+maica +domnului

Maica Domnului

Ce laude am putea să-ţi aducem ţie
Născătoare de Dumnezeu, Marie?
Noi, oamenii, sfios am încercat
Dar lexicul neputincios s-a arătat
Cuvintele din multa lor cucernicie
Cunoscând a ta mare vrednicie
Făcut-au pentru tine sărbătoare
Marie de Dumnezeu Născătoare
Şi culegând tot ce-i mai bun din epitete
Au împletit expresii, smerite buchete
Pe care, ca o jertfă, ţi le-au oferit
Şi Cerul a fost foarte fericit
Căci dintre milioanele de femei de pe pământ
Doar tu umbrită-ai fost de Duhul Sfânt
Născând pe Fiul Lui Dumnezeu - Cel din veşnicie
Împărăteasă şi Doamnă, Marie.
Din inimă strigăm, iară şi iară:
Bucură-te Mireasă pururea Fecioară!
Pe Preasfânta, Curata
Preabinecuvântata

[...] Citeşte tot

rugăciune de Gabriel Mihalcea (7 septembrie 2017)
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului
(tradiţii şi ritualuri)

O sărbătoare vestită,
A Mariei Preacurată,
În Gustar e prăznuită
De cei ce numele-i poartă.

Adormirea Maicii Sfinte,
Spre viaţă veşnică în cer,
E aducere aminte
De minunile ce nu pier.

În ritualuri păstrate
De străbuni pe-a vieţii cale,
Abundă sacralitate
Şi mituri proverbiale.

Despre Maica Preacurată,
Născând Fiul Mântuirii,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă leagăn

Dormi acum, odorul mamei,
Dormi că eşti pe prag,
Strânse-n aripa năframei
Flori de rug ţi-am pus, din vale
Roşii strămături de bete,
Să fii drag aşa la fete,
Cum eşti drag măicuţei tale,
Dragul mamei, drag.

Ieri pe când cântau cocoşii,
Peste piept ţi-am pus
La cămaşă panglici roşii,
De deochi, ca el să piară
Unde spaime-l înspăimântă
Şi cocoşii-n zori nu-i cântă
Să rămâi curat, ca faţa
Soarelui de sus.

Dormi în pace şi te scoală
Tânăr plugărel!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Mă-ntrebi ce fac?...
Ce vrei să fac
Mai mult decât s-aştept... să tac...
Să casc... să dorm şi... să visez
Pe fondul roz al unei vechi Ghiordez,
Pe care câteodată şade
Şi blonda mea Scheherazade...

Fac ce-am făcut şi ieri
Şi totdeauna -
Mă bat cu vântul şi mă cert cu luna...
Din când în când mă urc pe deal, spre soare,
Să mă-ntregesc cu globul lui fierbinte -
O veche şi unică sărbătoare
Ce-o prăznuiesc de patruzeci de ani...
Cu Oltul, însă, nu mai stau de vorbă,
Că-i monoton şi mărginit la minte,
Şi nu ştie să curgă decât spre Drăgăşani...

Fac pe Narcis în apa din fântână,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Ideea europeană, VI, nr. 147 (22 iunie 1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucură-te, Marie

BUCURĂ-TE MARIE – RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI

O, milostivă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ţie şi arată mila ta poporului drept-credincios!
– Roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul!
– Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu menită, dăruieşte-ne, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt!
– Ca cea care ai născut mai presus de cuget pe Mântuitorul sufletelor noastre te slăvim, grăind, cu harul tău:
– Bucură-te, Mărie, ceea ce eşti lauda de obşte şi cin­stită a neamului omenesc!
Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă:
– Bucura-te, apă izbăvitoare!
– Bucură-te, tămăduitoare a tuturor bolilor!
– Bucură-te, alungarea patimilor lumeşti!
– Sfântă Fecioară, tămăduieşte bolnavii ce gustă din izvorul tămăduirii!
– Preacurată Maică, fă să curgă din izvorul cel dumnezeiesc, minunea cea adevărată cu torentul tămăduirii!
– Pentru aceasta ne adăpăm cu totii din credinţa şuvoaielor îmbelşugate.
– Din vapaia durerilor scoate pe cei ce aleargă la tine, tămăduindu-i cu apa din izvorul miraculos!
– Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeşertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătăţii, nădejdea şi mântuirea tuturor creştinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor şi ai trupurilor noastre, către tine îtindem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul inimii strigăm ţie: – – – Caută spre noi dintru înălţimea ta cea sfântă!
– Vezi credinţa şi umilinţa sufletului nostru!
– Ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră!
– Depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea şi toată întristarea ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viaţă şi videcă toate bolile şi neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti!
-Dăruieşte-ne sănătate şi ne izbăveşte de veşnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat:

