+dimineata +cafea

Încă neînvăţate cu adevărat la licoarea Orientului, sau poate doar nepotrivindu-se cu gustul doamnei – care pregătea o cafea pentru cunoscători, amăruie şi cremoasă – bucătăreasa de la Moldova şi fata din Ardeal sorbeau în fiecare dimineaţă cafeaua ca pe un medicament scump. Se apropiau amândouă uşor intimidate, umăr lângă umăr, ştergându-şi mâinile de poale, cu gesturi inconştiente, ca şi cum ar fi vrut să se asigure că sunt suficient de curate ca să se facă demne de aşa o onoare.

Simona Antonescu în Fotograful Curţii Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdeaua

Iţic şi a lui soţie,
Cumpăraseră de-un an
Casă şi gospodărie
Peste drum de Avidan.
Vecinul, burlac cu state,
Îşi făcuse-un obicei
Din a sta la geam, pe coate
Şi-a privi după femei.
Tocmai de aceea, Sara,
Îi spuse soţului ei:
- De când a dat primăvara,
Zău am intrat la idei ;
Fata noastră, iaca are,
Şaisprezece ani, colea,
Şi-acest Avidan, se pare
E amorezat de ea.
Toată seara stă-n fereastră
Şi înghite în gol, mut
Când fata noastră măiastră
Vrea să intre-n aşternut...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Dumitru Monacu (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Monacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de zâmbet

Dimineaţă,
A mea soaţă
(După ce aseară
Ne-am dat replici, iară
M-a făcut, din nou
Porc, măgar şi bou
Şi ne-am tot certat)
Azi m-a invitat
Fin, la o cafea!
Vin, dar... chiar aşa?

poezie de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!