Poezii despre cuvantul silaba
Rezultate pentru +cuvantul +silaba în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Trei lucruri extrem de ciudate
Când pronunț cuvântul "Viitor",
Prima silaba deja aparține trecutului.
Când pronunț cuvântul "Tăcere",
Tăcerea este compromisă.
Când pronunț cuvântul "Nimic",
Fac ceva de care non-neființa se poate agăța.
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre cuvinte
Om de cuvânt
Cuvântul meu
dacă se face țăndări în drum spre Dumnezeu
nu-i nimic, va căpăta mii de traiectorii...
o silabă va ajunge totuși fie «am»
sau «in»
El știe
că am rămas legat țărânii și-n încercarea
de a zbura n-am reușit să mă țin
strâns agățat de cuvânt
repetiția pe oricare din glasuri e inutilă
la unul din capetele călătoriilor mele
voi fi gol
toate cuvintele se vor rătăci
mustind de iubire inima mea nu o va da
unui cocor, nici unei gărgărițe, tot unui OM
și aș fi mulțumit
măcar de ar avea altfel
unghiile
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Valeriu Barbu despre cuvinte
- poezii despre zbor
- poezii despre religie
- citate de Valeriu Barbu despre religie
- poezii despre mulțumire
- poezii despre iubire
- citate de Valeriu Barbu despre iubire
- poezii despre inimă
- citate de Valeriu Barbu despre inimă
- poezii despre Dumnezeu
- citate de Valeriu Barbu despre Dumnezeu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Trei din cele mai ciudate cuvinte
Când pronunț cuvântul Viitor
prima silabă se îndepărtează deja în trecut.
Când pronunț cuvântul Liniște
o distrug.
Când pronunț cuvântul Nimic
creez ceva ce nu încape în nici o neființă.
poezie clasică de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre superlative
Un prieten
Un prieten mă întreabă, despre
Ce vrei să discutăm? E o întrebare prăpastie,
Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât,
Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte,
Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul,
Elefanții au chiloți bufanți, pasărea-spin lovește din plin,
Pasărea- arc lovește mai larg, morții se roagă pentru cei vii și cei goi,
Am exilat cuvintele, floricele, drăguțele, morfologic nu este corect,
Misiuni și promisiuni goale, duet fals, cum poți spunea DA tăcerii?
Viitorul este obscen, e nevoie de dren, printre muți bâlbâitul spune ce vrea.
Cuvântul de fier nu-mi este prieten, cuvântul ca melcul îmi pare mai blând,
Te-nșeli, zice melcul, tu nu știi ce zace, durere și somn și plâns în adânc,
Acidul cel tare așteaptă doar clipa, lumina se poate preface-n pârjol,
Primește-mi, iubito, cuvântul, sărutul, tu nu știi ce poate silaba pistol.
Pot fi precum marea, umil ca pământul, primește-mă-n palmă ca pe un duh,
Pot fi stejarul, pot fi și iarba, prin tine, din haos pot iară să urc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre telefon, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre stejari
Musca și omul
Mă tot enervează o muscă
fiindcă se așază pe cuvântul
"Muscă"!
Mă enervează
fiindcă și musca și "musca" au ba două silabe
ba două aripi
ba una bâzâie
ba alta... alta.
Și ce mă enervează cel mai tare
e că în spatele meu
îmi sare cuvântul "eu"
iar eu și "eu"
o silabă
ba niciodată
ba mereu!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muște sau poezii despre aripi
Jertfă
Aș chema din nou glonțul printre coaste
Inima să-mi cânte plină de mândrie
Că primește-arsura veacurilor noastre
Și-și donează viața ție, Românie!
Dar ne-nvață dorul aspru de sub piept
Că durerea vine, doare și se stinge
Cu suflarea-i luată de glonțul inert
Căruia nu-i pasă cine și cât plânge.
Nu știu: să mai cred în cuvântul tău
Pe care-l primesc prin cuvântul lor,
Să mă lepăd, oare, de accentul rău
Pus de ei pe crucea sub care eu mor?!
Dacă afli, azi răspuns să-mi trimiți!
Fii, te rog, silabă fără de cruțare!
Spune-mi adevărul, nu vreau să mă minți,
Dar să simt căința-n dura răsuflare...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre mândrie
- poezii despre muzică
- poezii despre minciună
- poezii despre jertfă
Articole culturale referitoare la cuvantul silaba
- Selfies
- Festival-concurs Interjude?ean de Poezie Religioasă
- FestivalulConcurs de Poezie Religioasă
- „Observații privind prozodia în epigramă. Ritmul” de Elis Râpeanu
- „Moliere și gustul clasic” de Paul Zarifopol
Mai multe articole despre cuvantul silaba la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la cuvantul silaba
- Vocala /?:/ din cuvântul „bird”
- DOOM 3: amfiprostil Amor
- Expresii care conțin cuvântul ochi
- Expresii care conțin cuvântul inimă
- DOOM 2: a se încăibăra a se încârdoșa
Mai multe articole despre cuvantul silaba la Blog.Ro-En.ro »