+Facerea +Lumii

În finalul operei "Facerea Lumii" trebuia creat neapărat Omul, pentru că cineva trebuia să aplaude.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Sunt sigur că şi Dumnezeu, acolo sus în ceruri, citeşte ziare...
Nina: Mişule! Cred că ai temperatură...
Mişu: Din Biblie lipseşte un capitol important: Facerea Presei!
Nina (îngrijorată): Poftim?
Mişu (cu glas profetic): La început era cuvântul! Şi cuvântul era la Dumnezeu! Şi Dumnezeu, după Facerea Lumii, l-a făcut imediat pe Adam. Iar Adam a făcut imediat un ziar...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Femeile au foc în priviri. Flacăra iubirii este pustiitoare. Ne arde sufletul şi buzunarul. (În transă.) Ochii Elenei au aprins zidurile Troiei! În stâlp de foc s-a prefăcut cetatea. Iar eu eram acolo, între greci şi troieni. Gunoi nepieritor, dispersat în două armate potrivnice. Râdeam, văzând nefericirea cum zburdă. De la Facerea Lumii încoace, niciodată Dumnezeu nu zburase atât de jos! Cele şapte ceruri fierbeau, deşi în joc era o simplă femeie. Elena! Elena! Elena!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Non sens

Dac-ar fi să credem toate câte biblia ne spune,
Am ajunge la concluzii, drept vorbind, nu tocmai bune.
Să luăm Facerea Lumii, uite-aşa, la întâmplare;
Se poate ca subiectul să producă consternare.
Îmi cer scuze, dar să zicem, un roşu sau arăpel,
Un peon sau un pigmeu, ar vorbi în acest fel:
De pleci hai-hui de la Adam şi urci genealogia,
Mergând pe drumu-ntortocheat ce l-a trasat religia,
Trecând prin zeci de mii de neamuri şi generaţii fără număr
Şi dacă mai forţezi puţin veşnicia cu-al tău umăr,
Undeva-n eternitate, te vei întâlni cu mine.
Nu-i poveste, nici minciună, poate controla oricine,
Rudă sunt direct cu Noe şi prin el sunt cu Adam,
Iar în vinele-mi de gumă, sânge de la dânşii am,
Însă... nu ştiu după cine; după mamă, după tată...
Iată veşnica problemă ce n-aţi pus-o niciodată.

Cam aşa vorbea odată un june cu multă limbă,
Care cu închipuirea rânduirea lumii schimbă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!