+oi +oile +oaie

Parada

Moto: Marşul Solidarităţii şi Dreptăţii Sociale, organizat de PSRM
la Chişinău de 1 mai

... a ieşit la parada din mai
cel mai mârşav partid dintre toate
să-şi paveze cărarea spre rai
cu intenţii şi datul din coate

în asemenea ţară cu mulţi
în asemenea ţară cu foşti
astea sunt mai deştepţi şi mai culţi
şi parada o fac pentru proşti

după asta la ruşi o înfoaie
trădătorul de ţară şi plai
lângă Putin să stea, ca o oaie
la a doua paradă din mai...

şi pe urmă din nou se va duce
undeva pe la sfinţi, la Afon

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oi de Lună

Îţi păşteai, ciobane, oile pe Lună
Şi nimic din noaptea albă ce-mi era
Nu băgai în seamă, nu puteai vedea,
Nu simţeai cum lupii-n ochi mi se adună.

Şi s-au strâns în haită alergând pe norii
Ce treceau prin faţa turmei tale reci,
Au sărit pe Lună-n zbor de lilieci,
Culegând mioare-n pajişti iluzorii.

Ai rămas, bădie, sprijinit în bâtă,
Fără nicio oaie sau de griji vreo urmă,
Luna-i stână goală, rece şi urâtă.

Ochii mei adună haita coborâtă
Din văzduhul nopţii care-abia se curmă
Şi se-nchid în visul c-un cioban şi-o turmă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

E luna-n care lupii se pregătesc de-atac
Şi oile gestante se-adună în otac.
Ciobanii în cojoace stau zgribuliţi în ploaie
Şi-un câine mic întoarce o răzleţită oaie.

Pe plita-ncinsă-a sobei se frige strapazanul.
Pescarii-şi fac bilanţul, curând se gată anul!
Dar până când zăpada începe ca să cadă
Încarcă înc'odată carmacele cu nadă.

Cu dinţi ca nişte ace, ştiuca vorace muşcă
Tot ce-i apare-n cale, chiar dacă e plevuşcă!
Dar ea se linişteşte, când este pusă-n tavă
Umplută, parfumată, c-un vin alb de Târnavă!

E vremea când masculii stau mai mult prin iatace
Şi e consens în case şi peste tot e pace...
Când nopţile sunt lungi şi toate... întunecoase
Şi toamna se sfârşeşte şi iarna-ţi intră-n oase!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De picoteală

Îmi spuneai că e frig dacă deschizi fereastra înainte de ora doisprezece,
râdeai,
mă luai în răspăr, eşti un vrăjitor, aşa e, doar tu ai baghetele magice aurite şi mâna de doisprezece tăciuni
ora aceea, doisprezece,
prefaci teama în cupa aceea de vin pe care n-o înţelegeam niciodată,
în Levant strugurii se coc mai repede decât aici,
aşa cum se coace floarea de vişin primăvara şi se face la urmă acrişoară apoi parfum,
cu frunzele vii de aşezat într-o carte proaspăt tipărită, prostia rămâne necumpărată de nimeni,
nu se cumpără nu se vinde,
în şi din prostie, doar cărţile singuraticilor răzbat...
sfârâiau pe undeva melcii, ar fi cerut să se işte, să se împrimăvăreze odată ierburile şi animalele
către Levant, se mănâncă de vie carnea şi în sânge multă carne de oaie şi miel qui prodest
oile şi mieii se taie vinerea
iar în ol pregătesc coca pentru plăcinte cu ierburi străbătute încă de seve
qui prodest
nu mai vrem legături
e felul lor de a se lega de ierburile care cresc pe lângă pietrele altfel prea văduve
şi de animalele singuratice, de turmele care încă le rămân.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!