+treptele +secundei

Ramura

Aud bătaia ramurii în geam,
Dar nu mă uit la ea,
Ar vrea să intre înăuntru.
Afară-i frig şi îngheţat,
Din flori şi gânduri îmi fac pat,
În anotimpul veşnicului alb.
Din pata visului nu ies,
Cu zgomot de pian mă ninge des,
Şi-ascult ceasul cum sună arbitrar
Din ce în ce mai rar.
Bătaia secundei pe minut,
Mai tare-acum ca la-nceput,
Mă face să-mi desfac
Sufletul de copac
Şi las bătaia zgomotoasă
Să intre-n casă.
Închid treptele ferestrei inapoi
Şi trag perdeaua timpului
Peste noi.
Ramura râde-mpărţită la doi.

poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un refugiu

un refugiu năvăleşte din uitarea pierdută
topind treptele îngheţate
pe nisipuri mişcătoare
galopul derutant al gândului
aduce ultima imagine
a prăvălirii aerului peste noi
şi a spaţiului ameninţat de cădere în gol
cuvintele au naufragiat în albastru
căzând lângă izvoare stinse

amintirile şi-au pus mănuşi
modificând timpul
pentru a nu simţi topirea pe dinăuntru
şi deruta secundei zbătându-se între maluri

o nesfârşire urcă şi coboară
penumbre dezbrăcate la întâmplare
dezgolesc o primăvară căzută sub voal
o aliniere severă tulbură incertul
adunând secundele ameţitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!