+opreste +blaga

Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire şi totuşi, te rog, opreşte, Doamne, ceasornicul cu care măsori destrămarea.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte -
şi-a trebuit să strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi aplecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul sfântului

"Fetele au îndrăgit balaurul"
(Motiv de poveste)

Pe cal turnat în oţele
Sfântul Gheorghe caută semne
de drum - şi în vânt
se oglindeşte pe rând
în ape sfinte şi rele.

Când numai umbră,
când numai om,
binecuvântă pânea pe câmpuri,
binecuvântă vinul pe dealuri,
loveşte pinteni de pom.

Mai tare strânge frâul de fier.
Fâlfâie peste şapte hotare
sălbaticul cer.
Subt planete galbene şi fără de lege
se opreşte şi nu înţelege:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea.

Lucian Blaga în În marea trecere
Adăugat de Puscas Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire, dar, te rog, opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea!

Lucian Blaga în În marea trecere
Adăugat de carmen sarbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blaga spune undeva că viaţa nu e niciodată un roman, ci tangenta la nenumărate romane. În acelaşi fel se poate spune că starea presupus normală nu este decât tangenta la nenumărate stări psihotice definitive, care nici ele nu sunt altceva decât ancorarea într-o singură atitudine. Când tangenta se opreşte la un stadiu unic, începe nebunia.

Arthur Dan în Mituri căzute (Din jurnalul unui psihiatru) (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!