[...] Citeşte tot

rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Avea bunica părul alb ca fulgii care-au nins-o-n vreme,
Doi ochi ca două albăstrele ce scânteiau de bunătate,
Părea desprinsă din icoane sau dintr-un basm cu Cosânzene
Pe care ni-l spunea odată, când ne-adormea în miez de noapte!

Era o mână de femeie, cu trup firav ca de copilă,
Dar vrednică şi înţeleaptă cum doar o sfântă poate fi,
Iar sufletu-i atât de cald şi-mpodobit cu-atâta milă,
Că pentru orice vietate era în stare-a suferi!

Avea bunica firea dulce şi-n toată duioşia ei
Ştia s-aline pe oricine s-ar fi aflat în suferinţă,
Povaţa ei era blajină şi-ntotdeauna cu temei,
În faţa fiecărui suflet se apleca cu umilinţă!

Era atât de credincioasă, cu Dumnezeu era în toate,
Nici gândul nu şi-l slobozea fără să-şi facă sfânta cruce,
Ţinea o candelă aprinsă la o icoană, zi şi noapte
Şi-ngenunchia în rugăciune seara-nainte să se culce!

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Burac din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul sărman

Fost-a un voinic cu fală,
Zis: sărmanul cavaler,
Suflet drept şi faţă pală,
Un vitez în za de fier.

Şi-i fu dat'o soartă amară,
Căci se spune că-ntr-o zi,
O vedenie fugară,
A lui inimă îndrăgi.

Şi de atunci ca-ntr-o scânteie,
Doru-l arse în văpăi,
De atunci nici o femeie
Nu privi în ochii săi.

Îşi lega mătănii sfinte
Peste gulerul de-altaz,
Nu-şi sălta ca înainte
Viziera de pe-obraz...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul ce i l-aş spune ei

O, dă-mi arpa de aramă
Şi mi-o pune-n braţul stâng.
Ochii tăi se plec cu teamă,
Tu roşeşti -- glasu-mi te cheamă,
Coardele încet te plâng!
Vino dar, palidă zână,
Pune faţa pe-al meu piept;
Gâtul tău pe braţu-mi drept,
Tu, a ochilor lumină,
Mă iubeşti, tu? Spune drept!

Mă iubeşti! Surâzi şireată
Şi âţi pleci ochii în jos
O, lumină prea curată,
De-ai cunoaşte vre odată
Sufletul meu dureros;
De ai şti, palide înger,
Cât de mult te iubesc eu,
Câte nopţi de-amar şi rău
Am vegheat zdrobit de plângeri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi demon

Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare. ­
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă; mare;
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,

În biserica pustie, lângă arcul în părete,
Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;
Pe-a altarului icoană în de raze roşii frângeri,
Palidă şi mohorâtă Maica Domnului se vede.

O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură:
Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind
Şi cununi de flori uscate fâşâiesc amirosind
Ş-a copilei rugăciune tainic şopotit murmură.

Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,
Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El vegheazâ,
Coatele pe braţul crucii le distinde şi le-aşază,
Ochii cufundaţi în cape-i, fruntea tristă şi-ncreţită.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

A venit şi-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viaţa mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viaţa mea
Care-aici se stinge.

Tremură albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele...

Numai casa mea posacă
A-mpietrit sub promoroacă.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!