+omul +comunist

Partidul, Ceauşescu, România

Trăim aceste fericite zile
Înscrise-n viaţa-ntregului popor
Precum istoria înscrie-n file
Cu litere de aur mersul lor

Sunt zilele ce-n inimă aşteaptă
Şi care mărturii de timp rămân,
Căci ne conduce-o forţă înţeleaptă,
Partidul nostru Comunist Român.

Şi-n fruntea lui cea limpede veghează
Un înţelept şi ne-nfricat bărbat,
Inimă tânără şi minte trează,
În care ţara-ntreagă s-a-ntrupat.

E Omul - Ceauşescu Nicolae -
Iubit ca steagul nostru tricolor,
Ca steagul roşu, limpede văpaie,
În zborul liber către viitor.

poezie de Alexandru Andriţoiu din Almanah Magazin (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsămant

Mă-ndeamnă Omul, aburcă-te, nu ai de-ales
Mă ispiteşte Marea, vino pe plajă la topless

De urc pe brânci sau mă târăsc tiptil spre ţel
Aceleaşi pofte, deşi de înălţime-s mărunţel

Port biciuri şfichiuite şi lanţuri după mine
Capabil de sadisme, cum mândrei îi convine,

Şi-i stăruie în ochi priviri de mulţumire
Platonic mă credea, nu taur aprig în iubire

Nu mă-njuraţi, chiar suportaţi-mi inepţia,
Pe cât de pirpiriu, pe-atât de mare-i bărbăţia

Pe şleau mi-au spus-o mai multe poetese
Că are Uniunea veleitare-a-ntâia, pe alese,

Românce, unguroaice, saşe, ce-or fi fiecare,
Îţi fac o normă-ntreagă, ca brave secretare

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serghei Mizil

omul nou din comunism, acum bătrân şi-aduce aminte
sau nu, de Serghei
de frig, de caloriferul de fontă ce sprijinea un geam prăfuit
geam ce avea o coală albastră decolorată şi căcată de muşte
drept perdea

trecutul îl arde şi-n prezent
figider rusesc, Fram, cu fotografia lui Serghei, odihnea în el
oase dezgolite de carne şi un pui vineţiu, Fraţii Petreuş
mai jos, pe alt raft, un borcan plin de negreală încrustată, numită dulceaţă
un copil la o masă scria chinuit având drept lumină, o lampă de petrol
curentul s-a oprit la ora şase şi-n liftul care pute, o femeie strigă
pe întuneric, îmi este rău

la subsolul blocului şobolani înebuniţi, urlau a foame
cineva a astupat gaura dinspre luminatorul blocului plin de gunoaie şi hârtii
prin ceaţa memoriei la mulţi se văd ciorchini de oameni atârnaţi pe scările autobuzelor
bătea vântul şi viscolea, se duceau cu toţii, puhoi spre marile uzine
furate şi distruse după revoluţie, tot de către ei

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!