsărituri,
inima ta şi
îmi poţi ameriza mările cereşti

îmi vine să râd şi să plâng
câteodată
tăiată în jumătate,
împărţită în tine
tremur lung de şoaptă
străveche şi
mă pot zbura suflet-pereche

şi-mi vine să mă mir
de râsu-mi
de râsu-mi
de mine însumi
colibri

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e prea plină de moarte pentru ca moartea să-i mai poată adăuga ceva.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng rar, dar nu lupt împotriva lacrimilor, fiindcă ele sunt un dar de la Dumnezeu. Nu trebuie să fim depresivi, e o diferenţă. Iar oamenii care nu plâng pot să pice mai degrabă în depresie.

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai o minte plină de crăpături ca un zid vechi poate avea deschideri către lumea de dincolo.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, La izvoarele vidului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, când fericirea ţi se pare insuportabilă, îţi vine pofta să plângi.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emily Bronte. Tot ce vine de la Ea are darul să mă tulbure. Haworth e locul meu de pelerinaj.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti pe orişicine?

Vine iarna viscolită,
Chiar aşa foarte grăbită,
Fără căldură în casă,
Stau copii toţi la masă.

Dar pe masă n-au ce pune,
Numai doar o stricăciune,
Primită în dar pe stradă,
Când privea la promenadă.

În atmosfera de Crăciun,
Încearcă tu să fii mai bun,
Împodobind cu stele bradul,
Nu uita care ţi-e gradul.

Asemeni fulgilor de nea,
Ce valsează-n faţa ta,
Se topesc şi pier
Copiii ce plâng spre cer.

Pier în cruntă sărăcie,
În plină obrăznicie,
Înecaţi în lacrimi grele,
Din viaţa plină cu rele.

Afară-i frig şi ger
Ninge în mister
În suflet, cald şi bine
Iubesţi pe orişicine?

poezie de Camelia Natalia Ignat (decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperarea îmi vine aproape exclusiv de la abulia mea, aflată în contradicţie cu o exigenţă morală ascunsă în mine.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestec de anatomie şi de extaz, apoteoză a nerezolvabilului, hrană ideală pentru bulimia dezamăgirii, Dragostea ne poartă spre o decădere plină de glorie...

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stânjeneala pe care o simţim în faţa unui om ridicol vine din imposibilitatea de a ni-l închipui pe patul de moarte.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Daniel Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fulgilor

Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat
Ore-ntregi te-am căutat
Printre fluturi de zăpadă.

Asist singur la alba paradă
Şi plâng... şi plâng neîncetat
Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat.

E pustiu şi în a nopţii pradă
Pe tine iar te-am aşteptat
Inima de dor mi-a suspinat
Vrea atât de mult să te revadă
Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt sinistre cărţile mele, e pentru că nu scriu decât atunci când îmi vine să-mi trag un glonţ în cap.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt atât de mic că-mi vine să miorlăi. Cum e posibil să fim atât de puţin?

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!