+vama +veche

Trifon (cu un aer nevinovat, inept): Excelenţa voastră a cerut să-mi completez cultura generală... (Citeşte, cu oarecare dificultate.) Se ia o pulpă de miel... se împănează cu usturoi...
Samson (serios, logic): Ajunge! Nu poţi deveni înţelept citind "Cartea de bucate"!
Trifon: Cu cât citesc mai mult, cu atât mi se face mai foame... (Citeşte.) Se adaugă sare şi piper...
Samson (îi smulge cartea din mână): Ajunge, am spus! Mintea ta nu sporeşte memorând reţete culinare! Eu am ajuns cult, subtil şi spiritual, buchisind literatura veche! Pune mâna pe clasici, măgarule! Ehei! Ce vremuri! Când umblam eu la şcoală, era clasa plină de clasici! (Citeşte din volumul de versuri.) "Dar somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă"! (Brusc, aruncă volumul pe birou.) Trifoane! (Trifon dormitează.) Cine e şef la Direcţia Generală a Vămilor? (Pe jumătate adormit, Trifon nu răspunde.) Vreau să ştiu dacă viaţa este scutită de taxe vamale. (Trifon îi aruncă o privire buimacă, dar nu răspunde.) Am descoperit un adevăr metafizic fundamental: viaţa este o chestiune vitală. (Pauză.) Un vameş al vieţii, adică un conţopist al guvernului ne taxează, pe motiv că trăim! Trifoane! (Îl zgâlţâie violent.) Trezeşte-te, derbedeule! Este ameninţat un drept elementar din Codul Muncii!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce Cartea de la Vama Veche? Pentru că acolo am început-o. Şi pentru că titlul ăsta poate stârni interesul multora – pe care sper să nu-i dezamăgesc. Unii ar putea spune şi că e un titlu "mai comercial" ca altele. Vama Veche este acum un mare "brand", deşi nimeni nu pare de fapt să ştie ce reprezintă şi ce fel de marfă e.

începutul de la Cartea de la Vama Veche de Cristian Pepino (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rima-nfiptă într-un cui

Plouă crud cu ape tulburi, inocente paranteze
Ancorează-n zbor de fluturi, rime grele-n antiteze,
Un mănunchi de vorbe goale, adunate-ntr-un buchet,
Mă apasă pe vocale şi nu pot să fiu poet...

Ce simt azi, ce mă frământă, se va scrie într-o carte,
Despre inima mea frântă, veţi citi dup-a mea moarte,
Şi n-aş vrea ca să vă doară, nici să mă compătimiţi
Nu va fi întâia oară, când vă rog să mai glumiţi

Despre ziua cu cafele, despre zâmbete cu dramă,
Colorate cu manele, şi stocate într-o ramă,
Poezie fără rimă, sau orice cuvânt nespus
Pot să poarte a mea vină, pentru că nu m-am supus,

Să vă scriu cu pana verde poezii cu rimă snoabă
Într-o lume care pierde toate vorbele-ntr-o boabă,
Pentru că îi este frică să îşi ţipe cu afront
Prea mirabile dorinţe moarte-n cui cu vârful bont.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!