+eu +ma +grabesc +tu +te +grabesti

Bucuraţi-vă, prieteni

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte,
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
simplă de tot,
scurtă de tot
viaţa ne este.
Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un prunc, râde în prag, ai, nazdrăvanul!
Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.
Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dânsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul...
Zilele trec, zilele vin... Ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte.
Eu mă grăbesc,
tu te grăbeşti,
el se grăbeşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăbeşte-te încet

- Sărută-mă mai iute (spui tu) că mă grăbesc!
Avântul mi se curmă şi nu mai îndrăznesc.
De m-ai opri, mai bine ai şti să mă stârneşti.
Nu mă zori, Hedylus, când zici că te grăbeşti.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada vieţii

Pe strada îngustă unde suflă perfidul
Şi tânărul vânt dimineaţa în zori,
Apăruse de-o vreme, ocolind zidul,
Un parfum aspru, cu iz batrâior.

Plutea peste flori spulberând insomnia,
Provoca o durere... ceva ca leşinul,
Parfumu-şi cânta cu iz simfonia
Făcând trecătorii să-şi viseze destinul.

Pe când adia, periind amintiri
Legate de viaţa de vânt ce-o avea,
Simţi o-întrebare pulsând în priviri
Şi în inima lui ce, fierbinte, bătea:

"-De unde tot vii şi unde te duci,
De ce nu mai stai să alini în lumină
Dimineaţa şi ziua te grăbeşti să n-apuci
De parcă te simţi în suflet cu vină?"

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!