Toate rezultatele despre Saraceni
Rezultate pentru Saraceni în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
Pe Valea-Seacă este un sat pe care oamenii îl numesc Sărăceni. Un sat "Sărăceni" pe o vale "seacă": mai rău nu poate să sune însemnarea unui loc.
citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici (1874)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre văi, citate de Ioan Slavici despre văi, citate despre sat sau citate de Ioan Slavici despre sat
Unde se despart drumurile este un stâlp cu două brațe: pe un braț stă scris: "Spre Valea-Răpiții", pe celălalt: "Spre Valea-Seacă". Drum ca acela care trece prin Valea Seacă înspre Sărăceni jur-împrejur nu este. Neted ca masa și vârtos ca sâmburele de cireașă. Se vede că sărăcenenii l-au făcut de dragul lor. În dreapta și în stânga, tot zece-cincisprezece pași unul de altul, sunt niște nuci stufoși, la care omul privește cu drag. Albia pârâului rămâne la dreapta: drumul trece pe coaste, mai pe sus, ca să nu-l atingă năpădirea apei. Sărăcenenii au trebuit să sfarme stânci în calea lor; dar au făcut-o bucuros, fiindcă din stânci și-au făcut drumul.
citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre stânci, citate despre cireșe, citate despre bucurie, citate de Ioan Slavici despre bucurie, citate despre apă sau citate de Ioan Slavici despre apă
Stradă în Agrigentum
Mai este și vântul pe care mi-l amintesc
aprinzând coamele cailor, galopând
pieziș, de-a curmezișul câmpiilor,
vântul care cotrobăie printre pietre, decolorându-le,
și inima coloanelor posace, telamonii
răsturnați în iarbă. Spiritul anticilor, însuriți
de ranchiună, se întoarce cu vântul,
respiră prin mușchiul ușor ca pana
care-i acoperă pe acei giganți, prigoniți de cer.
Cât de singur în spațiul care-i încă al tău!
Iar durerea ta devine și mai mare dacă auzi, iarăși,
sunetul care se rostogolește, departe, spre mare,
unde Hesperus striază cerul cu zorii:
muzicuța vibrează
în gura căruțașului
care urca culmea luminii de lună, domol,
în susurul măslinilor saraceni.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: