+adam +si +eva

Verişoara

Prin anul nouă sute nouă,
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul "Lumea Nouă",
Şi alte cercuri literare.
Îl cunoscusem pe Gârleanu,
Pe Cincinat, pe Efitimiu,
Ş-a apărut de Minulescu,
"Romanţe pentru mai târziu".

Văzând – directorul revistei –
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gânduri,
M-a angajat ca secretar.

Redacţia era în centru,
O cameră – unde-încăpea,
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi ş-o canapea.

De joi, când apărea revista,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam

Du sincer cu tine
Povestea de iubire
Care a început
Cu Adam şi Eva
Trăită tete-a-tete
Povestită mot a mot
Imprimată pe retină
Scrisă în memorie
Du-o cu tine
Până departe cât te lasă
Universul înstelat
Şi conştiinţa
Cât îţi permite imaginaţia
Transcri-o în verste
Şi predă-o personal
Celor ce vor să vină.

poezie de David Boia (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriptură

Să ieşi în afară, să nu mai fii, să nu şi nu,
ca şi cum nici n-ai fi fost.
Efortul şi munca de atunci şi de acu,
e pasăre fără zbor, fără rost.

Bătrânul doarme-n risipire.
E pescuit de sub pământ
de undiţele din nadire
ale copacilor planând.

Ceva din carnea lui se face sevă,
şarpe şi măr;
un fel de-a fi Adam şi Evă,
hrană goniţilor din adevăr.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumva

Ca urmare la intenţie
Se aşteaptă undă verde
De trecere înapoi în eden
Mereu se aude of-ul prelung
De la Adam şi Eva încoace
Cum n-a venit unda verde
Se caută un nou permis
De intrare în sublim
Pe parcurs invocăm îngerii
La fiecare intersecţie
Unda roşie se poate activa
În defavoarea destinderii
Mai nou căutăm tentă albastră
De intrare în univers mesianic
Fascinant de bine încrucişat.

poezie de David Boia (2 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspiraţii serafice

Să trecem peste obstacole sumbre
Cu hotărâre şi insistenţă vă spun:
Să nu luăm umbre nici întunericul
De nici un fel pe itinerare
Ocolind obstacole ce vin în răspăr
Să trecem peste zăgazuri cu sârg
Urmărind cu insistenţă răsăritul
Undeva pe plaiuri între fluvii
Am putea găsi raiul potenţial
Precum grecii în Câmpiile Elizee
Precum Adam şi Eva în eden
Acolo cine dezleagă taina virtuţii
Va putea rămâne în tărâmul veşniciei
Acolo s-a născut o nouă generaţie de stele
Acolo sunt dimineţi fără apus
În care prezentul se dilată total.

poezie de David Boia (12 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem filozofic pentru S

III

Voi, dragii mei, visaţi pentru noi libertate, măreţie şi îndrăznire,
ca în lumile unde cerul e sus. Noi căutăm ceva care ni se pare
mai adânc decât libertatea. Am numit-o necesitate.
O putem numi ciobul de cer din noi.
Îi mai putem spune intrarea noastră în rost, de sine rostirea.
Ce drept la afirmare au inşii? Ce drept au popoarele, ne-am întrebat striviţi sub nedreptate?
Şi văzându-ne puţinătatea şi goliciunea ca Adam şi Eva după păcat,
pentru noi după păcatul celor douăzeci de ani de neatârnare, ne-am spus:
Poate că nu avem nici un drept, poate că suntem o păşune a istoriei.
...

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai respiraţie

Nici Creştin şi nici Mozaic, nici Muslim şi nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean şi nici din pământ,
nici din eter şi nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam şi Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup şi nici suflet.

Aparţin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o ştiu şi care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea şi din mine,
singura care respiră cu respiraţia unei fiinţe omeneşti.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat originar

De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet şarpe cu vorbe să te îmbete
Şi-n loc s-asculţi smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?

Şi tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeţi te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învăţat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare aţi săvârşit păcatul?

Noi toţi, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranţa şi ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putinţă,
Ne-am săturat de trudă, nevoi şi suferinţă.

O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea şi-a ochilor lumină
Să te vedem la faţă, să îţi cunoaştem firea,
Şi să-nţelegem astfel ce este mântuirea!

poezie de Octavian Cocoş (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă profană

Stăpâna mea, învaţă-mă să plâng,
Aşa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...

Să plâng şi eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...

Învaţă-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieţii mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliţă şi-un scut...

Şi dacă-n viaţă n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca şi Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învaţă-mă să mor!...

poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundaţiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poezie

două vene deschise picură sânge pe parchetul lustruit
prin ceaţa privirii veioza din colţ pare o lumânare imensă
dar ştiu că este doar o veioză
pâlpâind galbenul orei târzii
Dumnezeu ţine în mâini mirat scutecele pătate de sângele îngerilor
încearcă să mă atingă cu la început a fost cuvântul
eu îl ţin crucificat la ieşirea din coastă
şi ştiu că fără noi e un biet şomer al Creaţiei!
de la Adam şi Eva totul a fost greşit
Dumnezeu e bipolar
Dumnezeu e masochist
Dumnezeu e sadic
Dumnezeu e lamentabil
Dumnezeu nu a avut niciodată o prietenă, iubită sau amantă
Dumnezeu nu e atotputernic, are sânge rece
nu e responsabil, pentru că nu previne
afişează pe toate străzile: Iadul sau Raiul
Dumnezeule ai îmbătrânit!
nici măcar Iisus nu ai fost Tu!
nu ştii cum să opreşti masacrul

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Chiorean (27 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!