+petru +1

* * *

viaţa omului
e neşfârşită
depinde de noi
când ne-o oprim
să mai trăiască

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

O poezie scrisă
trebuie să răsară
pe file si-n simţire
altă poezie
înflorită de alt
condei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe cord deschis

Cad la învoială cu duminica din mine
Crăciunul începe din tavanul copilăriei
Scriam direct pe umbră
Direct pe eternitate
A fost prea mult pentru o singură moarte
A fost un poem pe cord deschis.

poezie de Petru Scutelnicu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

ONU

ONU este înainte de toate reprezentarea unei idei de ordine şi cooperare internaţională. Ea nu a fost vreodata intenţia sau expresia unei suprastructuri globale, ci, mai degrabă schiţa unei infrastructuri de care statele să se folosească în realizarea unor interese comune.

definiţie de Petru Dumitriu în Sistemul ONU în contextul globalizării. Reforma ca voinţă şi reprezentare (2008)
Adăugat de Mihai Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propăvăduire, prin purtarea femeilor lor, Văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcămintea hainelor scumpe.

Apostolul Petru în Întâia epistolă sobornicească, 3:1-3
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Head shot

Dintr-o clipă în alta
Dintr-o vorbă în alta
Dintr-o nehotărâre în alta
Vom deveni simple doruri
Umbre ale umbrelor noastre
Statistică...

Ne-om prăvăli într-o depărtare atât de îndepărtată
Că luminii i-ar lua o veşnicie numai să îi atingă suprafaţa...

Vom foşni sub zăpada vremii
cu aceeaşi sfială cu care astăzi ne temem de viaţă?

Dintr-o clipă în alta
Dintr-un singur foc...

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1964 am debutat editorial cu o parte din poeziile pe care le scrisesem înainte. Volumul meu de Poezii fusese prezentat în 1947, când eram student la Cluj, la un concurs de poezie de către Negoiţescu. Din juriu făceau parte Mircea Damian, Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu şi am primit premiul E. Lovinescu pentru volumul Alfabet poetic. Atunci au mai fost premiaţi: Petru Dumitiru, Radu Stanca, Horia Lovinescu; toţi eram scriitori tineri...

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul străbătut de Titus Popovici de la niste schite neînsemnate la Străinul, de Marin Preda de la nuvela Calul la Morometii, de Petru Dumitriu de la Euridice la Cronica de familie si Pasărea furtunii, ca si faptul că Mihail Sadoveanu a scris Mitrea Cocor si Nicoară Potcoavă, că Zaharia Stancu a scris Descult, Camil Petrescu, Un om între oameni, Mihai Beniuc, Ură personală – toate acestea dovedesc că îndrumarea de către partid a fost bună si că ea trebuie să continue.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dealul-Secului

Intr-o lacrimă pe geană
Şade oglindită,
Ecaterina sfântă fecioară
Moartă pentru sfânta ţară!

Unde-i zborul ei porumbel
Ce alina un soldăţel...
Unde-i zâmbetul nefricat
Neinchinat vreunui păcat!

Rănile pansate o plâng
Lacrimi pe puşti curg,
Şi cu ochii inchişi zâmbeste
Cerul in goarne o primeste...

La Dealul Secului pe seară
Intr-o miercure de post,
Moartea a muscat iară
Din Ecaterina, curaj sfânt...
Pe acest pământ insângerat.

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mercur

Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu şi inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poţi să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ţi zace-n gheaţă şi-n veşnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ţi fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbeşti, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ţi opresc slăbirea, căci meteoriţii nu-ţi îngroaşă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!