sofism

sofism

Sofismul este o chestiune de principiu despre care am uitat.

definiţie de Elwyn Jones
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sofism de centură: ea nu e prostituată, făcând amor de plăcere. E drept, de plăcerea de a câştiga bani.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i un experiment devenit sofism, atunci când sub apăsarea propriilor nepuţinte, algem doar propriul adevăr să ne reprezinte, în dauna credinţei de mai bine.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

sofism

Sofismul este un raţionament care îmbracă exteriorul unui silogism şi prezintă aparenţa adevărului, dar care conţine în el vicii făcând concluzia a fi perfect falsă.

definiţie clasică de Şerban Milcoveanu în Ce e nou în femeie? (1995)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sofism...

... cât de periculoase-s amintirile
dând mult de furcă inimii
şi-aşa ocupată cu măruntele treburi zilnice
pe care le dez"bate"
doar fiindcă i se năzare creierului
să-şi facă de cap.

... de n-ar fi într-un atât de labirintic
uitarea ar predomina,
dar nu se regăseşte-n atâtea canioane
şi de atâta gri ar fi plictisitor;
drept pentru care vechile imagini
mai colorează anostul prezent.

... în fond e o misterioasă controversă
de promovare simultană a uitării
şi năvalul amintirii;
ar mai fi uitare fără sursa de amintire
şi amintiri... uitate?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesie inutilă

Câţi ani, privări, lectură, studiu, multe memorări
Sunt un câştig visat sau pierdere asiduu asumată
Dintr-un imbold interior -puţin indus spre noi cărări-
Ce-ar face viaţa o oază diafană, mai puţin ingrată?

Şi cât confort se pregăteşte-n sârg cu aulele pline
Către o lume aşteptând avidă de-o securitate
Să-şi satisfacă, în recompensă tot ce-şi vrea mai bine
Cu ştiinţă acumulată greu se delivrând cu tot, integritate?

Primordial ar fi atunci să trăim toţi printre axiome,
Ca tot ce este -am vrea să fie sau nefast ne dirijează-
Să-şi aibă specialişti de drum, nu impostori de dogme;
"Poli" pedanţi cu "tic"uri cuvântând... şi ce nu profesează!

Ne consumăm din linişte, energie, speranţele avute,
Într-un straniu sofism derezonabil... un cert vinovat
Când preferăm minţi diabolice, moralului necunoscute,
Infatuate-n neştiutul etalat şi băşcălia-n găşti... "Parti" zănat!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!