Silvan

Silvan de-ntâia răsuflare...

Silvan de-ntâia răsuflare
De ştii pe flaut iscusi
Auzi lumina-ntreagă care
O suflă-ntr-însul Debussy.

poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru omul care se roagă în sufletul lui, lumea întreagă este o biserică.

citat din Silvan de la Muntele Athos
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un nou boierit

Între numărul cel mare de boieri ceavem, Silvan
Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman.
Oare pentu ce la oameni nu voieşte să se-nchine?
-De când vindea lapte-n piaţă, el încă n-a uitat bine;
Cofăieşul de pe capu-i să-ngrijeşte-a nu scăpa,
Pentru-aceea el la nime nu-ndrăzneşte-a se pleca.

hexagramă de Alecu Donici din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

- Nu, nu e migrenă, - dar dă un creion mentolat şi tu, -
Nici duh languros de pseudoartă, nici de vopsele în vesel spaţiu-atu!

Viaţa în troacă începu cu o graseiată umedă şoaptă,
Continuând cu molateca fumegare a lampii cu petrol, mioapă.

Undeva la vilă, apoi în hăţiş silvan orecum întristat,
Dintr-o dată nu se ştie de ce ea izbucni în pojar liliachiu-fluturat...

- Nu, nu e migrenă, - dar dă un creion mentolat şi tu, -
Nici duh languros de artă, nici de vopsele în vesel spaţiu-atu!

De aici încolo, prin sticle colorate, mijindu-mă, văd destul de ciudat:
Cerul, ca buzduganul, ameninţător, pământul, ca un pleş, roşcat...

Mai încolo - încă nu-mi amintesc - mai departe-i ca un film, la ruptură:
Miroase puţin a smoală şi, se pare, a putredă, poate că de peşte, untură...

Nu, nu e migrenă, ci frigul de spaţiu, de infinit asexuat simbolic,
Şuierat de tifon sfâşiat, plus de chitară bubuit carbolic.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au întors maşina lumii

S-au întors maşina lumii,
s-au întors cu capu-n gios
şi merg toate dimpotrivă
şi pe faţă şi pe dos,
zise Bob Fabian Vasile,
carele îmi e amic,
eu nu am răspuns la toate
relele ce se ridic.
Satiri, Fauni şi Menade,
Pan, Silvan, Hamadriade,
Văcărescul mult ne sparie,
Ce e mic, rămâne mic.
Sămnul groaznic doară pare,
Nu-i puternic, te şi miri,
Multe valuri cad în mare
Peştii nu simt mai nimic.
Poate dragostele mele
Nu sunt toate dulci ca mierea,
Dară eu nu vin cu jele,
Cu jeleu împaci şi fierea.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr (ianuarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!